Человек религиозного духа:

1) часто будет видеть своей главной миссией ниспровержение того, что, как он верит, является неверным. Служение такого человека сводится в большей степени к разделению и разрушению, чем к прочным, пребывающим трудам, которые созидают и приносят плод для царства.

2) будет не способен принять упрек особенно от  тех, кто, по его мнению, менее духовен, чем он. (Вспомните, как вы отреагировали последние несколько раз, когда кто-то пытался скорректировать вас.)

3) его философией будет: я слушаю не людей, а “только Бога”. Так как Бог обычно говорит через людей, то подобное становится очевидным заблуждением, что вскрывает серьезную духовную гордость и/или страх, которые оба являются корнями религиозного духа.

4) будет склонен более усматривать то, что ошибочно у других, в других церквах и т.д. нежели то, что верно. Иоанн видел Вавилон в пустыне, но когда он был вознесен на “высокую гору”, то увидел Новый Иерусалим. Если мы видим только Вавилон, так это потому, что смотрим с позиции собственного взгляда. Те, кто занимают место истинного видения, обращают внимание на то, что делает Бог, а не люди. Критика имеет вид мудрости, что на самом деле является одной из пагубнейших форм религиозного духа. Критикуя других, мы тем самым показываем, что лучше их. Может быть мы и лучше в некоторых отношениях, но если даже это так, то только благодаря благодати; гордость делает нас неспособными принимать Божью благодать (Иакова 4:6).

5) будет объектом подавляющего чувства вины, так как никак не может сравняться с Господними стандартами. Это корень религиозного духа, поскольку вынуждает нас основывать наши взаимоотношения с Ним на нашей исполняемости, а не на кресте. Иисус уже все исполнил за нас; Он — завершенное дело, которое Отец ищет совершить в нас. Нашей единственной целью в жизни должно быть просто пребывание в Нем.

6) будет подсчитывать очки в своей духовной жизни. Сюда входит чувство самоудовлетворенности от того, что чаще ходим на собрания, больше читаем Библию, больше трудимся для Господа и т.д. Все это действительно является благородными стараниями, но истинную меру духовной зрелости определяет наше приближение к Господу.

7) будет верить, что поставлен исправлять всех остальных. Такие люди становятся самозваными стражами или шерифами в Божьем Царстве. Они редко вовлечены в строительство, а служат только тем, что удерживают церковь в состоянии раздражительности и тревоги, если вообще не производят серьезные разделения.

8) будет иметь начальствующий, властный и нетерпимый к слабостям и ошибкам других руководящий стиль. Иаков говорил:

Но мудрость, сходящая свыше, во-первых чиста, потом мирна, скромна, послушлива, полна милосердия и добрых плодов, беспристрастна и нелицемерна.

Плод же правды в мире сеется у тех, которые хранят мир (Иакова 3:17-18).

9) будет иметь чувство, что он или она стоит ближе к Богу, чем другие, или же его жизнь или служение больше угодны Ему. Это симптом глубокого заблуждения, состоящего в том, что мы становимся ближе к Богу благодаря тому, кем мы есть, а не через Иисуса.

10) будет наслаждаться своей духовной зрелостью и дисциплиной, особенно когда дело касается сравнения себя с другими. Истинная духовная зрелость предполагает возрастание во Христе. Когда мы начинаем сравнивать себя с другими, то это очевидный признак того, что потеряна из виду истинная цель — Иисус.

11) будет убежден, что он или она находятся в эпицентре того, что делает Бог. Это также дает основание думать, что мы вовлечены в главнейшее из всех дел, совершаемых Богом.

12) будет иметь механическую молитвенную жизнь. Когда мы начинаем чувствовать облегчение из-за того, что наше молитвенное время истекло, или что уже о всем помолились по молитвенному списку, — в таком случае нам следует задуматься о нашем состоянии. Вы никогда не почувствуете облегчение по окончании беседы с тем, кого вы любите.

13) будет делать дела для того, чтобы быть замеченным людьми. Это симптом идолослужения — боязнь людей больше, чем Бога, что приводит к религии, которая служит людям вместо Бога.

14) будет полностью отвергать эмоциональность. Когда человек, подчиненный религиозному духу, сталкивается с истинной Божьей жизнью, то она обычно кажется ему неумеренной, эмоциональной и плотской. Истинная страсть к Богу — эмоциональна и экспансивна. Примером этому служит Давид во время внесения ковчега Божьего в Иерусалим.

15) будет использовать эмоциональность как заменитель действия Духа Святого. Может показаться противоречащим с предыдущим пунктом, но религиозный дух часто занимает противоречивые позиции с целью самосохранения и выделения. Подобное использование эмоциональности будет включать в себя такие вещи, как необходимость в рыдании и плаче, как признак истинного покаяния, или “падении под действием силы”, как доказательство того, что этот человек был затронут Богом. То и другое действительно может быть признаком истинной работы Святого Духа, но когда мы ищем эти проявления, то начинаем двигаться в ином духе.

Во времена Первого Великого Пробуждения на служениях Джонатана Эдвардса самые грубые, бунтарские по натуре люди часто падали на пол и лежали по 24 часа. Они поднимались совершенно другими, и такие странные проявления Духа Святого бесчисленно наполняли Великие Пробуждения. Эдвардс даже утверждал, что копирование или подделка проявлений, по его мнению, гораздо больше содействуют концу Великого Пробуждения, чем отъявленные противники пробуждения.

16) будет вдохновляем, когда его служение выглядит лучше других. Сюда мы можем отнести чувство расстроенности от того, что нам кажется, что другие выглядят лучше или возрастают быстрее, чем мы.

17) будет  превозносить то, что Бог сделал в прошлом, а не то, что Он делает в настоящем. Бог не изменился; Он — Тот же вчера, сегодня и во веки веков. Завеса убрана; мы можем быть сегодня настолько близко к Богу, насколько мог только быть любой другой человек в прошлые времена. Религиозный дух всегда пытается сфокусировать наше внимание на делах и сравнениях, а не просто на нашем приближении к Господу.

18) будет склонен к подозрениям и оппозиции в отношении новых движений, церквей и т.д. Это — очевидный симптом зависти, главный плод религиозного духа или гордости, утверждающей, что Бог не стал бы делать ничего нового, минуя нас. Естественно, люди такого склада ума очень редко используются Господом для зарождения новых дел.

19) Будет склонен отвергать духовные проявления, которые он или она не понимает. Это симптом гордости и высокомерия, что полагает: наши взгляды такие же, как Божьи. Истинное смирение позволяет нам учиться и быть открытыми, терпеливо ожидая плода прежде чем делать окончательные выводы. Истинное распознание делает нас способными ожидать и надеяться на лучшее, а не на худшее. По этой причине мы имеем наставление: “Все испытывайте, хорошего [а не плохого] держитесь” (1Фес. 5:21).

20) будет чересчур реагировать на плотское поведение в церкви. Правда, возможно, и состоит в том, что в церкви намного больше плотского и гораздо меньше от Святого Духа, чем усматривают даже самые яростные критики. Важно, чтобы мы учились отличать одно от другого, с тем чтобы освободиться от всего плотского и возрастать в подчинении Духу Святому. Но критически настроенное лицо будет отвергать, вместо того чтобы помочь продвигаться дальше, тех, кто может быть все еще на 60% плотские, но в сравнении с прошлым годом, быв на 95% такими, сейчас делают успехи.

21) будет чрезмерно реагировать на незрелое состояние в церкви. Существует определенная мера незрелости, которая приемлема Господу. Мой двухлетний ребенок незрел в сравнении с моим вторым ребенком, которому десять лет. Но это допустимо, так как ему только два года. Фактически, он может быть очень даже зрелым для своих двух лет. Идеалистический религиозный дух видит только незрелость, не принимая во внимание другие важные факторы.

22) будет решительно пытаться основывать доказательство Божьего одобрения ссылаясь на проявления. Это просто очередная форма подсчета очков и сравнивания себя с другими. Иисус совершил некоторые из Его величайших чудес, к примеру, хождение по воде, когда это видели всего лишь несколько человек. Он делал Свои дела чтобы прославить Отца, а не Себя. Те, кто используют наличие чудес в целях подтверждения и построения своего собственного служения и репутации, серьезно уклонились от пути жизни.

23) будет не способен присоединиться к чему-либо, что, по его мнению, не является совершенным или близким к совершенству. Господь соединился с падшей человеческой расой и даже отдал Свою жизнь за нее. Такова же природа тех, кто пребывает в Нем.

24) будет чрезмерно захвачен манией преследования религиозного духа, быстро распознавая его у других, но только не у себя. Мы не освобождаемся от религиозного духа, в страхе избегая его, но побеждая верой во Христе Иисусе.

25) будет склонен превозносить все, что угодно, но только не крест Иисуса, и не то, что Он совершил и Кем является. Если мы созидаем свою жизнь, служение, церковь на чем-нибудь другом, кроме Иисуса, то строим на зыбком фундаменте, который не устоит.

]
Mit: Oamenii nu pot scăpa de homosexualitate.
Un mit frecvent este acela că oamenii nu pot învinge atracţiile homosexuale. Unii ar dori ca lumea să creadă că nimeni nu se poate schimba. Argumentele tipice sunt acelea că ori nu ai avut niciodată atracţii homosexuale, ori acum ti le suprimi şi într-o bună zi o să admiţi asta. Adevărul este că mulţi oameni înregistrează succese în învingerea comportamentului homosexual, reducerea atracţiilor faţă de acelaşi sex, rezolvarea unor conflicte interioare şi trăirea unei vieţi conform cu valorile şi credinţele personale. Ca o dovadă a acestor succese, citiţi secţiunea de Mărturii.

În acţiunea lor de dezinformare, activiştii răspândesc zvonuri cum că toţi cei care au scris cărţi sau au povestit despre experienţa lor ori nu există, ori au revenit ulterior la homosexualitate. Acest lucru nu este adevărat.

Studiu privind conversia publicată în revista APA (link extern, lb engleză)

Prestigioasa revistă a Asociaţiei Americane de Psihologie, Professional Psychology: Research and Practice a publicat un studiu amplu despre schimbarea orientării sexuale. Clienţii au dreptul să dorească şi să caute o schimbare, declară autorul, pentru că "orientarea sexuală, despre care se credea cândva că e fixă, este de fapt destul de flexibilă la unele persoane... Materialele existente analizate contrazic politica asociaţiilor de psihologi/psihiatri... [Orientarea sexuală] se poate schimba urmare a terapiei pentru unii, credinţei pentru alţii, şi chiar spontan pentru unele persoane."

Dr. Spitzer recunoaşte că unii oameni pot şi chiar se schimbă

Dr. Robert Spitzer, una dintre figurile cheie care au influenţat decizia din 1973 a Asociaţiei Americane de Psihiatrie de a elimina homosexualitatea din Manualul de Diagnostic şi Statistică, crede acum că "unii oameni pot şi chiar se schimbă. Asemenea majorităţii psihiatrilor, credeam că poţi doar să rezişti comportamentului homosexual, dar fără a putea să-ţi schimbi orientarea sexuală. Acum cred că acest lucru e fals."

Este posibilă reorientarea sexuală? de dr. Warren Throckmorton

Pentru unii, răspunsul la această întrebare constă pur şi simplu în a găsi un caz de reorientare sexuală. Asemenea cazuri sunt uşor de găsit, dacă vrei. Deci pentru ei, această întrebare are un răspuns evident, rapid şi afirmativ. Totuşi, pentru alţii, întrebarea este teoretică. Unii au decis că reorientarea sexuală este imposibilă, orice pretenţie de schimbare avansată de cineva neputând fi o reorientare sexuală.

Homosexualitatea şi posibilitatea de schimbare: o analiză a 31 de studii publicate (link extern, lb engleză)

Acest studiu a urmărit schimbări în comportament, identitate, atracţii, dorinţe şi fantezii, pentru a vedea dacă un homosexual poate deveni exclusiv heterosexual. Nu s-au folosit mărturiile celor care afirmă că s-au schimbat şi nici raportările făcute de psihiatri şi psihologi. Echipa de lucru a cercetat studiile efective pentru dovezi ale schimbării. S-au constatat schimbări majore (cum ar fi de la exclusiv homosexual la exclusiv heterosexual) dar şi schimbări minore (bărbaţi homosexuali capabili de relaţii sexuale satisfăcătoare cu sexul opus).

Concluzia lor: "Cercetarea noastră a arătat că sloganul ‘homosexualii nu se pot schimba’ este o generalizare. Există surse variate care oferă dovezi pentru o schimbare parţială sau completă a orientării sexuale. Aceste dovezi nu înseamnă că orice homosexual trebuie să se schimbe. Nu înseamnă nici că oricine se poate schimba. Nu înseamnă că schimbarea este uşoară. Înseamnă că, cel putin pentru unele persoane, schimbarea orientării sexuale este posibilă."

John Paulk (link extern, lb engleză)

John şi soţia sa au apărut în presa din SUA pentru a povesti cum şi-au învins atracţiile homosexuale. Ulterior, John a fost văzut într-un bar pentru homosexuali iar activiştii homosexuali au strigat că au dovada că John a revenit la homosexualitate. Gestul lui a fost o eroare, iar John nu s-a întors la homosexualitate.

Mit. Homosexualii aşa s-au născut. E ceva genetic.

Unii cercetători au încercat în mod declarat să găsească o dovadă ştiinţifică că homosexualitatea este genetică şi deci de neschimbat. Unele studii au indicat o componentă biologică, dar nu au putut dovedi că atracţiile faţă de acelaşi sex sunt cauzate genetic. În realitate, aspectele sexuale şi emoţionale sunt rezultatul unei interacţiuni complexe între personalitate, moştenire biologică şi factori de dezvoltare.

Ce anume cauzează atracţiile homosexuale?

La formarea unor atracţii homosexuale contribuie mai mulţi factori. Este dificil de formulat teorii despre originea acestor atracţii întrucât nu există o teorie care să corespundă tuturor situaţiilor. Acest articol discută felul în care personalitatea, moştenirea biologică şi factorii de dezvoltare influenţează apariţia problemelor de homosexualitate.

Încercările ştiinţifice de a demonstra că atracţiile homosexuale sunt determinate biologic au eşuat. Principalii cercetători din comunitatea ştiinţifică - unii dintre ei activişti homosexuali - au ajuns la aceeaşi concluzie.

Mit: Asociaţiile de psihologi din America nu aprobă încercările de schimbare. E chiar neetic să încerci aşa ceva.

Unele asociaţii de specialitate au făcut afirmaţii despre ineficienţa şi pericolul potenţial al terapiilor de conversie/reorientare. Ele pretind că riscurile acestor terapii ar include "depresie, angoase şi comportament auto-distructiv". Comitetul pentru Homosexuali din cadrul APA a încercat ani de zile să blocheze dreptul individului de a primi tratament pentru atracţiile homosexuale nedorite. Ei au făcut presiuni asupra APA în direcţia interzicerii cercetării viabilităţii terapiei de reorientare.

Ce este etic? Este neetic pentru un terapeut să încerce să-l convingă pe un client că ar trebui să treacă de la homosexualitate la heterosexualitate. Totuşi, este la fel de neetic pentru un terapeut să-i spună unui client să rămână homosexual când acesta a decis că homosexualitatea nu corespunde valorilor sale personale şi că a venit la terapeut pentru a fi ajutat să scape de ea. Terapie etică avem atunci când terapeutul îi prezintă clientului alternative, dar îl lasă pe acesta să ia deciziile pentru sine.

Terapia de reorientare se bucură în prezent de un interes sporit manifestat de asociaţiile şi terapeuţii care cred în ajutarea celor care au decis că vor să scape de atracţiile homosexuale nedorite. Informaţiile de mai jos arată că mulţi specialişti susţin dreptul clientului de a apela la această terapie care este în realitate de ajutor.

Iată declaraţia directorului executiv al Asociaţiei Americane de Psihologie, Raymond Fowler: "Poziţia APA în privinţa terapiei de reorientare este aceea că persoanele care doresc să aibă sentimente sau comportament heterosexual au dreptul să facă aceasta, ca parte a dreptului fiecărui client la auto-determinare. Dacă o persoană se împacă bine cu homosexualitatea, nu este rolul unui terapeut de a-l convinge pe client de contrariul. Dacă sentimentele persoanei sunt ego-distonice şi există dorinţa de a discuta despre schimbare, aceea este o alegere acceptabilă şi, dacă el sau ea doreşte, poate participa şi un psiholog."

Începuturi

În anii 1970, Asociaţia Americană de Psihiatrie a decis că homosexualitatea nu este o boală sau o afecţiune şi a eliminat asemenea clasificări din publicaţiile asociaţiei.

Un articol din revista APA arată că terapia de reorientare trebuie să fie disponibilă (link extern, lb engleză)

Un articol din anul 2002 apărut în revista Asociaţiei Americane de Psihologie Psychotherapy: Theory, Research, Practice, Training susţine etica şi eficienta terapiei de reorientare.

Editorul publicatiei Psychology Today afirmă că APA nu condamnă terapia de reorientare (link extern, lb engleză)

Într-un editorial intitulat "Sunt împotriva homosexualilor? Judecă tu", apărut în numărul din ian/feb 2003 al revistei Psychology Today, editorul Robert Epstein, ia apărarea terapiei de reorientare şi afirmă că aceasta este şi etică, şi responsabilă.

Dr. Spitzer recunoaşte că unii oameni pot şi chiar se schimbă

Dr. Robert Spitzer, una dintre figurile cheie care au influenţat decizia din 1973 a Asociaţiei Americane de Psihiatrie de a elimina homosexualitatea din Manualul de Diagnostic şi Statistică, crede acum că "unii oameni pot şi chiar se schimbă. Asemenea majorităţii psihiatrilor, credeam că poţi doar să rezişti comportamentului homosexual, dar fără a putea să-ţi schimbi orientarea sexuală. Acum cred că acest lucru e fals."

Toleranţă - APA îi discriminează pe foştii homosexuali: Dr. Robert Spitzer - De la homosexual la heterosexual? de dr. F. Earle Fox (link extern, lb engleză)

În 1973, dr. Robert Spitzer a jucat un rol major în schimbarea poziţie Asociaţiei Americane de Psihiatrie (APA) în problema homosexualităţii, începând mişcarea către o acceptare deplină a homosexualităţii ca normală, iar nu patologică. În ultimii ani, APA a dat de înţeles că nu aprobă terapia de reorientare sau reparativă... Iată că recent, dr. Spitzer a ajuns la concluzia că cel puţin unii homosexuali pot abandona acest stil de viaţă şi pot duce o viaţă heterosexuală - provocând agitaţie în comunitatea homosexualilor.

Nu-i abandonaţi pe homosexualii care caută ajutor de Charles Socarides, Benjamin Kaufman, Joseph Nicolosi, Jeffrey Satinover şi Richard Fitzgibbons

Zi de zi există tineri care caută ajutor pentru că se confruntă cu atracţii homosexuale nedorite şi li se spune că problema lor nu se poate rezolva. Nu e de mirare că mulţi dintre aceşti tineri cad în depresii sau ajung la disperare atunci când li se spune că nu vor avea niciodată parte de o viaţă normală alături de o soţie şi copii. Tinerii şi părinţii celor cu risc au dreptul să ştie că există măsuri de prevenire şi un tratament eficient. Ei au dreptul să pretindă să fie informaţi de specialiştii pe care îi consultă, cu privire la toate opţiunile terapeutice, şi de a li se permite să ia decizii bazate pe cele mai bune dovezi clinice. O mulţime de studii au arătat că un procent de 25 - 50% dintre cei care caută tratament au înregistrat îmbunătăţiri semnificative. Dacă un terapeut consideră că din varii motive nu poate ajuta o astfel de persoană, el are obligaţia să-l trimită pe pacient la cineva care poate.

Există foarte multe date clinice care arată că terapia reparativă îi poate ajuta pe clienţi să dobândească o sensibilitate mai mare faţă de sexul opus. A nu le pune la dispoziţie clienţilor ceea ce cer, atunci când solicitarea e rezonabilă, este un gest iresponsabil şi neetic. Terapeuţii au răspunderea socială de a-i informa pe pacienţi că formarea homosexualităţii, aşa cum o ştim astăzi, nu s-a dovedit a fi genetică, şi că există alternative la homosexualitate.

Cercetare publicată în revista APA (link extern, lb engleză)

Revista Asociaţiei Americane de Psihologie Professional Psychology: Research and Practice a publicat în iunie 2002 o amplă cercetare privind schimbarea orientării sexuale. Clienţii au dreptul să caute schimbarea, afirmă autorul, pentru că "orientarea sexuală, despre care se credea cândva că e fixă, este de fapt destul de flexibilă la unele persoane."

Mulţi specialişti apără dreptul clienţilor de acces la terapia pentru reorientare (link extern, lb engleză)

Foştii directori ai APA şi ai altor asociaţii profesionale declară că un client are dreptul de a căuta o schimbare şi că această terapie poate fi de ajutor.

Clienţii au dreptul să caute o schimbare (link extern, lb engleză)

Asociaţia Americană a Consilierilor apără dreptul persoanelor de a stabili dacă doresc sau nu să-şi schimbe identitatea sexuală.

Mit: Toate eforturile de a-i schimba pe homosexuali fac mai mult rău decât bine.

Lumea încearcă uneori să discrediteze eforturile celor care doresc să-şi schimbe viaţa. Se argumentează că tot stresul şi efortul de a te schimba fac mai mult rău decât bine. În realitate, aceste eforturi îi ajută pe oameni să-şi rezolve conflictele interioare, să-şi trăiască viaţa potrivit cu valorile lor personale şi să-şi păstreze familia. Desigur, există şi cazuri de insucces. Unii dintre aceşti oameni vociferează şi încearcă să-i determine şi pe alţii să abandoneze lupta. Ca dovadă a reuşitei, citiţi secţiunea Mărturii.

Este posibilă reorientarea sexuală? de dr. Warren Throckmorton

Unde sunt dovezile pentru aşa-zisul rău produs? Singurul loc în care citesc despre răul produs sunt declaraţiile unor asociaţii. Totuşi, ele nu prezintă dovezi sau surse ale informaţiilor. Nu s-a demonstrat niciodată că obiectivul conversiei ar fi cumva dăunător.

Unii psihologi afirmă că terapia reparativă ar fi neetică: totuşi, metodele moderne dau rezultate de dr. Charlotte Rosenak (link extern, lb engleză)

Terapia reparativă, aşa cum este practicată astăzi, nu s-a dovedit a-i vătăma pe clienţi. Există foarte multe date clinice care arată că terapia reparativă îi poate ajuta pe clienţi să dobândească o sensibilitate mai mare faţă de sexul opus. A nu le pune la dispoziţie clienţilor ceea ce cer, atunci când solicitarea e rezonabilă, este un gest iresponsabil şi neetic. Terapeuţii au răspunderea socială de a-i informa pe pacienţi că formarea homosexualităţii, aşa cum o ştim astăzi, nu s-a dovedit a fi genetică, şi că există alternative la homosexualitate.

Tratamentul este etic (link extern, lb engleză)

Este adevărat că tratamentul nu trebuie impus nimănui. Este adevărat şi reversul, în sensul că nimănui nu trebuie să i se refuze tratamentul, atunci când şi-l doreşte. Apoi, aceasta este o o problemă de libertate personală şi auto-determinare.

Mit: Asociaţiile care încearcă să-i ajute pe aceşti oameni înregistrează eşecuri.

Unii încearcă să discrediteze organizaţiile care vor să-i ajute pe cei care vor să se schimbe. În realitate, aceste organizaţii şi asociaţii sunt astăzi mai puternice ca oricând.

Sunt asociaţiile Exodus o iluzie? de Bob Davies, director executiv al Exodus International în America de Nord (Exodus este o asociaţie internaţională de mai multe asociaţii creştine din întreaga lume) (link extern, lb engleză)

Un studiu publicat pe internet afirmă că 70 la sută dintre asociaţiile Exodus au eşuat, în principal pentru că un director Exodus a revenit la homosexualitate. În realitate, numai cinci la sută dintre asociaţii s-au dizolvat în ultimii 18 ani din cauza întoarcerii unui director la homosexualitate.

Mit: Poţi să aperi relaţiile homosexuale şi în acelaşi timp să fii un bun creştin.

Conform cu învăţătura creştină?

Există mai multe tipuri de asociaţii de homosexuali care îşi promovează agenda social-politică. Există grupuri care susţin dreptul de a întreţine relaţii homosexuale în timp ce persoanele ar fi totuşi creştine. Se fac eforturi pentru a sugera că asemenea persoane pot fi buni creştini. Totuşi, nu există nici o legătură spirituală reală între aceste persoane şi credinţă. Este momentul să le răspundem acestor grupuri care încearcă să strice credinţa creştină să nu mai pretindă că sunt creştini.

Mit: Dacă nu eşti de acord cu activiştii homosexuali, eşti homofob.

Deşi activiştii luptă pentru drepturile homosexualilor, se pare că sunt foarte dornici să limiteze dreptul la libera exprimare a celor care nu sunt de acord cu ei.

Ce este "homofobia"?

Homofobia este definită ca fiind teama sau ura iraţională faţă de homosexuali. Deşi există cazuri reale de homofobie, conotaţia modernă a acestui cuvânt a fost extinsă pentru a căpăta înţelesuri social-politice.

Şase lucruri pe care aş vrea să le recunoască activiştii homosexuali de Bob Davies

Bob Davies prezintă şase domenii în care activiştii homosexuali ar trebui să fie corecţi cu cei care nu se împacă cu propria homosexualitate şi ar dori să-şi schimbe viaţa.

Sursa: www.evergreeninternational.org
http://homosexualitate.ro/mituri.html#2

Homosexualii şi-au prezentat strategiile de propagandă in două documente majore. Unul este The Overhauling of Straight America (Cucerirea Americii heterosexuale) publicat in revista Guide, innoiembrie 1987. Celălalt este o versiune dezvoltată a acestui articol, numită After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s (După bal: Cum işi va invinge America teama şi ura faţă de homosexuali in anii 90). Aceste două materiale trebuie citite de cei care vor să inţeleagă cum a avut loc homosexualizareasocietăţii americane, prin intermediul unei minorităţi bine finanţate de activişti hotăraţi1.In The Overhauling of Straight America, autorii Marshall K. Kirk şi Erastes Pill prezintă unambiţios program de inşelare şi demonizare a celor care se opun homosexualităţii .      Iată o parte dinaceste strategii:
Vorbeşte despre homosexuali şi homosexualitate cat mai tare şi cat mai des posibil. „Principiul din spatele acestui sfat este simplu: aproape orice comportament incepe să-ţi pară normal dacă te intalneşti cu el suficient de des, la intervale constante şi printre cunoscuţii tăi.” Obiectivul este acela de a de-sensibiliza publicul vizavi de respingerea homosexualităţii, făcandu-i pe oameni să discute constant despre ea intr-o manieră neutră sau pozitivă. „In ceea ce priveşte desensibilizarea, ideea constă intr-un mesaj de normalitate. Pană acum, homosexualii de la Hollywood ne-au oferit cea mai abilă armă in lupta pentru de-sensibilizarea mass-mediei”, declară autorii.
Prezintă-i pe homosexuali ca victime, nu provocatori agresivi. Acest obiectiv trebuie atins prin portretizarea homosexualilor ca „victime ale sorţii”, ei neavand niciodată posibilitatea să aleagă sau să respingă comportamentul lor sexual. In mass-media vor apărea numai homosexuali cu infăţişare normală. Homosexualii trebuie prezentaţi ca „victime ale societăţii”. Folosind această tactică, ei vor fi prezentaţi ca brutalizaţi şi victime la locul de muncă şi in societate.
Oferă-le protectorilor o cauză dreaptă. Homosexualii trebuie să evite să solicite „sprijin direct pentru practicile homosexuale". In schimb, tema lor principală trebuie să fie anti-discriminarea. Evită discuţiile despre actele homosexuale şi concentrează-te pe libertatea de expresie, pe libertatea de opinie şi asociere.
Fă-i pe homosexuali să apară ca buni. Homosexualii trebuie prezentaţi nu doar ca nişte oameni obişnuiţi, ci chiar superiori moral faţă de heterosexuali. Kirk şi Pill recomandă menţionarea de nume din istorie, homosexuali cunoscuţi, pentru a arăta că homosexualii sunt de fapt superiori heterosexualilor in multe privinţe. „Niciodată nu a mai reuşit vreo campanie media, abilă şi inteligentă, să facă din comunitatea homosexualilor o adevărată naşă a civilizaţiei occidentale”.
Fă-i pe oponenţi să apară ca răi. Aici campania dusă de activiştii homosexuali a avut un imens succes. Potrivit lui Kirk şi Pill, cei care se opun homosexualităţii trebuie identificaţi cu naziştii şi Ku Klux Klan-ul. „Publicul trebuie să vadă imagini cu homofobi furioşi, ale căror idei şi concepţii il dezgustă pe americanul de rand. Aceste imagini pot include: Ku Klux Klan-ul, care cere arderea perug sau castrarea homosexualilor; preoţi şi predicatori bigoţi, manaţi de o ură isterică pană intracolo incat par şi caraghioşi, şi tulburaţi mintal; rockeri, derbedei şi deţinuţi care povestesc cu sete despre „poponarii” pe care i-au omorat sau pe care i-ar omori; imagini din lagărele de concentrare naziste, unde homosexualii erau torturaţi şi omoraţi”.
http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=3837