1.Scrie denumirea sau continutul temei
2.Compunere,eseu etc.(Profesional,normal sau simplu)
3.Volumul
4.La moment ii tot

MOMENTE ISTORICE DE REFERINTA, PREMERGATOARE DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA (1859 - 1866), CU IMPLICATII MAJORE IN APARITIA SI DEZVOLTAREA STATULUI NATIONAL SI UNITAR ROMAN.
- REVOLUTIA ROMANA DE LA 1848 - 1849.
Revolutia romana de la 1848 face parte din miscarea revolutionara general europeana, prin programul sau vizand schimbari fundamentale ale societatii romanesti, ce trebuiau sa conduca la realizarea unitatii si independentei nationale - conditii definitorii ale unei natiuni moderne.
Ca urmare, obiectivele generale ale revolutiei romane aveau in vedere tocmai inlaturarea structurilor politice conservatoare (instituite si mentinute prin Regulamentele Organice), desfiintarea privilegiilor sociale, acordarea de drepturi si libertati democratice, constitutionale, egalitatea in fata legii, emanciparea clacasilor si improprietarirea lor prin despagubirea proprietarilor funciari. Realizarea acestor obiective era strans legata de infaptuirea unitatii si independentei nationale.
Dezideratele cuprinse in programele revolutionare ar fi putut avea sorti de izbanda numai in cazul in care ele ar fi antrenat intreaga natiune romana. Se poate afirma ca Revolutia de la 1848 a fost revolutia intregii natiuni romane, caracterul ei unitar fiind dat de unitatea programelor revolutionare, de obiectivele urmarite, de legaturile dintre revolutionarii romani din toate provinciile romanesti.
Revolutia a demonstrat ca pentru reformarea societatii romanesti nu era de ajuns unitatea de actiune, de limba sau de constiinta nationala. Fara unitatea statala nu se putea trece la modernizarea interna, dupa cum nu se putea obtine nici independenta externa.
Revolutia romana de la 1848 - 1849 nu a produs schimbari deosebite si imediate in cadrul societatii romanesti dar, privita in perspectiva urmatoarelor trei decenii, a conturat obiectivele catre care trebuiau orientate eforturile revolutionarilor romani: unitatea si independenta nationala.
Idealul national pentru infaptuirea caruia a luptat generatia pasoptista oferea cea mai larga perspectiva pentru evolutia societatii romanesti. Unirea principatelor nu reprezenta un final de actiune, ci inceputul unui larg program de reforme, pe baza caruia sa functioneze institutiile Statului modern roman, cu rol activ in sud-estul Europei.
- CONGRESUL DE LA PARIS SI PROBLEMA ROMANEASCA (1856). ADUNARILE AD - HOC (1857).
Infrangerea Rusiei in Razboiul Crimei va oferi un nou prilej de tratative intre puterile europene, in cadrul Congresului de pace de la Paris. Lucrarile congresului s-au desfasurat intre 13 februarie si 18 martie 1856, cand puterile participante semneaza Tratatul de pace. Partea din tratat referitoare la Principatele romane prevedea, printre altele, inlaturarea protectoratului Rusiei, mentinerea suveranitatii otomane si intrarea principatelor sub garantia colectiva a Puterilor europene (Franta, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, Prusia, Regatul Piemontului).
Problema cea mai importanta pentru Principatele Romane era aceea a organizarii lor intr-un singur stat national.
In finalul dezbaterilor Congresului de Pace s-a hotarat ca problema organizarii politice viitoare a principatelor sa fie hotarata prin consultarea locuitorilor lor. Pentru aceasta, s-a acordat mandat Turciei de a se ocupa de convocarea, in fiecare principat, a unei Adunari (Divan) Ad - hoc, care sa exprime optiunea politica viitoare a romanilor. Hotararea celor doua Divanuri urma sa fie prezentata celor 7 puteri europene, in cadrul unei conferinte ulterioare.
Prevederile Tratatului de Pace de la Paris nu au avut ca rezultat realizarea imediata a unirii Principatelor Romane. Dar deschiderea oferita de noua situatie diplomatica europeana crea conditii din cele mai favorabile infaptuirii acesteia.
Astfel, la 22 septembrie 1857 incep lucrarile Adunarii Ad - hoc de la Iasi iar la 30 septembrie 1857 se deschid lucrarile Adunarii Ad - hoc de la Bucuresti.
Prin Proiectul de rezolutie prezentat de catre Mihail Kogalniceanu in Adunarea Ad-hoc de la Iasi erau prezentate "cele dintai, cele mai mari, mai generale dorinti ale Tarii".
– respectarea drepturilor Principatelor si indeosebi a autonomiei lor, cuprinse in vechile Capitulatii incheiate cu Inalta Poarta;
– Unirea Principatelor Romane intr-un singur Stat, sub numele de Romania;
– print strain, cu mostenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei si ai carui mostenitori sa fie crescuti in religia tarii;
– neutralitatea pamantului principatelor;
– puterea legiuitoare sa fie incredintata unei Adunari Obstesti, in care sa fie reprezentate toate interesele natiei.
O rezolutie asemanatoare a fost prezentata si in Adunarea Ad-hoc de la Bucuresti si a fost votata in unanimitate.
Prin rezolutiile celor doua adunari, natiunea romana din Principatele dunarene se exprima pentru un stat national, organizat pe baze moderne, caruia sa-i fie respectate autonomia si neutralitatea.
Reprezentantii celor sapte puteri europene s-au intrunit in 1858, in cadrul Conferintei de la Paris, unde au fost luate in dezbatere documentele celor doua rezolutii adoptate.
In ultima zi a lucrarilor conferintei s-a semnat Conventia de la Paris, care stabilea viitorul statut politic, social si administrativ al Principatelor Dunarene, astfel:
– organizarea lor sub forma unei uniuni denumita Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti;
– fiecare urma sa-si aleaga un domn pe viata si sa-si formeze guverne si Adunari Legiuitoare proprii;
– se mentinea suzeranitatea Portii si garantia Puterilor Europene;
– pentru elaborarea legilor de interes comun se infiinta o Comisie centrala cu sediul la Focsani;
– ca for judecatoresc suprem se instituia Inalta Curte de Justitie si casatie a Principatelor Unite;
– se stabilea egalitatea in fata legilor si a impozitelor;
– se acorda drept tuturor cetatenilor de a fi alesi in functii publice;
– se stabilea responsabilitatea ministeriala si inamovibilitatea magistratilor;
– se desfiintau privilegiile si rangurile boieresti;
– se propunea reglementarea relatiilor dintre proprietari si tarani.
Prin actul adoptat la Conferinta de la Paris din 1858 s-au creat conditiile realizarii unitatii nationale prin insasi vointa romanilor. Faptul ca nu se specifica in Conventie obligativitatea ca cei doi domni sa fie diferiti ca persoana oferea posibilitatea de a se face primul pas catre unificarea politica deplina a celor doua principate.

Pentru R.M., in calitate de stat suveran si independent, este importanta teza despre interconditionarea suveranitatii de stat a tarii si institutiei cetateniei. Datorita faptului ca cetatenii sunt permanent sub influienta puterii de stat si poseda o capacitate juridica completa ei sunt titulari de drepturi si obligatiui. Astfel in ultimul timp, problema cetateniei a devenit una din cele mai importante in societatea noastra. Aceasta se datoreaza faptului ca:

In primul rind - nu toate popoarele care s-au eliberat comparativ recent de dependenta coloniala au solutionat in intregimevizind statalitatea lor, integritatea teritoriala, prin urmare exista multe probleme nesolutionate ceea ce priveste apartinenta omului la un anumit stat sau la o parte a lui.

In al doilea rind - destramarea sistemului socialist totalitar in mai multe tari inclusiv in R.M., a conditionat necesitatea de a studia problema cetateniei.

O mare importanta studierii acestei institutii a dreptului public vizeaza cele mai importante probleme privind starea cetateniei in R.M., realizarea ei in statutul juridic al omului, dezvaluirea esentei democratice a raporturilor juridice constitutionale, ce exprima interactiunea oiectiva a subiecteler " Statul - cetateanul". Rezultatele sint utilizate in practica organelor de stat respective ale Republicii Moldova.

Pentru prima oara in R.M., cetatenia ca institutie si categorie juridica si-a gasit reflectarea in art. 8 al Declaratieai Suveranitatii RM din 23 iunie 1993, unde se stabileste ca pe teritoriul RM se instituie cetatenia republicana si ca tuturor cetatenilor RM, celor straini si apatrizi, care locuiesc pe teritoriul RM, se garanteaza drepturile si obligatiunile prevazute de Constitutie si legile RM, de normele si principiile umanim recunoscute ale dreptului international.

Dupa cite se cunoaste, orice stat are la baza sa 3 elemente constitutive:

a) Populatia

b) Teritoriul

c) Autoritatea politica sau suveranitetea

Deci se poate de afirmat ca statul este un ansamlu de indivizi reuniti intr-o legatura nationala, locuind pe un anumit teriroriu determinat si dominat de o putere investita cu dreptul de a formula ordine si de ale face sa fie executate. Astfel scopul principal al statului, este apararea intereselor generale, dupa cum spunea Hegel, ca "daca cetatenilor nu le merge bine, daca scopul subiectiv nu le este satisfacut si si daca ei nu gasesc mijloace de inlaturare a acestor probleme, atunci se spune ca statul nu sta bine pe picioarele sale, deci are picioare slabe." De unde rezulta faptul ca in stiinta dreptului constitutional, populatia isi gaseste reflectare sub aspectul "cetateniei".

Cetatenia reprezinta o institutie care serveste obiect de studiu a mai multor disciplini juridice: cum ar fi dreptul international public, dreptul familial, dreptul civil etc. Ce se explica prin faptul ca subiectii principali ii constituie statutul si cetateanul care se afla in diferite raporturi stabilite de normele unor sau altor disciplini economice.

Cuvintul cetatenie provine de la latinescul „cevitas” semnificind initial idea de cetate, portificatie – deoarece anume in asa sens era inteles statul la etape primara. Iar mai apoi el apare pentru a deasemenea locuitorii acestora. De la inceput, in Spania, Atena, Roma se considerau cetatenii numai cei care participau la rezolvarea treburilor publice prin intermediuladunarilor populare. Ulterior, prin Edieful din anul 212 de la Caracala, cetatenia era acordata la toata populatia Imperiului Roman. Mai tirziu odata cu devenirea romanilor si bizantinilor supusi imparatului, cetatenia isi pierde semnificatia sa juridica.

In epoca feudala cetatenia isi pierde comlet continutul juridic, o buna parte a membrelor statelor fiindcalificati ca „supusi”, situatia ce presupunea foarte multe oligatii si foarte putine drepturi. Ca regula supusii nu posedau drepturi politice.

In sensul modern, notiunea de cetatean a fost utilizata pentru prima data in „Declaratia franceza privind drepturile omului si cetateanului” din 1789. Declaratia a introdus notiunea contemporana de cetatenie lichidind supusenia, legind-o de participarea activa a persoanei la viata politica, inzestrarea cetatenilor cu un set de drepturi si obligatiuni, iar statul – un set de obligatiuni fata de cetateni.

La etapa contemporana problemele cetateniei constituie problemele cheie atit ale dreptului international cit si ale dreptului national in general, si ale celui constitutional public in particular.

Astfel intr-o hotarire a Curtii Internationale de Justitie se spune ca: „Cetatenia este o legatura juridica, care se intemeiaza pe un fapt social pe o legatura, o solidaritate, efectiva de existenta, ineterese, sentimente, alaturi de o reciprocitate de drepturi si obligatii. Se poate spune ca este expresia juridica a faptului ca individul caruia este conferita... este in fapt mai strins legat de populatia statului care i-o acorda decit a mai multor autori, au dreptul la existenta, sint indiscutabile.

Deoarece cetatenia nu poate fi definita fara a atrage atenetia, ca ea sa coreleze cu reletiile economice culturale si sociale dintr-o societate, cu drepturile si indatoriile oamenilor. Atlef cetatenia este acea calitate a persoanei fizice care exprima relatiile permanente socila-economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, demonstrind apartenenta sa la statul dat si atribuirea persoanei fizice de a fi titularul drepturilor si oligatiilor prevazute in Constitutie. In Constitutia RM, adoptata la 29 iulie 1994 sint aratate un sir de drepturi si ogligatiuni ale cetatenilor acestui stat.

De exemplu Art. 18 al Constitutiei RM, aliniatul 2, scrie:

“ Cetatenii RM beneficiaza de protectia statului, atit in tara cit si in strainatate.”

Art. 27, aliniatul 2:

“ Oricare cetatean al RM ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciluil, sau residentia in orice localitae in tara, de a iesi, de a emigra si de a reveni in tara.”

Art. 55 al Constitutiei RM:

“Oricare cetatean isi are obligatia fata de stat si fata de societate, acesta deriva din drepturile si ogligatiunile garantae.”

La fel referitor la probleme ce tin de cetatenia ne vine in ajutor legea cu privire la cetatenie.

Art. 1 a prezentei legi proclama urmatoarele:

“Cetatenia RM determina relatii politice si juridice permanente dintr-o persoana fizica si statul RM care isi gasesc expresia in drepturile si obligatiile lor rciproce.”

Astfel relatiile politice se manifesta prin faptul ca, cetateniistatului fiind integrati in marea colectivitae care poarta denumirea de popor, sint exponenti ai suveranitatii nationale. Numai cetatenii RM, in baza articolului 2 din Constitutie, pot participa la exericatarea suveranitatii in mod direct prin referendum sau in mod indirect prin organele sale reprezentative. Numai cetatenii RM (art. 39 al Constitutiei) au dreptul de a participa la administratia treburilor publice nemijlocit, precum si prin reprezentantii lor, oricarui cetatean li se asigura potrivit legii o functie publica.

Reltiile juridice au un dublu continut:

In primul rind relatiile juridice reflactate pe plan extern se pastreza si se prelungesc oriunde s-ar afle persoana. Cetatenii RM se bucura de protectia statului putrivit articolului 5 al legii cu privire la cetatenie care prevede apararea de catre stat a cetatenilor sai.

Art 5. Apararea de carte stat a cetatenilor sai.

1. Statut este responsabil in fata cetatenilor sai, iar cetatenii RM sint responsabili in fata statului.

2. Cetatenii RM beneficiaza de apararea si protectia statului lor si nu pot fi extradati.

3. Pe teritoriul altui stat cetatenii RM beneficiaza de apararea si protectia statului RM.

4. Statul, reprezentantele diplomatice si institutiile sale consulare, precum si persoanele lor oficiale sint obligate sa ia masuri pentru ca cetatenii RM sa aiba posibilitatea de a se bucura in intregime de toate drepturile, acordate de legislatia tarii de rezidenta, de tratele internationale, la care RM si statul de rezidenta sint parti, de cutumele inetrnationale, sa apere in modul stabilirii legislatiei drepturile si interesele lor, ocrotita prin lege iar in caz de necesitate sa contribie la restabilirea drepturilor incalacate ale cetatenilor ale RM.

In al II-lea rind legatura juridica a cetateanului cu statul se exprima si prin categoria de subiect al raportului juridic ce trebuie inteles ca cetatenii sint participanti la raporturile juridice si deci au calitatea de a fi titulari de drepturi is obligatii.

Legea la fel stabileste caror persoane li se atribuie aparenta la cetatenia RM. Astfel conform art.2 al legii mai sus numite, cetatenii di RM sint:

Persoanele care pina la 28 iunie 1940 au locuit pe teirtoriul Basarabiei, nordului Bucovinei, tinutul Herta si R.A.S.S.M. si urmasii lor daca la data adoptarii prezentei legi domiciliau pe teritoriul RM.

Persoanele care s-au nascut pe teritoriul republicii sau macar unul din parinti, bunei s-a nascut pe teritoriul sus numit si daca nu sunt cetateni ai altui stat.

Persoanele casatorite pina la 23 iunie 1990 cu cetateni ai RM sau cu urmasi ai acestora si persoanle care s-au reintors in tara la apelul Presedintelui RM sau a Guvernului RM

Alte persoane care, pina la adopterea Declaratiei suveranitatii RM inclusiv data adoptarii ei, 23 iunie 1990, au avut loc de trai permanent pe teritoriul RM si loc permanent de munca sau o alta sursa legala de existenta. Aceste persoane se vor decide singure referitor la cetatenie in timp de 1 an de zile.

Persoanele care au dobindit cetatenia RM in conformitate cu prezenta lege.

Problemele legate de recunoasterea cetateniei, in fond, nu trezesc noi dificultati. Pentru statele exsovietice, Tarile Baltice, RM, s-a dovedit de a fi o problema de mari discutii, deoarece politica sovietica a fostului regim a fost indreptata spre a simila toate notiunile si a crea o noua comunitate denumita “Homo sovieticus”.

In procesul adoptarii legii cu privire la cetatenie au existat multe variante cine poate fi cunoscut ca cetatean a RM si aceste veriante, pe alocuri sint contradictorii. De exemplu o varianta care stabilea un cens de domicilui de pina la 50 de ani si viciversa, asa numita varianta “zero” sustinuta de A.Arseni.

Discutiile publice si dizbaterile in presa la care au participat savanti, politicieni si cetateni s-au purtat aproape un an de zile, inclusiv si dupa 5 iunie 1991, data adoptarii legii in a doua lectura.

Parlamentul acceptind argumentele bazate pe normele si pricipiile unanum recunoscute ale dreptului international a adoptet varianta “zero” demonsrtind inca o data caracterul democratic al tarii, toti cei care au locuit pe teritoriul RM pina la 23 iunie 1990.

O fereastra deschisa spre Europa pentru mine inseamna o viata noua un stat si o conducere deferit de cea ce este astazi in Republica Moldova,o economie dezvoltata,tehnica noua,chiar si posibilitati care pareau neindepliniti in R.M.Eu cred ca Europa este cea mai buna sansa pentru tara noastra pentru poporul sau,.dar daca as avea de alegi intre Tara mea si Europa eu as alegoe Tara mea carea ma crescut,ma hranit,ma imbracat poate chiar daca a fost greu,eu aici am trait,,am crescut Traditiele si obiceiurile poporului  au intrat in inima mea Si nici Economie puternica nici macar 1000.000.000 UE nu-mi scot Moldova din inima