Forum Index > Coș cu teme șterse > Hardware > Router- totul despre / Router all about

#0 by kri3g (Knight of TMD) (0 mesaje) at 2011-01-20 12:58:40 (763 săptămâni în urmă) - [Link]Top

Totul despre Routere


Info
  Un ruter este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau mai multe reţele de calculatoare bazate pe "comutarea de pachete" (packet switching). Funcţia îndeplinită de rutere se numeşte rutare.
  Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP (de reţea) ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfaţă de ieşire trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinaţie cu înregistrările (câmpurile) din tabela de rutare. Aceasta poate conţine atât înregistrări statice (configurate/definite de către administratorul reţelei), cât şi dinamice, aflate de la ruterele vecine prin intermediul unor protocoale de rutare.
Informaţii generale
Ruterele conţin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la Cisco, Junos de la Juniper sau XOS de la Extreme Networks), RAM, NVRAM, memorie flash, unul sau mai multe procesoare, precum şi cel puţin două interfeţe de reţea.
Ruterele de vârf pot conţine mai multe procesoare şi ASICuri specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe şasiuri, cum ar fi Nortel MERS-8600 sau ERS-8600, au mai multe ASICuri pe fiecare modul şi permit o mare varietate de porturi pentru reţele locale sau metropolitane, precum şi conexiuni personalizate. Pentru situaţiile în care traficul este mai redus şi costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software specializat (precum Untangle, SmoothWall, XORP sau Quagga), orice calculator personal poate deveni un ruter (poate oferi funcţionalitatea de ruter).
ÎnchideЗакрыть
File din Istoria Router- ului

Primul dispozitiv care avea o funcţionalitate asemănătoare cu ruterele de astăzi (comutarea de pachete) a fost Interface Message Processor (IMP). IMPurile erau dispozitivele care asigurau comutarea în ARPANET, prima reţea cu comutare de pachete. Ideea de ruter (numite "gateway" - "porţi" - pe vremea aceea) a apărut din lucrul unui grup de cercetători în reţele, numit International Network Working Group (INWG). Creat în 1972 ca un grup informal care să analizeze problemele tehnice ale interconectării diferitelor tipuri de reţele existente la vremea respectivă, INWG a devenit în acelaşi an un subcomitet al Federaţiei Internaţională a Procesării Informaţiei.
Aceste dispozitive erau diferite de precedentele comutatoare de pachete în două moduri. În primul rând, ele conectau reţele de tipuri diferite, ca de exemplu reţele seriale şi reţele locale. În al doilea rând, dispozitivele acestea nu asigurau controlul erorilor, lăsând aceast lucru în sarcina calculatoarelor (această idee a fost încercată şi în reţeaua CYCLADES).
Ideea a fost analizată în detaliu, în scopul de a produce un prototip funcţional, în cadrul a două programe simultane. Unul din ele era programul iniţiat de DARPA care a dus la crearea arhitecturii TCP/IP. Celălalt era un program al laboratorului Xerox PARC, creat pentru a explora noi tehnologii pentru reţele şi care a produs sistemul PARC Universal Packet (PUP), care a fost în mare măsură ignorat în afara companiei datorită problemelor de proprietate intelectuală.
Primele rutere Xerox au intrat în serviciu la începutul anului 1974. Primul ruter IP adevărat a fost dezvoltat de Virginia Strazisar la BBN în 1975-1976, ca parte a unui program iniţiat de DARPA. Până la sfârşitul anului 1976 existau 3 rutere bazate pe minicalculatorul PDP-11 active în prototipul de Internet existent în acea perioadă.
Primele rutere multiprotocol au fost create în mod independent de cercetători de la MIT şi Stanford în 1981; ruterul de la Stanford a fost creat de William Yeager, iar cel de la MIT de Noel Chiappa, ambele fiind bazate pe PDP-11.
Deoarece cea mai mare parte a reţelelor actuale sunt bazate pe protocolul IP, ruterele multiprotocol au devenit destul de rare. Cu toate acestea, nu trebuie minimizată importanţa lor din perioada de început al dezvoltării reţelelor de calculatoare, deoarece în acea perioadă existau mai multe seturi de protocoale care concurau cu stiva TCP/IP. Se poate spune că ruterele cu stivă dublă, IPv4 şi IPv6 pot fi considerate multiprotocol, dar într-un mod mult mai limitat decât un ruter ce cunoştea protocoalele AppleTalk, DECnet, IP şi Xerox.
După cum am arătat mai sus, la începutul erei rutării (de la mijlocul anilor 70 până la mijlocul anilor 80) pe post de rutere erau folosite minicalculatoare. Deşi calculatoarele obişnuite pot fi folosite ca rutere, dispozitivele moderne sunt calculatoare extrem de specializate, de multe ori cu hardware dedicat care să accelereze atât funcţiile de bază (comutarea pachetelor) cât şi funcţiile speciale (de exemplu criptarea IPsec).
Cu toate acestea, pentru cercetare şi alte aplicaţii sunt folosite în continuare rutere făcute din calculatoare cu Linux şi Unix, ce rulează aplicaţii cu sursă deschisă. Deşi sistemul de operare pentru rutere de la Cisco (numit IOS) a fost creat de la 0 special pentru dispozitive de reţea, alte sisteme de operare pentru rutere, precum cele de la Juniper şi Extreme Networks sunt variante extrem de customizate de Unix.

Leonard Kleinrock şi primul router.

ÎnchideЗакрыть
Funcţionare
Procesul de rutare are două părţi distincte
  • Determinarea căii optime, în care ruterul foloseşte informaţiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăţa interfaţa de ieşire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinaţie,
  • Comutarea pachetelor, care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfaţă (de intrare) pe interfaţa de ieşire optimă.
Determinarea căii optime

Acestă parte a procesului de rutare duce la crearea unei tabele de rutare, care conţine următoarele informaţii:
  • adresa reţelei şi masca de reţea
  • adresa următorului ruter şi/sau interfaţa de ieşire pentru destinaţia respectivă
  • metrica şi distanţa administrativă
Reţelele sunt plasate în tabela de rutare în ordinea descrescătoare a măştii de reţea (de la reţele mai mici la reţele mai mari), iar ruterul le parcurge liniar.
Metrica şi distanţa administrativă sunt cele două metode de diferenţiere între diferitele rute către aceeaşi destinaţie. Distanţa administrativă face diferenţa între diferitele tipuri de rute (statice, dinamice şi direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol de rutare la altul, însă în general sunt incluse informaţii ca întârzierea, lărgimea de bandă, distanţa, cantitatea de trafic. Metrica este relevantă doar pentru rute generate de acelaşi protocol de rutare, de aceea are o importanţă mai mică decât distanţa administrativă.
Pentru rutele dinamice, procesul de alegere a căii optime este următorul:
  • Dacă reţeaua destinaţie nu există încă în tabela de rutare, aceasta este introdusă;
  • Dacă reţeaua destinaţie este o subreţea a unei intrări din tabela de rutare, sunt comparate distanţa administrativă şi metrica:
  • Dacă acestea sunt identice sau ruta existentă are o metrică mai bună, nu se efectuează nicio modificare;
  • Dacă ruta nouă este mai bună, se introduce o nouă intrare în tabela de rutare, înaintea vechii intrări, astfel încât ruterul să folosească această rută;
  • Dacă reţeaua există deja în tabela de rutare, iar noua rută este mai bună, intrarea este înlocuită.
  Ruterele menţin starea rutelor în tabela de rutare, dar nu şi starea pachetelor individuale, deoarece acest lucru ar însemna o întârziere a comutării. Mai mult, unele rutere folosesc pentru identificarea rapidă a interfeţelor de ieşire o a doua tabelă, numită FIB (engleză forward information base). Această tabelă este optimizată pentru căutarea rapidă a interfeţelor.

Comutarea pachetelor

Comutarea pachetelor este funcţia de bază a unui ruter. Pentru a o îndeplini corespunzător, ruterul trebuie să efectueze următoarele operaţii:
  • să examineze fiecare pachet sosit şi să determine tipul acestuia precum şi adresa destinaţie
  • să determine adresa următorului ruter (sau a destinaţiei) către care respectivul pachet trebuie trimis, prin examinarea tabelei de rutare
  • să determine interfaţa pe care urmează să fie transmis pachetul
  • să determine adresa de nivel legătură de date a următorului ruter (sau a destinaţiei)
  • să reîncapsuleze pachetului cu informaţiile de nivel doi şi trei corespunzătoare şi să-l trimită pe interfaţa către destinaţie.
Crearea tabelei de rutare a fost descrisă în secţiunea anterioară. Dacă tabela nu conţine interfaţa, ci doar adresa următorului ruter (next hop), este aleasă interfaţa aflată în aceeaşi reţea cu ruterul următor. Dacă adresa de nivel legătură de date a acestuia nu este prezentă în tabela ARP a interfeţei, se face o cerere ARP pentru a o obţine.
Înainte de a transmite pachetul, este decrementată valoarea câmpului TTL (time-to-live) din antetul IP, pentru a evita buclele de rutare.
Pentru forwardarea pachetelor IP, designul ruterelor încearcă să minimizeze infromaţiile despre starea pachetelor păstrate de ruter. Odată ce un pachet a fost expediat, ruterul nu va mai reţine niciun fel de informaţie despre acel pachet. Pachetele lipsă şi corectarea erorilor sunt atributele nivelului transport.
Printre cele mai importante decizii care trebuie luate în cadrul procesului de comutare este cum se procedează în cazul congestiei (adică atunci când sosesc mai multe pachete decât poate procesa ruterul). În Internet sunt folosite trei politici pentru această situaţie: aruncarea pachetelor din coadă care depăşesc dimensiunea memoriei tampon a ruterului (metodă cunoscută sub numele din engleză tail drop), aruncarea pachetelor pe baza probabilităţii de apariţie a congestiei în ruter (engleză Random early detection) şi aruncarea pachetelor pe baza probabilităţii de apariţie a congestiei pe o legătură/protocol (engleză Weighted random early detection). Diferenţa dintre a doua şi a treia metodă constă în faptul că funcţia de probabilitate folosită şi pragul de la care începe aruncarea pachetelor pot fi diferite în funcţie de interfaţa de intrare sau de protocolul rutat.
ÎnchideЗакрыть
ÎnchideЗакрыть
Tipuri de routere

Rutere individuale
Pentru conectarea reşedinţelor individuale şi a firmelor mici la serviciile de internet prin cablu, DSL sau la reţele de cartier se folosesc rutere de mici dimensiuni şi nu foarte puternice. Majoritatea au inclus şi un switch, iar unele dintre aceste rutere suportă şi conexiuni wireless, în special prin reţele Wi-Fi, dar şi GPRS, UMTS sau WiMAX.
Deşi ruterele individuale prezente în acest moment pe piaţă asigură conectivitatea la reţeaua locală la viteze de 100/1000 Mbps, multe dintre ele nu sunt capabile să ruteze un asemenea volum de trafic[16]. Acest compromis a fost făcut deoarece majoritatea conexiunilor rezidenţiale la Internet sunt limitate ca viteză de către provider.
Deşi funcţionalitatea ruterelor pentru acasă este similară cu a celorlalte rutere, acestea mai au o funcţie suplimentară, şi anume transformarea adreselor IP a tuturor calculatoarelor din reţea într-o singură adreă IP publică, prin NAT. Acest lucru face ca, din Internet, întreaga reţea locală să arate ca un singur calculator, însă limitează numărul conexiunilor simultane (şi implicit al utilizatorilor) pe care le poate suporta ruterul.

Rutere pentru companii
Companiile folosesc rutere de toate dimensiunile. Cele mai puternice se află de obicei în cadrul companiilor de telecomunicaţii şi al centrelor de cercetare, dar multe companii mari au la rândul lor nevoie de rutere puternice.
Multe companii, în special cele cu o răspândire geografică mare, folosesc un model de achiziţie a ruterelor cu trei nivele: acces, distribuţie şi nucleu (core).

Nivelul acces
Nivelul acces este punctul în care utilizatorii accesează reţeaua. El oferă lăţime de bandă divizată între utilizatori şi filtrare la nivelul 2 al stivei OSI, precum şi agregarea rutelor expuse de acest nivel către nivelurile suplimentare.
Ruterele de la acest nivel sunt asemănătoare ca performanţe cu ruterele pentru acasă şi sunt plasate la locaţii de la marginea reţelei, care nu au nevoie de reguli complicate de rutare.

Nivelul distribuţie
Nivelul distribuţie asigură separaţia între nivelul acces şi nivelul nucleu. Ruterele de nivel distribuţie agregă traficul de la mai multe rutere de acces, fie din aceeaşi locaţie, fie din locaţii diferite, către nodul central al reţelei companiei. Ele asigură şi comutarea pachetelor între diferitele VLANuri ale companiei.
Ruterele de nivel distribuţie sunt deseori responsabile de asigurarea calităţii serviciilor într-o reţea cu arie geografică mare (WAN), astfel încât pot avea mai multe interfeţe WAN, multă memorie şi putere de procesare. Acest tip de rutere poate oferi acces şi la anumite grupuri de servere sau chiar la unele reţele externe. Dacă acest lucru se întâmplă, ruterele trebuie incluse în politica de securitate a companiei. De aceea, sunt folosite firewalluri sau alte dispozitive de securitate.
Când firma este concentrată într-un singur campus, este posibil ca acest nivel să lipsească. În acest caz, ruterele de acces, conectate la diferitele reţele locale, sunt interconectate prin rutere de nucleu.

Nivelul nucleu
În cadrul companiei, un ruter de nucleu trebuie să asigure rutarea cu cea mai mare viteză a pachetelor, fără să le manipuleze în niciun fel, fiind deci optimizate pentru viteză. Un asemenea ruter interconectează ruterele de nivel distribuţie din diferitele locaţii ale companiei.
Când compania nu are un sediu central unic, acest nivel poate lipsi, rolul său fiind preluat de reţeaua de telecomunicaţii care asigură interconectarea diferitelor sedii. În acest caz, nivelul distribuţie devine nivelul superior al arhitecturii.

Rutere pentru reţele de telecomunicaţii
În principiu, companiile de telecomunicaţii vor folosi în cadrul propriilor reţele o arhitectură asemănătoare cu cea descrisă în secţiunea de mai sus. Diferenţele vor consta în numărul ruterelor şi în felul cum se face interconexiunea cu alte reţele.
Majoritatea companiilor au un număr mic de reţele cu care se conectează (în principiu cele ale ISPurilor care furnizază internet companiei), pe când companiile de telecomunicaţii au interesul să aibă legături directe cu cât mai multe reţele similare, pentru a micşora latenţa (întârzierea) pachetelor către orice locaţie de pe glob.
Ruterele folosite pentru interconectarea între providerii de Internet (mai exact între două sisteme autonome) şi alte reţele mari vor folosi aproape întotdeauna protocolul BGP pentru a schimba informaţii. RFC 4098 defineşte mai multe tipuri de rutere care folosesc BGP:
  • Ruter PE (Provider Edge Router): Plasat la marginea unei reţele de ISP, foloseşte eBGP pentru a discuta cu un ruter dintr-un alt sistem autonom (AS).
  • Ruter SE (Subscriber Edge Router): Plasat la marginea reţelei unui client, foloseşte eBGP pentru a discuta cu un ruter al providerului. De obicei, acest ruter aparţine clientului.
  • Ruter de graniţă între provideri: Interconectează ISPuri, păstrând conexiuni BGP cu alte rutere din ASul celuilalt provider.
  • Ruter de nucleu: Ruter plasat în interiorul reţelei, nu la periferia sa, care discută prin iBGP cu alte rutere de nucleu sau de la marginea reţelei. Aceste rutere pot avea şi alte funcţii în cadrul unor reţele private virtuale bazate pe o combinaţie de BGP şi MPLS.
ÎnchideЗакрыть

Majoritatea dintre noi sunt posesorii unui router, care întîlnesc deseori probleme la aceste dispozitive, în acestă tema veţi putea posta problemele cu aceste dispozitive, sfaturi, recomandări, soluţii, avantaje pro / contra.
Sper să fie de folos aceast temă!

Editat de către kri3g la 2011-01-20 13:31:20




Mesaj util ?   Da   1 puncte

1
<< Precedenta      Următoarea >>

#1 by kri3g (Knight of TMD) (0 mesaje) at 2011-01-20 13:34:44 (763 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Eu personal sun posesor de router- ul D- link dir 320, îl am de o zi, părerea mea este că lucrează bine faţă de precedent- ul router pe care l- am avut D- link dir 100, care era mai ager decît dir 320, dar lucra bine 2 - ore maxim şi murea, acest dir- 320 este un pic mai leneş dar este mai stabil + lucrează toată ziua fără probleme. MaxFiber + IpTv!
dar nu înţeleg ce e cu acest log...mai tot timpul disabled la ceva
 


Mesaj util ?   Da   1 puncte
#2 by kri3g (Knight of TMD) (0 mesaje) at 2011-06-16 07:59:29 (742 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Ce chiar nimeni nu se foloseşte de routere?


Mesaj util ?   Da   0 puncte
#3 by projectTMDDisabled (Power User) (0 mesaje) at 2011-07-05 16:56:44 (739 săptămâni în urmă) - [Link]Top
Eu am router TP-Link TD-W8910G si am probleme cu el

conectez ceva la router intru si imi arata , fara acces la internet


Mesaj util ?   Da   0 puncte

1
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Coș cu teme șterse > Hardware > Router- totul despre / Router all about

You are not permitted to post in this forum.


Navigare rapidă:


Comunitatea digitală din Moldova. Să adunăm și să organizăm conținutul autohton de pe întreg internet pe un singur site web.