Intr-o iarna lunga grea, of dorulei
tata la razboi era, dorulei
linga usa unei case, dorulei
intuneric frig era, dorulei

asa prapaditi de foame
cei copii desculti sedeau
ghemuiti pe-un pat de scinduri
linga a lor mama plingeau...

mama o coarja de piine, of dorulei
da-ne mama sa mincam, dorulei
pina cind i frig si foame, dorulei
ne lasi mama sa-nduram, dorulei

nu mai plingeti mama zice
ca nimic nu va lipsi
voi veti avea de toate
daca tata va veni...

dar de la un miez de noapte, of dorulei
gerul bate neincetat, dorulei
a crapat un geam si vintul, dorulei
acum sufla mai turbat, dorulei

mama ingrozita tace
invalindu-si pruncii sai
cu a lor zdrente murdare
ce abea se tin pe ei

dragii mamii adormiti, of dorulei
mama este linga voi, dorulei
sa nu pierde ti voi speranta, dorulei
tata vine din razboi, dorulei
nu veti suferi de foame si nimic nu va lipsi
voi veti avea de toate daca tata va veni

sa oprit de tot ninsoarea, of dorulei
ca nici vintul nu sufla, dorulei
copilasii se desteapta, dorulei
c-au vazut ca mama-i moarta, dorulei

draga mama haide scoala
nu o sa mai plingem deloc
si nimica n-o sa cerem
nici mincare si, nici foc

cui lasat pe-ai tai copii
cui lasat printre straini
jalea va fi si mai mare
daca tata n-a veni