Forum Index > Coș cu teme șterse > Creativ > Un thread cu povestiri cu tilc din viata

#0 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-04-03 11:11:53 (858 săptămâni în urmă) - [Link] Voi incepe cu trei povesti fiecare sa adauge dacă doreşte Lumina ochilor Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un băiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag: - Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tău… Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii… După o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei. - Vrei sa te casatoresti cu mine? Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea în aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse: - Nu ma voi casatori daca nu pot vedea… Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara… La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, după operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el … nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse: - Nu ma pot casatori cu un orb. Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit: - Sa ai grija, te rog de ochii mei! ADEVARATELE MINUNI Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada , a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna: - Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad! - Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te iuiti si te minunezi asa de tare? - Cum la ce? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi! - Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand? - Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, fiindca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec. De cand am iesti din spital. ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul atu, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeupentru toate aceste lucruri frumoase pe cre le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele. Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi pentru mine. Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane. In sufletul sau, omul necredincios pana atunci, a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Trecea pe langa ele, fara sa le observe. Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea-minunea minunilor? Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!” Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna. Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!” Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.” Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele. Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!” Mesaj util ?   Da   0 puncte 1 2 << Precedenta      Următoarea >> #1 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-04-03 16:35:31 (858 săptămâni în urmă) - [Link] Un violonist in metrou - Este o poveste reala Un barbat a intrat in statia de metrou Washington DC si a inceput sa cante la vioara; era o dimineata friguroasa de ianuarie. Timp de 45 de minute a cantat 6 piese de Bach. In acest timp, aproape o ora, s-a calculat ca pe langa el au trecut mii de oameni, multi dintre ei in drum spre job-uri. Doar trei minute au trecut si un barbat de varsta mijlocie a remarcat ca se aude un muzician cantand. A incetinit mersul apoi s-a oprit cateva secunde... insa si-a reluat grabit mersul spre programul zilnic. Un minut mai tarziu, violonistul a primit primul dolar bacsis: o femeie i-a aruncat banul in palarie fara a se opri din mers. Cateva minute mai tarziu, cineva s-a rezemat de zid sa-l asculte, insa barbatul si-a privit ceasul si si-a continuat drumul. In mod cert, intarzia la munca! Primul care i-a acordat intradevar atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama sa mergea grabita mai in fata si s-a infuriat cand pustiul s-a oprit . Intr-un final, a reusit sa-l urneasca din fata violonistului si sa-si continue drumul, desi copilul a ramas cu capul intors tot timpul spre muzician. Situatia s-a repetat si cu alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au obligat sa-si continue drumul. In cele 45 de minute in care violonistul a cantat, doar 6 persoane s-au oprit pentru a-l asculta o vreme. Cam 20 dintre ei i-au oferit bani fara a-si incetini pasul. A strans $32. Cand a terminat si s-a asternut tacerea, nimeni n-a remarcat. Nimeni n-a aplaudat, nimeni n-a facut un semn de apreciere. Nimeni nu stia ca violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni violonisti din lume. A cantat cele mai dificile piese care au fost compuse vreodata pentru vioara cu un instrument care valoreaza astazi mai mult de 3,5 milioane dolari. Cu doua zile inainte de a canta in metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa (s-au epuizat toate biletele) in teatrul din Boston desi un bilet costa in medie 100$. Este o poveste reala - Joshua Bell cantand incognito metrou a fost un experiment organizat de Washington Post (celebrul ziar) ca parte a unui experiment social despre perceptie, gusturi si prioritati ale persoanelor. Intrebarea era aceasta: intr-un loc banal si la o ora inadecvata mai apreciem frumusetea? Sau n-o mai apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat? Una dintre posibilele concluzii ale acestui experiment ar putea fi: Daca nu avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata... cat de multe alte lucruri ratam in viata? Mesaj util ?   Da   0 puncte #2 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-04-06 10:02:21 (858 săptămâni în urmă) - [Link] Iesind cu alta femeie De putin timp in urma am inceput sa ies cu alta femie,in realitate,aa fost ideea sotiei mele..... -Stiu ca o iubesti!imi spuse intr-o zi luindu-ma blind de mina! -Viata e scurta,daruieste-i putina bucurie si ei! Am privit-o uimit fara a intelege ce voia de la mine -Dar eu te iubesc pe tine,cum imi ceri una ca aceasta? -Stiu dar,o iubesti si pe ea asemenea. Cealata femeie despre care imi vorbea sotia mea era mama.vaduva de ceva ani avindu-ma doar pe mine in orasul acela dar pe care o vizitam foarte rar din cauza serviciului si a familiei. In seara urmatoare am trecut pe la ea si i-am spus ca la sfirsitul saptaminii vom iesi impreun la restaurant si la un film.M-a privit mirata caci nu mai facusem niciodata o astfel de invitatie.Pentru es un astfel de comportament era sem de veste rea. -Nu mama nu s-a intimplat nimic,vreau doar sa petrecem o seara impreuna. Plecind de la serviciu spre casa mamei in ziua hotarita ma simteam nervos caci nu eram obisnuit sa fac aceasta,dar ajuns in fata casei ei,in seara de toamna am vazut-o imbracata cu vechiul palton cu parul coafat si cu rochia de la nunta noastra, invaluita parca intr-o lumina nefireasa asemenea unui inger, si enervarea mi-a trecut ca prin minune. Cind am intrat in restaurantul luxos cu ea la brat mi-a soptit emotionata la ureche -Ma simt parca as fi Prima Doamna a tarii!! I-am citit meniul caci ea nu mai vedea aproape de loc. Am vorbit,am depanat amintiri,ne-am simtit minunat iar filmul nu l-am urmarit caci mereu aveam ceva sa ne spunem.La despartire mi-a spus: -Data viitoare ies cu tin daca ma lasi sa te invit eu.Am sarutat-o pe frunte si i-am spus ca o iubesc. Dar....nu avea sa mai fie o data viitoare caci peste citeva zile mama a murit de infarct. Dupa citeva saptamini am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu mama in seara aceea:"Cina pentru doua persoane platita anticipat-stiam ca nu voi mai fi,am platit pentru tine si sotia ta,nu vei putea niciodata intelege ce a insemnat pentru mine seara in care m-ai scos in oras.Te iubesc-Mama" Atunci am inteles cit este de important sa spui la timp "te iubesc"si sa daruiesti fiintelor dragi putin din timpul tau. Nimic in viata ta nu este dupa Dumnezeu mai important decit familia. Daca mama ta mai traeste mergi chiar acum si fa-i o bucurie spune-i macar ca o iubesti, daca s-a mutat intre cei drepti pune-i pe mormint o floare! Mine s-ar putea sa fie tirziu,iesi azi cu alta femee!!!! Mesaj util ?   Da   0 puncte #3 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-04-06 13:18:43 (858 săptămâni în urmă) - [Link] Povestea unei lumânări E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine... Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi: Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu. A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc, să mă dăruiesc chiar pe mine însumi... Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost. Si voi oamenii sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumina şi căldura, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, să daţi ceva: dragostea, adevărul, bucuria, încrederea şi toate sentimentele nobile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici... Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mult mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa,împreună luminaţi mai mult... Mesaj util ?   Da   0 puncte #4 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-04-08 13:10:14 (857 săptămâni în urmă) - [Link] Cutia cu iubire... Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i: "Acesta este pentru tine, taticule". Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?" Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut." Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost. La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii. Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere. Mesaj util ?   Da   0 puncte #5 by aluna (Power User) (0 mesaje) at 2009-04-09 21:40:18 (857 săptămâni în urmă) - [Link] Multumesc pentru povestiri,in special mi-a placut cea cu violonistul.Multumesc mult. Mesaj util ?   Da   0 puncte #6 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-04-24 16:21:32 (855 săptămâni în urmă) - [Link] Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita. Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?” Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine. A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios. MORALA: Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru! Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie…Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit! .M.Dostoyevsky(1821-1881) ne spune povestea unui inger care nu avea pace in cer din cauza chinurilor prin care treceau locuitorii iadului. De fiecare data cobora la ei si-i ruga sa-si aduca aminte cel putin de o fapta buna, pentru ca apoi el sa pledeze pentru ei inaintea lui Dumnezeu si sa obtina iertarea pacatelor.Dar acestia nu facusera nici o fapta buna. Intr-un tarziu, o doamna si-a amintit:"Eu am dat unui cersetor o coaja de ceapa.Aceasta nu e fapta buna?" "Bineinteles ca este!" a spus ingerul.A fugit la arhivele cerului si a gasit acolo coaja de ceapa. A adus-o femeii in iad, spunandu-i:"Tine-te bine de ea. Eu mai voi tine de celalalt capat si vom zbura in sus. Asa vei ajunge in cer". Asa au facut. Coaja de ceapa a tinut bine si nu s-a rupt de greutatea femeii.Cand au vazut ceilalti din iad lucrul acesta,s-au tinut si ei de fusta femeii, de mainile si picioarele ei.Altii se tineau de picioarele celor ce se tineau de femeie.O multime de oameni atarnau de poala ei, iar coaja de ceapa rezista si nu se rupea deloc.Toti zburau spre cer. Dar, cand femeia s-a uitat in jos si a vazut atat de multi oameni care zburau impreuna cu ea, a inceput sa se teama ca se va rupe coaja de ceapa si ea va cadea.Asa ca i-a impins pe ceilalti cu coatele spunandu-le:"Voi ramaneti acolo in iad, pacatosilor, ca voi n-ati facut nici un bine". In acea clipa coaja de ceapa s-a rupt si ea a recazut in iad. Ea pacatoasa a judecat pe altii.Acesta a fost sfarsitul tuturor sperantelor ei. Mesaj util ?   Da   0 puncte #7 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-04-29 11:11:54 (854 săptămâni în urmă) - [Link] Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i: “Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?” Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul. Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.” “Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?” Toţi au râs de el. După 15 zile însş calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el. “Ce mai noroc!” strigară sătenii. Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai. “Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!” “Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul. După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt. “Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.” Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?” Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi. Mesaj util ?   Da   0 puncte #8 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-04-30 13:34:29 (854 săptămâni în urmă) - [Link] - Tatal nostru care esti in ceruri.. - DA. - Nu ma intrerupe, ma rog! -DA, DAR M-AI CHEMAT. - Te-am chemat? Eu nu te-am chemat, eu ma rog, "Tatal nostru care esti in ceruri.." - VEZI? M-AI CHEMAT IARASI. - Ce-am facut? - M-AI CHEMAT. TU AI SPUS "TATAL NOSTRU CARE ESTI IN CERURI". IATA-MA! AICI SUNT. LA CE TE GANDESTI IN MINTEA TA ACUM? - la nimic.am vrut doar sa spun o rugaciune. Eu totdeauna spun.. "Tatal nostru". Ma face sa ma simt bine dupa ce o spun ca si cand mi-am implinit o datorie. - BINE, ATUNCI CONTINUA. - Sfinteasca-se Numele Tau.. - STAI. CE VREI SA SPUI PRIN ACEASTA? - Prin ce? - PRIN "SFINTEASCA-SE NUMELE TAU"? - Oh (surprins).. nu stiu ce inseamna.Cum as putea sa stiu? E doar o fraza din rugaciune. Apropo ce inseamna? - ASTA INSEAMNA:ONORAT, SFANT, MINUNAT. - Da, are sens. Niciodata nu m-am gandit la insemnatatea cuvantului "sfinteasca-se". "Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant.." - CREZI, INTRA-ADEVAR CE-AI SPUS? - Desigur, de ce nu? - CE FACI CU PRIVIRE LA ACEASTA? - Ce fac? Nimic, presupun. Ma gandesc doar ca ar fi minunat daca tu ai avea control peste toate lucrurile aici pe pamant asa cum ai acolo in cer. - AM EU CONTROL PESTE VIATA TA? - Bine... merg la biserica. - DAR NU ASTA TE-AM INTREBAT. CE POTI SA SPUI DESPRE POFTELE FIRII PAMANTESTI CU CARE TE LUPTI? CE FACI CU TEMPERAMENTUL TAU NERVOS? STII CA ACEASTA ESTE O PROBLEMA PENTRU TINE. SI AMINTESTE-TI CE FEL CE CARTI CITESTI, CE PROGRAME TV. URMARESTI? - Opreste-te de a ma mai critica! Sunt la fel de bun ca si restul de mincinosi din lume. -SCUZA-MA, TE ROG, DAR EU CREDEAM CA TU TE ROGI CA VOIA MEA SA SE FACA. DACA ACEASTA AR FI SA SE INTAMPLE, ATUNCI VA TREBUI SA INCEAPA CU ACEI CARE SE ROAGA PENTRU EA, CU TINE. - Bine, recunosc ca am ceva cusururi si pentru ca Tu ai mentinoat cateva, ma gandesc ca as mai putea numi si altele. - CRED CA SI EU AS MAI PUTEA NUMI CATEVA. - Nu m-am gandit prea mult la ele pana acum, dar intr-adevar mi-ar placea sa ma las de unele din ele. Si atunci as fi cu adevarat liber. - BINE, ACUM ESTI PE DRUMUL CEL BUN. VOM LUCRA IMPREUNA - TU SI EU. MULTE BIRUINTE POT FI CASTIGATE. MA BUCUR DE TINE. - Asculta, Doamne, trebuie sa termin aici. Rugaciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. "Da-ne noua painea cea de toate zilele.." - RUGACIUNEA ESTE UN LUCRU PERICULOS. POTI SFARSI PRIN A FI COMPLET SCHIMBAT, STII ASTA! ESTE CEEA CE EU DORESC CA TU SA ALEGI. TU M-AI CHEMAT SI IATA-MA, SUNT AICI. ACUM ESTE PREA TARZIU SA TE OPRESTI. CONTIUNA-TI URMATOAREA PARTE DE RUGA, MERGI MAI DEPARTE. - Mi-e frica! - FRICA? DE CE TI-E FRICA? - Pentru ca stiu deja ce-o sa spui. - INCEARCA-MA SI VEI VEDEA. - "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.." - CE SA INTAMPLA INTRE TINE SI SORA TA? - Vezi? Am stiut! Am stiut ca o sa-mi amintesti de ea. Doamne, ea spune minciuni despre mine si niciodata nu mi-a platit datoria ce o are la mine. M-am jurat ca am sa o pun la punct. - DAR RUGA TA CUM A FOST? CUM TE-AI RUGAT? - Nu asta am vrut sa spun. - BINE.CEL PUTIN ESTI SINCER, DAR NU CRED CA ESTE DELOC PLACUT SA PORTI POVARA AMARACIUNI IN INIMA TA, NU-I ASA? - Nu, cel putin ma voi simti mai bine dupa ce mai voi razbuna pe ea, oh.. am facut deja planul cum sa ma razbun pe ea. O fac sa-i para rau de ce mi-a facut. - N-O SA TE SIMTI MAI BINE, CI TE VEI SIMTI MAI RAU. RAZBUNAREA NU ESTE DULCE, GANDESTE-TE CAT DE NEFERICIT ESTI DEJA, DAR EU POT SCHIMBA TOTUL. - Tu poti schimba starea? Cum? - IART-O PE SORA TA SI ATUNCI EU TE IERT PE TINE, URA SI PACATUL VOR FI PROBLEMA EI DUPA ACEEA, NU A TA. TU POTI PIERDE BANI, DAR CEL PUTIN AI PACE IN INIMA TA. - Dar, Doamne nu pot sa o iert! - ATUNCI NICI EU NU POT SA TE IERT. - Bine ai dreptate, dar mai mult decat sa ma razbun pe ea vreau sa am pace in inima. Bine, o iert!. Ajut-o sa gaseasca calea cea dreapta in viata, Doamne, stiu ca ea se simte mizerabil acum ca ma gandesc la asta si oricine ar face ca ea s-ar simti la fel, intr-un fel oarecare arata-i calea. - FOARTE BINE! MINUNAT! CUM TE SIMTI ACUM? - Hhmmm, bine, chiar foarte bine. Stii, cred ca nu voi mai merge la culcare diseara atat de incordat ca si pana acum, pentru prima data de cand pot sa imi aduc aminte. Nici nu mai sunt obosit ca pana acum.. - DAR NU TI-AI TERMINAT INCA RUGA, CONTINUA.. - Bine. "Si nu ne duce pe noi in isipita si ne izbaveste-ne de cel rau.." - BINE, AM SA FAC SI ASTA, NUMAI NU TE PUNE PE TINE INSUTI IN LOCUL UNDE POTI FI ISPITIT. - Ce vrei sa spui cu asta? - SCHIMBA-TI PRIETENIILE, RENUNTA SA MAI MERGI IN LOCURILE IN CARE AI MERS PANA ACUM, NU TE MAI UITA LA FILME MURDARE, NU MAI ASCULTA CONVERSATIILE PACATOASE, NU TE MAI PUNE IN SITUATI URATE. UNII DIN PRIETENII TAI AU DEJA INFLUENTA ASUPRA TA, EI VOR SA TE IMPLICE IN LUCRURI GRESITE, NU TE LASA PACALIT. EI TE MINT CA SA SE DISTREZE DAR VA DUCE LA RUINAREA TA. NU TE FOLOSI DE MINE CA UN TAP ISPASITOR. - Nu inteleg! - DESIGUR CA INTELEGI. ASA PROCEDEZI TOTDEAUNA ,TE BAGI IN PROBLEME SI APOI FUGI LA MINE: DOAMNE AJUTA-MA SA IES DIN INCURCATURA ASTA SI ITI PROMIT CA NU AM SA MAI FAC! TI-A ADUCI AMINTE DE TOATE TARGUIELILE FACUTE CU MINE? - Da, Doamne, mi-e rusine, imi pare rau! - MERGI MAI DEPARTE SI TERMINA-TI RUGA. - Pentru ca a Ta este imparatia, puterea, slava in veci. Amin! - STII CE MI-AR ADUCE MIE SLAVA? CE M-AR FACE CU ADEVARAT BUCUROS? - Nu, dar as vrea sa stiu. Vreau sa iti fac placere, pot sa vad ce viata mizerabila a fost pana acum, dar as vrea sa fiu unul dintre urmasii Tai. - AI RASPUNS DEJA LA INTREBAREA MEA. - Da? - DA, LUCRUL CARE IMI ADUCE SLAVA ESTE SA AM OAMENI CA SI TINE CARE MA IUBESC. - Doamne vreau sa vad ce poti face tu din mine, bine? - VEI VEDEA SI TE VEI MINUNA Mesaj util ?   Da   0 puncte #9 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-04 16:58:09 (854 săptămâni în urmă) - [Link] Erau doi bărbaţi, amândoi grav bolnavi, care se aflau în aceeaşi încăpere a unui spital. Deşi era o cameră mică, avea o fereastră ce dădea afară, spre lume. Unuia dintre bărbaţi i s-a permis să se ridice din pat câte o oră în fiecare amiază; patul său era în apropierea ferestrei. Dar celalălt trebuia să-şi petreacă tot timpul întins. În fiecare după-amiază, când omul de lângă fereastră era ridicat, îşi petrecea vremea descriindu-i celuilalt ce vedea afară. Fereastra dădea spre parc, unde se afla un lac. Pe apă se vedeau raţe şi lebede, iar copiii veneau să se joace. Tineri îndrăgostiţi mergeau mână în mână pe sub copaci. Erau flori şi pajişti iar în spate, după lizieră, era o vedere minunată a conturului oraşului. Omul care zăcea lungit îl asculta pe celălalt descriindu-i toate acestea şi se bucura de fiecare minut. Descrierile prietenului său l-au făcut să simtă că trăieşte. Apoi, l-a lovit gândul: de ce omul de lângă fereastră să se bucure de toată plăcerea de a vedea ce este afară şi el nu? Se simţi ruşinat, dar gândul nu-i dădea pace. Într-o noapte, celălalt om s-a trezit brusc tuşind şi sufocându-se. Bâjbâia cu mâinile după butonul de urgenţă şi nu-l găsea. Colegul său a privit tăcut până când nu i-a mai auzit sunetul respiraţiei. Dimineaţa, sora îl găsi mort şi îndepartă, în linişte, trupul din încăpere. Imediat ce găsi momentul potrivit, cel rămas ceru să fie mutat în patul de lângă fereastră. Dorinţa i-a fost îndeplinită. În minutul în care infirmiera părăsi camera, se ridică pe un umăr, cu mare greutate şi durere, şi se uită pe fereastră: dădea spre un zid alb... Mesaj util ?   Da   0 puncte #10 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-05 13:40:20 (853 săptămâni în urmă) - [Link] In sala de telefoane a turnului Eiffel din Paris, in timpul Expoziţiei din 1890, se gasea o mulţime de oameni, cu coatele rezemate de o bară de lemn imbrăcată in catifea, ţinând la ureche câte un receptor telefonic. Nu trecuseră decât 14 ani de la descoperirea telefonului de către omul de ştiinţă american Graham Alexander Bell (1847-1922)... Cei care aveau la ureche receptoarele erau cufundaţi în tăcere, dar foarte fericiţi, căci telefoanele lor erau puse în legătură cu o sală de muzică în care cânta o orchestră renumită şi cântăreţi celebri. Această muzică superbă o auzeau numai ei, iar ceilalţi vizitatori ai expoziţiie nu auzeau nimic; ba mai mult, aceia nici nu bănuiau că există aşa ceva. Dacă ne gândim bine, nu se petrece acelaşi lucru şi cu glasul lui Dumnezeu? Nu sunt în una şi aceeaşi lume, în aceeaşi localitate, în aceeaşi casă chiar, oameni care aud glasul lui Dumnezeu şi oameni care nu-l aud. Nu sunt oameni care aud glasul lui Dumnezeu în sufletul lor, şi oameni care-l tăgăduiesc sau îl resping? Oare care din ei au dreptate? Convinge-te singur, făcând proba. Părăseşte traiul egoist, alungă din tine indiferenţa, pune la ureche telefonul veşniciei, adică tezaurul de cuvinte ale Sfintei Scripturi si al Sfintei Tradiţii şi vei auzi glasul Mântuitorului, care te cheamă neîncetat la o viaţă curată, senină, fericită, fără de sfârşit. Dacă vei urma poruncile Lui, vei auzi şi numele tău: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, ca să moşteniţi Împărăţia cerurilor, pregătită vouă.” Mesaj util ?   Da   0 puncte #11 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-07 15:20:18 (853 săptămâni în urmă) - [Link] Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o rudă în vârstă o casă într-un cartier foarte liniştit. Înainte de a se muta mama, tatăl şi fiica lor mergeau câteva ore în fiecare zi pentru a scoate din casă lucrurile vechi, pentru a face curăţenie şi a pregăti cât mai bine locuinţa. În prima dimineaţă când au ajuns în casă fiica a observat, privind pe fereastră, o doamnă în vârstă care îşi întindea hainele abia spălate în balcon. - Mama, priveşte ce haine murdare întinde vecina noastră în balcon! Până şi eu ştiu să spăl mai bine decât ea! Poate ar trebui să merg s-o învăţ cum se face! Sau poate să-i spun ce săpun să folosească… Mama a privit la doamna în vârstă care îşi întindea rufele, a privit apoi la fiica ei şi n-a spus niciun cuvânt. Şi aşa, la fiecare două sau trei zile fiica repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. Dupa vreo lună fiica a rămas surprinsă văzând că vecina sa întindea pe sârmă cearceafuri mult mai curate, aşa că i-a spus mamei sale: - Priveşte, a învăţat să spele rufele, cu toate că n-am avut timp să trec pe la ea să-i spun cum se face! Mama s-a uitat zâmbind la ea şi i-a răspuns: - Nu, astăzi am reuşit să vin ceva mai devreme decât tine şi am spălat geamurile casei noastre! Şi în viaţă se întâmplă de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalţi. La apusul soarelui, un domn se plimba pe o plaja. Putin câte putin incepu sa distinga profilul unei persoane, indepartate. Ajuns mai aproape vazu ca omul, un pescar al locului, se apleca pentru a aduna ceva, ce apoi arunca in apa. Neobosit lansa in mare ceea ce aduna, cu bratele pline. Apropiindu-se mai mult, domnul intelese ca pescarul aduna stele de mare pe care valurile le-au depozitat pe plaja; una câte una le arunca in apa. Putin incurcat se apropie si intreba pe pescar: „Prietene, pot sa stiu ce faci?” Pescarul ii raspunse: „Reasez aceste stele in ocean. Din cauza retragerii apei s-au impotmolit pe plaja. Daca nu le arunc in apa, in putin timp aceste creaturi sarace vor muri . „Inteleg! – replica domnul – Dar stelele impotmolite pe plaja sunt milioane. Nu poti pretinde de a le salva pe toate! Si, probabil, acelasi fenomen se produce pe sute de plaje de-a lungul coastei. Nu-ti dai seama ca munca ta este practic inutila? Nu vei schimba nimic”. Pescarul surase, se inchina, lua o alta stea, o arunca in mare si zise: „Se va schimba totul, pentru aceasta creatura mica”. Mesaj util ?   Da   0 puncte #12 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-08 11:42:25 (853 săptămâni în urmă) - [Link] Traia odata un imparat, in Orientul Indepartat. Acesta ajunsese batran si stia ca se apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In loc sa aleaga dintre copii sai sau dintre ajutoarele sale, el a decis sa faca ceva diferit. A chemat la el pe toti tinerii din imparatie intr-o anume zi. El a spus: "A venit timpul sa ma dau la o parte si sa aleg urmatorul imparat. Am decis sa aleg pe unul din voi." Tinerii au fost socati! Dar imparatul a continuat: "Va voi da fiecaruia o samanta, astazi. O samanta. Este una speciala. Vreau sa mergeti fiecare acasa, sa plantati samanta, sa o udati, si sa va intoarceti exact peste un an, aici, cu planta care a crescut din samanta. Atunci, voi judeca dupa plantele pe care le aduceti, si voi alege unul dintre voi. Acela va fi urmatorul imparat!" Printre baieti era si unul numit Lee, care si-a primit si el samanta cuvenita. A mers acasa plin de elan si i-a spus mamei toata povestea. Ea l-a ajutat sa pregateasca ghiveciul, sa aleaga pamantul, sa planteze samanta si s-o ude cu grija. In fiecare zi o uda la timp si urmarea daca da lastari. Dupa vreo 3 saptamani, unii dintre baieti au inceput sa vorbeasca despre planta lor. Lee continua sa-si verifice ghiveciul cu samanta, dar, nimic nu crestea. Patru saptamani, cinci saptamani, sase saptamani trecura. Tot nimic. Deja toti baietii vorbeau despre plantele lor iar a lui nici nu se ivise din pamant. Se simtea pierdut. Au trecut 6 luni si tot nimic cu samanta lui. A inteles ca daduse gres. Toti ceilalti aveau copacei si plante inalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalti. Inca mai astepta, oarecum. A trecut si anul si toti baietii s-au infatisat inaintea imparatului. Lee n-a vrut sa mearga cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a incurajat s-o faca. La urma urmei era cel putin sincer. Lee a simtit un gol imens in stomac, dar stia in sinea lui ca mama are dreptate. Asa ca a luat ghiveciul si s-a dus la palat. Cand a ajuns acolo a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalti tineri. Erau frumoase, de toate formele si marimile. Lee si-a asezat ghiveciul jos iar cei din jurul sau au inceput sa rada. Unii il compatimeau si ii strigau "Hei, cel putin ai incercat si tu!" Cand a sosit imparatul, si-a aruncat ochii peste multime si i-a salutat pe cei prezenti. Lee a incercat sa se ascunda undeva in spate. "Ce plante minunate si ce flori atragatoare ati crescut. Astazi unul dintre voi va fi numit imparat!" Dintr-o data, ochii suveranului au cazut pe Lee si pe ghiveciul gol. A poruncit imediat garzilor sa il aduca in fata. Lee era ingrozit. Se gandea: "Imparatul a vazut ca sunt un ratat. Poate ca va pune sa fiu omorat." Cand a ajuns in fata, imparatul l-a intrebat cum il cheama. "Numele meu este Lee" a raspuns el. Toti tinerii radeau si-si bateau joc de el. Imparatul a cerut tacere. S-a uitat la baiat si a anuntat multimea: "Iata noul vostru imparat. Numele lui este Lee!" Baiatul nu-si putea crede urechilor: "Dar samanta nici nu crescuse. Cum putea sa fie el noul imparat?" Imparatul a luat din nou cuvantul si a zis: "Cu un an in urma am dat fiecaruia dintre voi o samanta. V-am spus sa o plantati, sa o udati si sa o aduceti astazi la mine. Dar, eu v-am dat seminte fierte care n-au cum sa creasca. Toti dintre voi - cu exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru imparat!" Mesaj util ?   Da   0 puncte #13 by Musipusika (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-08 19:38:47 (853 săptămâni în urmă) - [Link] majoritatea m-au pus pe ginduri si poate m-au facut sa-mi schimb anumite pareri/viziuni.In orice caz acum ma simt f f bine.Iti multumesc!!! Mesaj util ?   Da   0 puncte #14 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-11 14:41:14 (853 săptămâni în urmă) - [Link] O batrâna Cherokee îi spune nepotului sau despre o lupta care se da în ea. Este o batalie între 2 lupi. Unul este rau: se înfurie, invidiaza, regreta, lacomeste, e arogant, gelos, orgolios, minte, îsi plânge de mila, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie… Celalalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezator, optimist, plin de compasiune si credinta, recunoscator… Nepotul se gândi pentru o clipa apoi întreba: “si cine va câstiga aceasta batalie?” Batrâna Cherokee i-a raspuns simplu: “Cel pe care îl hranesc.” Mesaj util ?   Da   0 puncte #15 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-12 16:52:04 (852 săptămâni în urmă) - [Link] Doi prieteni traversau desertul. Intr-un anume moment al zilei s-au certat iar unul dintre prieteni l-a lovit peste fata pe celalalt. Cel care a fost lovit peste fata, fara a spune vreun cuvant, scrie pe nisip: ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU M-A LOVIT PESTE FATA. Ei isi urmeaza drumul pana ce gasesc o oaza si se hotarasc sa faca o baie. Cel care a fost lovit peste fata, se impotmoleste in nisip miscator dar prietenul sau il salveaza. Dupa ce ajunge la mal teafar si nevatamat, el scrijeleste intr-o piatra: ASTAZI, CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU MI-A SALVAT VIATA. Cel care si-a lovit si salvat cel mai bun prieten il intreaba: “Dupa ce te-am lovit, tu ai scris pe nisip iar acum, ai scris pe o piatra, de ce?” Prietenul sau ii raspunde: “Atunci cand cineva te raneste va trebui ca tu sa-l scrii pe nisip astfel incat vantul sa-l stearga din memoria ta, dar atunci cand cineva face ceva bun pentru tine, tu trebuie sa-l scrii in piatra astfel incat vantul sa nu-l poata sterge in veci.” Mesaj util ?   Da   0 puncte #16 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-13 16:28:56 (852 săptămâni în urmă) - [Link] "Un profesor a dat fiecaruia dintre studentii sai, ca tema de pregatit ptr saptamana urmatoare, sa ia o cutie de carton si, ptr fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte, sa puna in cutie o piersic ,pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut ca sarcina sa poarte permanent cutia cu ei :in casa, in masina, la lectii;ba chiar sa si-o puna la capul patului!Studentii au fost amuzati la inceput de o asemenea sarcina si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, unele ramase in memorie inca din copilarie.Apoi , incetul cu incetul , pe masura ce zilele treceau, studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care li se parea lor ca au un comportament de neiertat.Fiecare a inceput insa sa obs ca-i devenea cutia din ce in ce mai grea.....Piersicile asezate in ea incepusera deja sa se descompuna intr-o masa lipicioasa cu miros nu tocmai placut, iar stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte... Fiecare era dator sa o poarte permanent , sa aiba grija de ea , sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la restaurant , la intalnire,la masa ,labaie....mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe cutie.In plus, cartonul cutiei se stricase si aceasta ajunsese intr-o stare jalnica, doar cu mare greutate putand sa mai faca fata sarcinii sale..... Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care le-a dat-o profesorul cand sau revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei atatea zile la rand nu fusese decat expresia greutatii sufletesti pe care o purtam cu noi atunci cand strangem in inimile si mintile noastre ura, invidia sau dispretul fata de alte persoane. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care-l facem acelei persoane. In realitate, insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine. In cutia TA cate piersici sunt?....Si ce ai de gand sa faci cu ele?...Adiana Sanda" Mesaj util ?   Da   0 puncte #17 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-14 10:06:44 (852 săptămâni în urmă) - [Link] În timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei căi ferate distruse de bombardament. Câţiva soldaţi, deşi se străduiau, nu puteau clinti un stâlp greu, căzut peste şine. Alături, caporalul striga la ei, ocărându-i pentru neputinţa lor. Trecând pe acolo, un om 1-a întrebat: - De ce nu-i ajuţi şi dumneata? - Eu sunt caporal, eu supraveghez şi comand. Ei trebuie să muncească! Străinul nu a mai spus nimic, dar şi-a scos haina şi a început să tragă şi el cot la cot cu soldaţii de un capăt al stâlpului. După scurt timp, au reuşit să elibereze şinele. încântaţi de reuşită, soldaţii i-au mulţumit străinului care, luându-şi haina să plece, i-a mai spus caporalului: - Dacă va mai fi nevoie, să mă chemaţi şi altădată! - Da?! - zise în batjocură caporalul. Dar cine eşti dumneata? - Sunt generalul acestei divizii ... Mesaj util ?   Da   0 puncte #18 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-18 11:51:59 (852 săptămâni în urmă) - [Link] Ce bine e cand vine Craciunul! Magazinele se gatesc frumos, apar ofertele de iarna si rafturile se indoaie sub greutatea marfurilor colorate. Miroase a mirodenii si a vin, a carnati usturoiati si a slanina fiarta in boia; rade cozonacul din cuptor, cu dintii patati de cacao si stafide, iar chiftelele se inghesuie unele in altele în farfurii lustruite de gospodine grijulii. Te gandesti ce mai ai de cumparat, cui mai ai de cumparat... Alergi prin magazine si iti bucuri ochii cu abundenta de marfuri, alegi ce te lasa buzunarul si imparti banii asa incat sa simti ca e sarbatoare si sa faci cate un cadou mic celor la care tii si celor cu care trebuie sa fii atent. Ai chiar un sentiment de implinire atunci cand casiera iti ia banii si vezi ca ai cosul plin cu de toate, macar acum. Esti in randul lumii, iesi multumit din magazin si te gandesti ca ar fi bine sa pui pe tine si un parfum placut mirositor, care sa arate ca traiesti modern, in U. E. si in NATO. Dar parca tot nu e bine si nu stii de ce. De ce? DE CE? Aaa, daa... Ai facut cumparaturi la acelasi mic magazin de cartier de la care cumperi si peste an, in timp ce lumea cu adevarat moderna se plimba acum prin cash and carry, super-hipermarketuri, impingand carucioare silentioase printre rafturi elegante si bine garnisite. Ce e rau in asta? Nu e rau. E chiar bine ca in Romania exista asemenea magazine elegante si practice, si ca lumea da semne ca progreseaza. Incet, dar sigur. Canta in ele Stille nacht-uri si Jingle bells-uri, sau chiar colinde romanesti, dar acestea nu sunt bune, caci n-au ritm si nu indeamna lumea sa se miste mai repede catre casa de marcaj. Oricum, pluteste in aer sarbatoarea...cum, "care sarbatoare"? Cea din 25 decembrie. N-o stiti? E anuala si are de-a face cu Mos Craciun. Si cu inca cineva, parca... Nu stiu sigur, fiindca in supermarketuri n-am vazut decat Mosi Craciuni vii sau impaiati, sau mai degraba impapusiti. Nici macar prin brazii scosi la vanzare n-am vazut altceva decat mosi si globuri. Eventual cutii de cadouri... Dar, parca mai era ceva, totusi, in 25 decembrie. Poate ca strainii stiu mai multe decat mine despre asta? Aiurea! Americanii nici macar nu-i mai zic Christmas. Acum e X-mas. Ce bine ca am intrebat-o pe bunica... Am aflat ca, de fapt, e sarbatoarea Nasterii lui Iisus Hristos, Dumnezeul intrupat, adus pe lume de Fecioara Maria, intr-o iesle care nu se gaseste la nici unul din supermarketuri. Am auzit ca ea s-ar gasi in biserici, unde miroase a tamaie si a rugaciune si unde oamenii grabiti ca mine invata sa iubeasca si sa fie mai buni. Am mai auzit ca m-as putea spovedi si ca pacatele mele ar putea fi iertate de acest Dumnezeu nascut in iesle. Am auzit chiar ca sufletul meu ar putea fi mantuit. Cred ca am sa incerc sa petrec acest Craciun in biserica, bucurandu-ma de Nasterea Domnului. Mesaj util ?   Da   0 puncte #19 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-19 14:41:20 (851 săptămâni în urmă) - [Link] Într-un oraş, trăia odată un om tare zgârcit. Toată viaţa n-a făcut altceva decât să strângă şi să strângă tot mai multă avere. Niciodată nu i-a fost silă de cineva sărman. Nu dădea ceva de pomană, nici m ruptul capului. O singură dată, într-o duminică, trecând prin faţa unei biserici, i-a aruncat unui cerşetor doi bănuţi, în rest, toată viaţa lui nu a dat nimic. Când preotul îl întâlnea şi îl apostrofa, el răspundea mereu: - Părinte, în lumea asta totul poate fi cumpărat. Cu siguranţă că şi în lumea cealaltă este la fel. Cu câte bogăţii am strâns eu, nu se poate să nu ajung în rai! Oricâte sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia să asculte. Azi aşa, mâine aşa, până când, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor. Se acea că murise şi ajunsese la poarta Raiului, când, la intrare, Sfanţul Petru 1-a întrebat: - Bine, omule, ce-i cu tine aici? - Sfinte Petre, aş vrea şi eu să intru în rai. - Da' crezi tu că poţi? - Sfinte Petre, dacă trebuie, eu plătesc. Am comori nenumărate ... omule' - Mai caută, mai caută, poate vei găsi totuşi ceva! Şi într-adevăr, omul a găsit pe fundul unui buzunar doi bănuţi - Aoleu, dar de ce n-am decât atât?! Pe Pământ aveam de mii de ori mai mulţi Aici de ce am ajuns doar cu doi bănuţi? - E, omule, I-a răspuns Sfântul Petru, când ajungi aici ai doar ceea ce ai dăruit în viaţă. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strânge în cer. Cu ele poţi într-adevăr să intri în rai, dar crezi că doi bănuţi sunt de ajuns? În toată viaţa n-ai dăruit decât aceşti bani unui sărman om ce aştepta ajutorul tău în poarta unei biserici. Dacă în timpul vieţii ai fi strâns mai multe comori cereşti, poate ai fi intrat în Rai, dar aşa… Tocmai în acea clipă omul nostru s-a trezit din vis, speriat de tot. Din acea zi nu a mai fost la fel. Din acea zi a căutat să adune comori doar în cer. Erau atâţia săraci ce avea nevoie de ajutorul său…! „Bogaţii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo săracii.” Mesaj util ?   Da   0 puncte #20 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-22 20:56:30 (851 săptămâni în urmă) - [Link] O tânără privea prin geamul unui tren de călători, la frumosul peisaj al unei toamne târzii. Un bărbat, care era certat cu morala, stând alături, a început să vorbească urât şi să spună tot felul de glume proaste. Tânăra, indignată, nu-i dădea nici o atenţie, ci se uita puţin încruntată la el şi-şi îndrepta privirea numai către geam. Necuvinciosul îi zise în bătaie de joc: - Fie-ţi milă, domniţă, şi nu te uita aşa de urât la mine că mă mănânci! Dar ea, liniştită, îi răspunse: - Fiţi liniştit domnule, şi nu vă speriaţi, eu nu mănânc carne de porc… Mesaj util ?   Da   0 puncte #21 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-25 15:07:46 (851 săptămâni în urmă) - [Link] Traia odata un imparat, in Orientul Indepartat. Acesta ajunsese batran si stia ca se apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In loc sa aleaga dintre copii sai sau dintre ajutoarele sale, el a decis sa faca ceva diferit. A chemat la el pe toti tinerii din imparatie intr-o anume zi. El a spus: "A venit timpul sa ma dau la o parte si sa aleg urmatorul imparat. Am decis sa aleg pe unul din voi." Tinerii au fost socati! Dar imparatul a continuat: "Va voi da fiecaruia o samanta, astazi. O samanta. Este una speciala. Vreau sa mergeti fiecare acasa, sa plantati samanta, sa o udati, si sa va intoarceti exact peste un an, aici, cu planta care a crescut din samanta. Atunci, voi judeca dupa plantele pe care le aduceti, si voi alege unul dintre voi. Acela va fi urmatorul imparat!" Printre baieti era si unul numit Lee, care si-a primit si el samanta cuvenita. A mers acasa plin de elan si i-a spus mamei toata povestea. Ea l-a ajutat sa pregateasca ghiveciul, sa aleaga pamantul, sa planteze samanta si s-o ude cu grija. In fiecare zi o uda la timp si urmarea daca da lastari. Dupa vreo 3 saptamani, unii dintre baieti au inceput sa vorbeasca despre planta lor. Lee continua sa-si verifice ghiveciul cu samanta, dar, nimic nu crestea. Patru saptamani, cinci saptamani, sase saptamani tercura. Tot nimic. Deja toti baietii vorbeau despre plantele lor iar a nici nu se ivise din pamant. Se simtea pierdut. Au tercut 6 luni si tot nimic cu samanta lui. A inteles ca daduse gres. Toti ceilalti aveau copacei si plante inalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalti. Inca mai astepta, oarecum. A trecut si anul si toti beietii s-au infatisat inaintea imparatului. Lee n-a vrut sa mearga cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a incurajat s-o faca. La urma urmei era cel putin sincer. Lee a simtit un gol imens in stomac, dar stia in sinea lui ca mama are dreptate. Asa ca a luat ghiveciul si s-a dus la palat. Cand a ajuns acolo a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalti tineri. Erau frumoase, de toate formele si marimile. Lee si-a asezat ghiveciul jos iar cei din jurul sau au inceput sa rada. Unii il compatimeau si ii strigau "Hei, cel putin ai incercat si tu!" Cand a sosit imparatul, si-a aruncat ochii peste multime si i-a salutat pe cei prezenti. Lee a incercat sa se ascunda undeva in spate. "Ce plante minunate si ce flori atragatoare ati crescut. Astazi unul dintre voi va fi numit imparat!" Dintr-o data, ochii suveranului au cazut pe Lee si pe ghiveciul gol. A poruncit imediat garzilor sa il aduca in fata. Lee era ingrozit. Se gandea: "Imparatul a vazut ca sunt un ratat. Poate ca va pune sa fiu omorat." Cand a ajuns in fata, imparatul l-a intrebat cum il cheama. "Numele meu este Lee" a raspuns el. Toti tinerii radeau si-si bateau joc de el. Imparatul a cerut tacere. S-a uitat la baiat si a anuntat multimea: "Iata noul vostru imparat. Numele lui este Lee!" Baiatul nu-si putea crede urechilor: "Dar samanta nici nu crescuse. Cum putea sa fie el noul imparat?" Imparatul a luat din nou cuvantul si a zis: "Cu un an in urma am dat fiefcaruia dintre voi o samanta. V-am spus sa o plantati, sa o udati si sa o aduceti astazi la mine. Dar, eu v-am dat seminte fierte care n-au cum sa creasca. Toti dintre voi - cu exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru imparat!" Mesaj util ?   Da   0 puncte #22 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-26 14:48:44 (850 săptămâni în urmă) - [Link] Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i: “Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?” Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul. Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.” “Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?” Toţi au râs de el. După 15 zile însş calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el. “Ce mai noroc!” strigară sătenii. Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai. “Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!” “Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul. După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt. “Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost dusâşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.” Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?” Mesaj util ?   Da   0 puncte #23 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-05-27 13:44:30 (850 săptămâni în urmă) - [Link] Doi bărbaţi, ambii grav bolnavi, ocupau aceeaşi încăpere într-un spital. Unuia dintre ei i se îngăduise să se ridice din pat timp de o oră în fiecare după-amiază. Patul lui era alătturi de unica fereastră din cameră. Celălalt trebuia să stea tot timpul întins în pat. Cei doi au stat de vorbă ore în şir. Au vorbit despre soţiile şi familiile lor, despre casele lor, despre munca lor, au depănat amintiri din armată sau din vacanţele petrecute. În fiecare după-amiază, cînd cel de lîngă fereastră se ridica, îşi petrecea timpul descriindu-i celuilalt ceea ce vedea că se întîmplă dincolo de geamul ferestrei. Celălalt începu astfel să trăiască pentru acea scurtă oră zilnică, în care lumea lui era în funcţie de culoarea şi de ceea ce se întîmpla în lumea din afară. Fereastra dădea într-un parc cu un lac. Raţe şi lebede se jucau în apă, în timp ce copii se jucau cu bărcuţele. Tineri îndrăgostiţi mergeau mînă în mînă printre flori de toate culorile, în timp ce în depărtare se ghicea prezenţa oraşului. Pe măsură ce omul de lîngă fereastră descria cu de-amănuntul toate acestea, cel din pat închidea ochii, imaginîndu-şi această scenă pitorească. Într-o după-amiază caldă, omul de lîngă fereastră descrise o paradă trecînd. Deşi celălalt nu putea auzi orchestra, putea însă, cu ochii minţii, să vadă ceea ce celălalt descria cu atît de multe detalii sugestive. Şi aşa trecură zile, săptămîni şi luni... Într-o dimineaţă, cînd a venit asistenta de servici să le aducă apa pentru a se spăla, a găsit trupul lipsit de viaţă al omului de lîngă fereastră, care se săvîrşise în pace, în timpul somnului. Femeia s-a întristat şi a chemat personalul pentru a lua trupul neînsufleţit. La vremea la care a considerat că este potrivit, celălalt a cerut ca, dacă se poate, să fie mutat lîngă fereastră. Asistenta a fost bucuroasă să îi îndeplinească dorinţa şi, după ce s-a asigurat că totul este cum se cuvine, l-a lăsat singur. Încet, greu şi dureros, acesta a reuşit să se ridice în capul oaselor pentru a vedea, pentru prima dată cu ochii lui, lumea de afară. Încordîndu-se, se întoarse apoi spre fereastra de lîngă pat. Şi în faţa ochilor a văzut un zid gol. Omul a întrebat-o pe asistentă cum a putut vedea fostul său coleg de cameră, care-i descrisese atît de multe minunăţii văzute pe fereastră. Asistenta i-a răspuns că omul era orb şi nu a putut să vadă nici măcar zidul gol... Şi, adăugă ea, poate că „a vrut doar să vă încurajeze pe dumneavoastră”. Este o mare bucurie să poţi să-i faci fericiţi pe ceilalţi, în ciuda greutăţilor propriei existenţe. Împărţite cu alţii, supărările se înjumătăţesc, în timp ce bucuriile se dublează. Dacă vrei să te simţi bogat, atunci ia aminte la lucrurile pe care le ai şi pe care nu le poţi cumpăra cu bani. Mesaj util ?   Da   0 puncte #24 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-06-02 15:50:47 (849 săptămâni în urmă) - [Link] http://www.torrentsmd.com/details.php?id=441599 http://torrentsmd.com/details.php?id=661383 Mesaj util ?   Da   0 puncte #25 by tyson1234 (Power User) (0 mesaje) at 2009-07-01 13:45:53 (845 săptămâni în urmă) - [Link] TÂNĂRUL FRUMOS N-aş fi scris aceste rânduri dacă nu l-aş fi văzut cu ochii mei pe... tânărul frumos! N-avea haine de firmă, nici trăsături de star. Nu era kool, nici trendy, nu ştia câteva limbi străine la perfecţie, nici nu avea părinţi faimoşi sau milionari... Nu conducea ultimul model de maşină sport, n-avea voce de MTV, nici alt talent care să-l facă deosebit... Un tânăr oarecare... Dar în el se arăta, limpede, frumuseţea vieţii! Nu pentru că era deştept sau ştia să vorbească bine. Nu pentru că era artist sau om de ştiinţă, pentru că ar fi fost genial sau posesorul unui farmec aparte... Era doar un tânăr care devenise transparent pentru frumuseţea originară, luminoasă, fericită, dumnezeiască, a vieţii! Era un om în care parcă se străvedea Raiul... De fapt, era o fată care tocmai ieşise de la Spovedanie.... CE VREA DE LA MINE HRISTOS? Un preot s-a întâlnit cu un om care se pretindea ateu. După câteva cuvinte de salut, ateul l-a întrebat, ironic: - Ce vrea, părinte, de la mine Hristos? Preotul l-a privit drept în ochi şi i-a răspuns: - Hristos?... Hristos nu vrea nimic de la dumneata... Şi nici de la mine... Nu vrea nimic de la nici un om... Şi a dat să plece. Ateul a rămas o clipă încremenit. Apoi, zâmbind neîncrezător, a spus: - Atunci... Atunci de ce a venit? Atunci... ce atâta ... Părinte! Vă bateţi joc de mine!... - Nu, prietene, nimeni nu-şi bate joc de dumneata... Pur şi simplu acesta-i adevărul... ŞI HRISTOS A VENIT PENTRU CĂ L-AI CHEMAT! - Eu? Păi eu nici nu cred în El... -Măi, omule... Ai oftat vreodată? Ai avut vreodată o durere sufletească? Te-a nemulţumit adânc ceva? Ai gemut în sufletul tău? N-ai fost niciodată nefericit? - Păi, cine nu este... - Şi ce-ai făcut? - Am băut... - Şi după ce te-ai îmbătat n-ai mai oftat? - Ba da.... - VEZI, NEFERICIREA ASTA N-O STINGE NIMIC DE PE LUME... Această stare de nefericire o vede Dumnezeu în inima omului ca pe o rugăciune neîntreruptă ... Şi a răspuns trimiţându-L pe Hristos... - Bine, părinte, dar eu sunt nefericit că n-am bani... EU VREAU BANI, NU PE HRISTOS! - Aşa a gândit şi Iuda şi a ajuns în ştreang...adică pe culmea nefericirii... HRISTOS este un răspuns la nefericirea omului, de aceea primul cuvânt al Legii Sale este: " Fericiţi..." Orice am face în această viaţă inima ne rămâne mereu plină de rumoarea nefericirii... Pentru că nefericirea este legea acestei lumi... - Şi zici, părinte, că eu mă rog fără să ştiu? Asta-i culmea! - Da, dragul meu... Singura diferenţă între dumneata şi un sfânt este că sfântul lasă toate, şi familie şi bani şi gânduri, pentru a trăi cu toată fiinţa acest strigăt tainic al inimii.... Căci în măsura în care te uneşti cu cererea, în aceeaşi măsură te vei uni cu răspunsul... - Părinte, e cam complicat pentru mine... - Ştiu, dragul meu, ştiu... E greu să înţelegi din cuvinte, de cele mai multe ori imposibil, ceea ce ai fi început să înţelegi într-o clipă, dacă ai fi venit la mine ca să te spovedesc... Mesaj util ?   Da   0 puncte

1 2
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Coș cu teme șterse > Creativ > Un thread cu povestiri cu tilc din viata

Această temă este închisă. Nu puteţi posta mesaje noi.