Majoritatea oamenilor nu il agreeaza pe Sergio Busquets. Totusi antrenorii sai de la FC Barcelona si nationala Spaniei, Pep Guardiola si Vicente del Bosque, nu sunt majoritatea oamenilor. Nici coechipierii de la Barcelona nu sunt. In interoriul Nou Camp-ului, intrebarea  evidenta este: “Trebuie sa fii fericit sa poti juca aceasta finala de Liga Campionilor dupa tot ce s-a intamplat?” A fost intrebat Busquets. “Da, foarte fericit”, spune spaniolul brusc. Si apoi e liniste si o privire de otel. Urmeaza.

Busquets nu vrea sa vorbeasca despre actele de teatru sau de rasism, cu privire la plangerea Madridului. Nu vrea sa vorbeasca despre ancheta UEFA care il putea exclude din finala Ligii Campionilor, dar in final s-a ajuns la concluzia ca nu sunt destule probe cu privire la presupusele cuvinte adresate lui Marcelo. Nu vrea sa vorbeasca despre acuzatii.

Acum, Sergio e fericit ca poate sa joace in finala. Unul dintre putinele lucruri care nu s-au spus despre Busquets in ultimele saptamani este acel lucru care sambata seara va fi cel mai important: e un jucator excelent. Chiar vital.

Daca multi nu il suporta, cei care lucreaza cu mijlocasul nu fac parte din acea categorie. Ei il admira. Mai mult chiar, il apreciaza. Del Bosque si Guardiola l-au aparat mult timp si l-au promovat chiar si atunci cand erau dubii nu doar cu privire la personalitatea lui, dar si asupra jocului sau. Au vazut ceva in el ce multi altii nu au vazut. Chiar si acum, el e probabil cel mai putin laudat din lotul blaugrana.

Asa cum spune si el, “oamenii carora nu le place fotbalul nu apreciaza jocul meu, dar mie imi place. Coechipierii mei apreciaza ca eu fac treaba murdara si stiu ca e necesara.” Necesar e putin spus.

Busquets, fiul fostului portar al Dream Team-ului si actualul antrenor cu portarii Carles, a inceput sezonul 2008-2009 jucand pentru Barcelona B. L-a terminat la Roma, cu trofeul UCL deaspura capului – al treilea trofeu dintr-o tripla unica, dat fiind ca nici un club spaniol nu a mai realizat asa ceva. Peste un an, in vara lui 2010 a fost in lotul Spaniei pentru Campionatul Mondial din Africa de Sud. La startul competitiei, majoritatea oamenilor considerau inca inoportuna folosirea lui Busquets in primul 11, in mod sigur nu langa Xabi Alonso. Del Bosque, totusi, l-a folosit – si in final Busquets a devenit campion mondial. Poate acest lucru nu a fost in de ajuns sa isi castige fani, dar a mai alungat din indoieli.

“Daca as putea fi oricare jucator din lume, as prefera sa fiu Sergio Busquets”, a spus Del Bosque la inceputul turneului din Africa de Sud. “El face tot, intotdeauna ajuta echipa, e generos si e primul care pune echipa in miscare. Cand joaca, fotbalul e mai fluid. Cu Busquets in echipa, fotbalul nostru e mai bun.”

Xavi il descrie ca pe un jucator fundamental: “Busi te vede repede, intotdeauna alege solutia simpla. Citeste jocul bine si joaca mingea cu precizie, in cat mai putine atingeri.”

Johan Cruyff completeaza: ”E un cadou pentru orice antrenor. Viteza paselor lui este perfecta si e genul de jucator caruia nu e nevoie sa ii explici nimic. Doar il pui in pozitia lui si el isi face treaba”.

Fara alte mentionari, am ajuns la cea mai inalta scara. Cruyff este un guru in ceea ce priveste Barcelona de acum – antrenorul care a facut cu Guardiola ce Pep a facut cu Sergio, introducandu-l in prima echipa cand nimeni nu se astepta.

Cand Guardiola a spus ca el a crezut recent in Busquets, el vorbea despre acuzatii. Dar el ar fi putut vorbi despre contributia lui de pe teren. Daca la inceput erau cativa neconvinsi, era din cauza faptului ca Sergio isi lua anumite riscuri. Desi jocul lui consta in mare parte jucarea mingii cat mai rapid, ocazional statea si astepta. Dar increderea lui Guardiola a meritat asteptarea.

In parte, Busquets isi asuma riscul astfel incat sa nu si-l asume altcineva. “Daca e vreo problema, prefer sa ma ocup eu de ea in loc sa fortez alt coechipier sa o faca” spune el. “Ma gandesc la ei deoarece pozitia mea consta in asta. In echipele care sunt la fel de ofensive ca Barcelona si echipa nationala a Spaniei, mijlocasul central e obligat sa mentina echilibrul.”

Este si normal: de exemplu, statisticile arata ca Dani Alves, fundasul Barcelonei, isi petrece mai mult timp in jumatatea adversa fata de propria jumatate. “Antrenorul stie ca sunt un jucator docil caruia ii place sa ajute si daca trebuie sa fuga in extrema sa acopere pozitia cuiva o face cu cea mai mare placere,” spune el. “Imi place sa urmaresc fundasii cum alearga de-a lungul terenului sa acopere spatiul lasat liber. In timpul jocului calculez: cati sunt pe stanga? Cati sunt pe dreapta?”

“Se gandeste mai mult la echipa decat la el,” spune Pep Guardiola. Dat fiind ca joaca in echipa cu David Villa, Pedro, Xavi, Iniesta, el se remarca mult mai putin. Face o treaba buna, care desi e munca cea grea, il incanta fiindca lasa treaba fascinanta celorlalti. El a avut doar 13 suturi in toate cometitile in acest sezon. Cu privire la un gol de-al sau, glumeste: “Am gresit o data.”

La Barcelona, acest rol e vital. S-ar putea sa arate in afara jocului, dar daca este un lucru rar pe care l-ai putea spune despre Sergio, e acela ca e in afara jocului. Busquets protejeaza si serveste. In Primera, numai Xavi a completat mai multe pase; in Liga Campionilor numai Pique a avut mai multa posesie. Fundasii centrali il aseamana cu un plug de zapada, “maturand” tot dupa el. Sergio confirma: “Mai repede inchei 10 pase ale adversarului si recuperez mingea decat sa fac mai multe un-doi-uri.”

Intr-o echipa de liliputani, el este “mala leche”- laptele stricat, imoralitatea pe care altii nu o au. El isi irita adversarii: acuzatii de simulari abundente, in special din Anglia, impotriva unui jucator care a suferit mai multe faulturi chiar si decat Messi. Daca celor de la Barcelona le place sa se prezinte drept personajele pozitive, Sergio e personajul negativ. Acum mai mult ca niciodata. Si asa este el apreciat.