Forum Index > Chat > MOBILIZARE GENERALĂ! Să ne cerem drepturile!

#0 by Lunatic (Kreatiff) (0 mesaje) at 2008-06-12 19:01:04 (896 săptămâni în urmă) - [Link] MOBILIZARE GENERALA te cheama sa iti ceri drepturile. Guvernarea comunistă încearcă să instaureze cenzura pe internet! După ce au solicitat ca UNIMEDIA să le ofere adresele IP ale vizitatorilor, Procuratura a sechestrat calculatoarele unor tineri, care se presupune că ar fi publicat comentarii critice la adresa comuniştilor. Tinerii riscă o pedeapsă de până la 7 ani de închisoare! Şi asta se întâmpla chiar a doua zi de la declaraţiile preşedintelui Voronin despre libertatea presei şi libertatea de exprimare. Gata, ajunge! Veniţi, sâmbătă, 14 iunie, începând cu orele 10.00, în Scuarul Arcului de Triumf din centrul capitalei să ne cerem drepturile! Ne vom solidariza cu tinerii intimidaţi de către Procuratură şi vom solicita guvernării să asigure respectarea libertăţii de exprimare în Republica Moldova. În cadrul manifestaţiei paşnică de protest sunt invitaţi să participe tinerii cu atitudine civică, jurnalişti, lideri de opinie, reprezentanţii organizaţilor neguvernamentale, ai partidelor politice etc. Evenimentul este iniţiat de către portalul de ştiri UNIMEDIA şi este autorizat de către primăria mun. Chişinău. Până în acest moment şi-au confirmat participarea mai multe partide politice de orientare democratică, jurnalişti şi grupuri de tineri cu atitudine civică. Amintim că pe parcursul zilei de azi s-a solidarizat organizaţiile neguvernamentale de media şi reprezentanţii partidelor politice de orientare democratică. Mâine, 13 iunie, Timpul de dimineaţă şi Jurnal de Chişinău vor publica câte un anunţ referitor la acest eveniment. Acum rămâne ca utilizatorii internet să dea lovitura! Pentru asta trebuie să ne organizăm. În acest sens, UNIMEDIA face apel la bloggeri să plaseze pe blogurile lor câte un anunţ, în care să invite vizitatorii să se solidarizeze şi să participe la manifestaţia paşnică de protest de sâmbătă, 14 iunie, începând cu orele 10.00. La adresa unimedia.md/mobilizarea găsiţi câteva bannere, care pot fi preluate de orice persoană interesată. În acelaş timp, solicităm ca să ne expediaţi la adresa info[at]unimedia.md şi alte imagini de mobilizare, care vor fi publicate pe pagina unimedia.md/mobilizarea şi vor putea fi preluate de către bloggeri. La acţiune! LA ACTIUNE! doritorii de a informa pe site-uri cu bannere pot gasi exemple http://www.unimedia.md/mobilizarea/ SA FIM ALATURI DE CEI CARE AU DEJA AU FOST INTIMIDATI. Va avea loc o actiune pasnica desfasurata cu acordul primariei. mai multe detalii pe www.unimedia.md Luaţi mouse-ul de acasă (ca semn distinct al utilizatorului internet) şi veniţi, sâmbătă, 14 iunie, începând cu orele 10.00, în Scuarul Arcului de Triumf din centrul capitalei să ne cerem drepturile! Cine doreste poate folosi avatar: Editat de către Lunatic la 2008-06-13 01:52:46 Mesaj util ?   Da   0 puncte 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 << Precedenta      Următoarea >> #76 by fullerton (User) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:20:58 (896 săptămâni în urmă) - [Link] Vin şi eu , de ce nu Mesaj util ?   Da   0 puncte #77 by Pradagirl (You can think I'm wrong, but that's no reason to stop thinking.) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:22:19 (896 săptămâni în urmă) - [Link] edit......... Editat de către Pradagirl la 2008-06-13 02:12:10 Mesaj util ?   Da   0 puncte #78 by ZEUS (Party Starter) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:25:26 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #75 trulyalya, cine eşti tu să-i judeci pe alţii? Caută-ţi de treabă! Cu atitudinea ta, peste vre-o cîteva săptămîni o să scrii pe forum numai ceea ce îi va conveni tovarăşului voronin. Mesaj util ?   Da   0 puncte #79 by hmus (User) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:39:36 (896 săptămâni în urmă) - [Link] freedom is there, let's go get it!! Mesaj util ?   Da   0 puncte #80 by Bravaz (Club Music Addicted) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:40:33 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #79 hmus, Multumesc pentru articol #81 stelutza, Shi avatar pesimist .. Editat de către Bravaz la 2008-06-13 00:48:12 Mesaj util ?   Da   0 puncte #81 by stelutza (hugz addicted) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:45:17 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #75 trulyalya, eu m-am saturat sa tot raportez. mai aveti mult? nu va place treceti cu vederea peste si nu mancati la bors amu la miez de noapte. In loc sa scarpinati limba mai bine a-ti iesi si voi in piata, sa vedem ce curaj aveti in realitate. Mesaj util ?   Da   0 puncte #82 by Cram (îndrăgostit de limba română) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:51:48 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #81 stelutza, eu nu au pentru ce o face... au acoperire - regimul instaurat în Moldova reprezintă defapt cele 10%...... după congresul puţărămăului, însuşi cioronin a declarat că s-a vorbit în rusă - limba oficială a ţării oare nu e o încălcare şi un atac la valorile naţionale? şi acum ei încă mai au curaj să ne pună nouă căluşul în gură? să-şi dea demisia!!!! Mesaj util ?   Da   0 puncte #83 by stelutza (hugz addicted) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:52:54 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #82 Cram, ii drept ce zici, da deam ma satura ca tot umbla cu vorba pe-aici, daca nu le place s atreaca cu vederea peste, wtf? li s-a prea urcat la cap Mesaj util ?   Da   0 puncte #84 by hmus (User) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:59:03 (896 săptămâni în urmă) - [Link] daca imi permiteti, am sa inserez cateva articole referitoare la cenzura care mi s-au parut interesante. "Ai fost cenzurat? Ce-a insemnat asta pentru tine? Matei Visniec, Mihnea Blidariu, Dan Lungu, Constantin Arcu, Iulian Tanase, Stefania Mihalache, Gheorghe Morosanu, Dan Byron, Ruxandra Cesereanu, Dan Danila, Laszlo Alexandru, Stefan Coroian, Pavel Paduraru, Alexandru Buruiana, Bogdan Suceava, Vasile Baghiu, Ovidiu Tichindeleanu, Radu Andriescu, Michael Astner, Dan Culcer Matei Visniec Intre anii 1976 si 1987 cit am studiat, trait si activat la Bucuresti, am fost cenzurat in special ca dramaturg si nu ca poet. Cred ca regimul se temea atunci mai mult de cuvintul viu, spus de un om viu pe o scena vie in fata unor oameni vii, decit de cuvintul scris pe o carte pe care omul o citea in general in singuratatea sa. Sigur, deseori a trebui sa-mi "scot" unele poeme din unele carti de poezie. Ceea ce nu inseamna ca nu reuseam sa le public apoi in diverse reviste, in special "studentesti". Oricum, jocul cu cenzura avea ceva dintr-un razboi de uzura, iar cel "uzat", in cele din urma, nu putea fi decit autorul. Imi amintesc ca prin 1984, desi publicasem trei carti de poezie si numeroase piese scurte prin diverse reviste, eram deja uzat, obosit, dezgustrat. Nu mai voiam decit sa plec in strainatate. Uneori ma inchideam cite o zi sau doua sau trei ca sa scriu incercind sa-mi dovedesc mie ca sint liber, ca indraznesc sa scriu tot ce imi trece prin cap. Erau adevarate exercitii de eliberare interioara, de depasire a unei cenzuri mult mai cumplite, care era auto-cenzura. Mihnea Blidariu Cred ca la noi cenzura a ramas o reactie impulsiv-obsesiva ce provine din frica - frica de a pierde puterea, frica de a pierde locul de munca, sau pur si simplu, frica de adevar. Adultilor, obisnuiti fiind, sub dictatura, sa li se inchida gura, li se pare normal sa interzica lucruri care nu le convin sau pe care nu le inteleg. Se sperie de anumite circumstante si atunci le sterg, direct, brutal, desi nu detin nici un contra-argument. Mentalitate tipic totalitara. Individul care ne-a dat jos pe noi, "Luna Amara", de pe scena la Zilele Europei n-a avut nici un argument solid pentru gestul lui si atunci s-a apucat sa inventeze: instigare la violenta, exprimare vulgara, bla-bla-bla. Insa in declaratia lui s-au regasit aceleasi elemente cu care a fost Romania condusa 45 de ani si pe care Iliescu le-a invocat in exterminarea fenomenului Piata Universitatii - "la concertele mele nu exista libertate de exprimare, la concertele mele exista disciplina si ordine". Vrei ceva mai elocvent?... Un alt exemplu important este ceea ce ni s-a intimplat la Alba-Iulia, pe 1 decembrie, cind tot ce-am facut a fost sa intreb tinerii daca "ar pleca din tara". Retine, nu i-am indemnat sa plece, i-am intrebat doar daca ar face-o. Bineinteles ca toata lumea a raspuns ca da. Asa ca n-am mai primit onorariul. Cenzura financiara. Interesanta, insa, a fost explicatia autoritatilor (citat aproximativ): "pai, mai baieti, voi cind mergeti la ziua unei gagici si gagica e urita, macar de ziua ei ii spuneti ca-i frumoasa, nu?". Cu alte cuvinte, hai sa acoperim cacatul, ca azi e ziua curului... De multe ori ni s-a cerut sa nu cintam piesa "Folclor", sau sa o cintam cenzurat, fara versurile care faceau referire la primul-ministru, data fiind implicarea autoritatilor locale, membre in partidul de guvernamint, in evenimentul respectiv. Iar cei care ne cereau asta erau oameni carora le era frica sa nu aiba probleme dupa aceea. Ceea ce nu inteleg astfel de indivizi este ca publicul astepta de la noi provocarea si avea sa-i raspunda, in orice forma ar fi venit ea. Sincer, mi se rupe de versurile alea, pot face altele pe scena sau pot face lumea sa traga concluzii fara sa pronunt vreun nume sau sa spun vreo vulgaritate. Oricum, e foarte bine acum ca nu suntem singuri, ca umblam in gasca: Luna Amara, Parazitii, Alexandru Vakulovski, Academia Catavencu, miscarea Salvati Vama Veche, MindBomb, miscarea Salvati Rosia Montana, si... vor mai aparea si altii, cu siguranta. Dan Lungu Nu, nu-mi amintesc de vreun moment cand sa fi fost cenzurat. Mai degraba, as spune, au fost momente cand s-a declansat autocenzura. De pilda, atunci cand am pus titlul "Cheta la flegma" volumului meu de proza scurta, am stat mult si am cumpanit. Am avut momente cand am vrut sa renunt la el. Mi se parea prea provocator, prea sfidator la adresa bunului simt. L-am pastrat fiindca pur si simplu mi s-a parut adecvat cartii, asadar din ratiuni estetice. N-am urmarit nici un atentat la simtul comun, caci menirea mea nu e sa revolutionez bunul simt. Totusi, ca sociolog, am intuit impactul pe care il va avea titlul si ca va ajuta la circulatia cartii. Poate si asta a cantarit in alegerea finala. Lupta cu autocenzura a durat destul de mult, am oscilat de mai multe ori cand intr-o parte cand in cealalta. Dar sa explic ce inteleg eu aici prin autocenzura: desi titlul se justifica estetic, eu nu-l pun din ratiuni de morala. Imi suprim un gest legitim in ordine estetica din pricina unui criteriu exterior acestei ordini. Mi-am invins propria pudoare si mi-am asumat riscurile. Reactiile au fost diverse: de la entuziasm total la dezgust iremediabil. Un contraargument m-a siderat: "Cum crezi ca vei intra cu tilul asta in manulalele scolare?". La asta nu ma gandisem... Fara indoiala, ceea ce n-a facut autocenzura ar fi putut face cenzura. Adica ar fi putut editura sa se opuna titlului. N-a fost cazul, caci editura, Outopos, era a unui grup de tineri scriitori ieseni. Dar daca ar fi fost o editura mare, ar fi putut face mofturi, presiuni, etc. Si asta e o chestiune: n-am fost cenzurat nu fiindca n-ar mai fi pic de cenzura in Romania, ci fiindca am lucrat cu edituri mici, ale unor prieteni/cunoscuti, iar ca periodice cel mai mult am publicat la "Monitorul", unde eu eram responsabilul de pagina, si la "Timpul", unde Liviu Antonsei nu stiu sa fi cenzurat vreodata un text. Cred ca acum cenzura politica nu mai exista, dar ca functioneaza o (auto)cenzura morala, a bunului simt. Cenzura sub forma ideologiei politice castratoare de text a disparut, insa nu si (auto)cenzura derivata din politicile literare de grup. Cu timpul, cred ca se va dezvolta tot mai mult cenzura economica, comerciala. Adica se va spune: textul este valabil estetic, dar nu este vandabil, asa ca nu-l public. Sau il mai aranjam putin, il facem mai comercial si ii dam drumul. Dar nici chiar aceasta situatie nu cred ca se compara cu atrocitatea cenzurii comuniste. La urma urmei, in cazul cenzurii comerciale poti cauta alta editura sau poti scoate cartea pe banii tai, chiar daca in conditii mai precare; insa in comunism, sa fi platit oricat, nu gaseai in Romania o editura care sa publice o carte explicit anticeausista sau anticomunista. Constantin Arcu Daca am fost cenzurat? Inca de la debut, in 1981, cind Liviu Antonesei a pregatit un numar al revistei "Opinia studenteasca" dedicat prozei scurte de la acea vreme (au participat si tineri scriitori deja consacrati - Mircea Nedelciu, Gh. Craciun etc.). Povestirea "Iluzii" a aparut cu punct si virgula, mai putin o scena cu un viol, iar L.A. mi-a spus ca a fost nevoit sa renunte la pasaj, caci oricum n-ar fi scapat cenzurii. Vazindu-mi proza in mijlocul grupajului, alaturi de cea a lui M. Nedelciu (Dumnezeu sa-l ierte!), n-am pus prea mult la inima chestia asta. Ba, mi-am dat seama ca a fost o cenzura… pozitiva, ca sa spun asa; lipsa pasajului respectiv nu dauna intregului, dimpotriva, ii sporea usor misterul, incit, peste ani, cind am publicat proza in volum (1995) si nu se punea problema vechii cenzuri, eu insumi am renuntat sa mai acopar… omisiunea. Dar la citva timp dupa debut, prin 1986, am propus Editurii "Junimea" un roman existentialist, cu gindul ca voi iesi la rampa. N-a fost sa fie, distinsul critic literar Daniel Dimitriu m-a asigurat ca n-avem nici o sansa dintr-o mie sa trecem de… cenzura, ba nici nu vedea ce "machiaje" am fi putut face textului, socotind ca in fundamentele lui era subversiv pentru acele timpuri. M-am simtit frustrat peste masura si, cu amaraciune, incepusem sa accept ca n-am sanse de a ma vedea publicat in volum. Descurajat, pina in 1989 am mai publicat citeva proze scurte, dar, va asigur, nici un rind de care sa-mi fie rusine! Exista insa o cenzura parsiva in zilele noastre. Pe cind lucram in redactia unei reviste, am propus spre publicare un grupaj de poeme de Gh. Grigurcu (grupaj primit de la un amic), insa am fost refuzat cu un NU ferm din partea redactorului-sef, preluat ca un ecou de ceilalti, fara nici un fel de explicatii. M-am simtit… umilit pina in maduva oaselor si m-am hotarit sa-mi dau demisia (mai fusesem refuzat si cu poemele "erotice" ale unor tineri). De plano, era cenzurat un nume, numai pentru ca acela nu scrisese despre cartile redactorului sef care privea colaborarile ca pe un fel de troc, intrebindu-se de fiecare data cam ce foloase ar fi putut obtine dintr-o asemenea participare. In cele din urma, dupa lungi si istovitoare discutii, putin santaj etc. am reusit sa strecor totusi poemele, ba si altele, in paginile acelei revistei. Urmarea?! Ha, ha, ha! D-l Grigurcu, strain de toate luptele din culise, s-a revansat publicind o cronica de-a dreptul magulitoare la o carte a principalului sau contestator! Ma rog, exista si cenzura cu… happy-end! Iulian Tanase Nu, nu am fost cenzurat, si asta a insemnat mult pentru mine. Stefania Mihalache Numai in mod creator glumesc. in realitate activitatea mea editoriala nu s-a extins si adincit in asa masura in sensuri incit sa intilneasca respectivele mecanisme... Gheorghe Morosanu Cenzurat? Pe vremuri, cind colaboram la SLAST si altele, Cristoiu mi-a spus asa: "Scrie ce vrei, ca de taiat are cine." Doua exemple de atunci: 1. Pentru un reportaj despre constructia canalului, am facut "Canalul pas cu pas", mergind pe jos de la Cernavoda la Agigea prin toate hirtoapele si noroaiele santierului, cu rucsacul in spate si mina stinga in buzunar, unde imi tineam apasata o hernie umflata ca o piine. La un moment dat, a trecut pe deasupra mea elicopterul prezidential (era prin 1983), iar eu am consemnat: "Trece seful statului in control. El pe sus, eu pe jos." Notita asta mi s-a taiat, normal, dar fara sa fiu intrebat ceva, sau mustrat de cineva. 2. Intr-un alt reportaj, tot despre canal, am patit una de rid ca prostu si acuma. Incercind sa fac misto de tovarasul Ceausescu, am scris cam asa: "Undeva, in inima tarii, un om sta la o masa cu harta tarii in fata si traseaza pe ea cu mina orase, fabrici, uzine si canale. Si toate se infaptuiesc instantaneu si intocmai, pe urma miinii Lui". Am fost sigur, evident, ca asta se va taia, eventual ca voi primi suturi in poponeata sau voi fi dat afara din facultate. Tineti-va bine: Nu mi s-a intimplat nimic, iar textul a aparut intocmai. Cristoiu s-a facut ca nu vede, iar cenzuristii l-au considerat un text scris de un bun patriot si iubitor de Conducator. Cine vrea, poate sa caute fragmentul si sa arate tarii ca si eu l-am lins pe marele erou acolo unde-l lingeau atitia altii. 3. Iar astazi? Nu am scris si trimis prea mult, dar cred ca am ceva care aduce a cenzura. In calitatea mea actuala de judecator (pe care condeiul PC il furnica mereu) am scris un set de articole sub titlul Daca as fi ministrul justitiei si l-am trimis la aproape toate redactiile centrale. Desi am motive sa cred ca numai titlul ar fi vindut ziarul respectiv (nu mai spun de teribila actualitate a temei, vezi ultimele evenimente), ei bine nimeni nu s-a inghesuit sa le publice. Unii mi-au spus ca ziarele au tot felul de calcule, de restrictii, de conventii tacite sau exprese cu puterea... O fi, n-o fi, mai ginditi si voi. Altfel, eu ramin la ideea mea, cum ca ziaristul si scriitorul (ca si judecatorul) este perfect independent, cu singura conditie sa vrea asta si sa actioneze in consecinta. Dar daca judecatorul poate da intotdeauna hotarirea pe care o crede buna (e cazul meu), ziaristul si scriitorul pot la fel de bine sa scrie ce vor, dar publicarea nu mai depinde numai de ei (vezi tot cazul meu de mai sus). Dan Byron Am fost cenzurat doar de colegii de trupa si cateodata chiar de mine insumi. Si asta spre binele meu. Nu de alta, dar nu toate ideile care iti trec prin cap sunt geniale. Cu cenzura la nivel mare nu am avut de a face pentru ca am fost intotdeauna destul de subtil. Am vazut insa pe altii cum au fost cenzurati. Si nu mi-a placut. Ruxandra Cesereanu Am avut parte de doua situatii in care am fost cenzurata in timpul comunismului. Cazurile pe care le voi prezenta sunt absurde, intrucat prima mea carte asupra careia s-au facut presiuni, cea de poezie, era de factura neo-expresionista, deci nu era vorba de poezie politica, iar microromanul era un text de factura onirica. Voi infatisa aici felul in care s-au desfasurat discutiile legate de cuvintele interzise, titlurile interzise, imaginile interzise s.a.m.d. din cele doua carti ale mele. In 1988 am prezentat editurii Dacia un manuscris de poezie care avea doua titluri optionale, " Hohote pe tipsie " si " Amiaza pe scripeti ". De la inceput mi s-a spus (prin urmare problema nu a apucat sa ajunga la cenzorii bucuresteni, fiindca a fost rezolvata la Cluj) ca un titlu ca "Hohote pe tipsie" va fi perceput rau si va fi conotat astfel - oameni care rad, care batjocoresc sistemul comunist, societatea noastra multilateral dezvoltata; nu se poate asa. In plus - tipsia, mi s-a spus, pe tipsie a fost adus capul lui Ioan Botezatorul, ce vrei sa spui tu prin asta? Ca exista martiri in Romania, ca prezinti capul unor martiri in Romania pe o tipsie? Nu se poate asa ceva! La fel in cazul celui de-al doilea titlu. Cum poate fi o amiaza pe scripeti? - mi s-a spus. Asta-i un gest de spanzurare, e o actiune violenta. Am incercat sa explic ca titlul nu poate fi explicat literal, ori il accepti, ori nu-l accepti, asta este. Nu, mi s-a spus, amandoua sunt niste titluri care ar putea fi interpretate ca o batjocura la adresa societatii comuniste. Nu se poate. Bun, zic, dar cum ramane cu poemele, cu textele propriu-zise? Mi s-a spus asa: ca scriu o poezie prea sumbra si ca daca s-ar aplica cenzura necesara in astfel de cazuri, textul ar fi macelarit. De ce ? am protestat eu. Eu nu scriu poezie politica, nu scriu despre presedinti, nu scriu despre muncitori, despre tarani… Da, mi s-a spus, dar folosesti o serie de cuvinte interzise. Si mi s-a dat lista cuvintelor interzise pe care le folosesc: sange, ospiciu, moarte, cosciug, negru, cutit, spaima, gratii, delir, viol. De pilda un vers al meu suna astfel: cuvantul ca un viol in zori. Pai cu versul asta, mi s-a spus, ne distrugi, va fi desfiintata editura. Fiindca acest vers ar putea fi interpretat astfel: muncitorii demonstreaza dimineata si protestul lor e ca un viol in zori la adresa societatii noastre. Aveam chiar in finalul volumului de poezie un text intitulat "Antimanifest", care era dur ca imagine, dar nu avea nimic legat de politica. Intre imaginile violente se desprindea aceea a unei mirese cu sexul ud si putrezit, care zacea violata intr-un sicriu de zenit. Or, mi s-a zis, tu incalci tabuurile sexuale. Cum poti sa vorbesti despre o mireasa cu sexul ud si putrezit ? Mireasa, mi s-a precizat, este intotdeauna simbolul prin excelenta al puritatii. Cum poate avea ea sexul ud si putrezit, mi s-a spus? O mireasa violata in sicriu de zenit? Iar viol? Actiune violenta… Poezia ta e ca un viol! Ce sa facem? Accepti macelaria, accepti sa iti fie macelarite versurile? Am zis nu. Si bine am facut, pentru ca am putut sa-mi public volumul mai tarziu, dupa caderea regimului comunist, exact asa cum il scrisesem. Adevarat, schimbandu-i titlul in "Gradina deliciilor". Dar trimiterea era la sumbrul tablou al lui Hieronymus Bosch. Cea de-a doua experienta pe care am avut-o a fost aceea cu microromanul pe care l-am prezentat dupa ce mi s-a respins acest volum de poezie. Mi s-a spus: vino cu altceva, poezia ta este prea periculoasa, dar hai totusi sa te publicam cu altceva. Si m-am prezentat cu acest microroman fantast care se intitula "Inauntru". De data aceasta redactorul meu de carte era chiar un fost cenzor. Nu se poate, mi-a spus, greseala porneste inca din titlu. Nu se poate "Inauntru". "Inauntru" trimite la sexualitate, la ceva vascos… Am zis eu: bine, dar inauntru poate sa trimita si la ce are omul in cap. Mi-a zis redactorul: cu atat mai rau. Ce poate sa aiba omul in cap? Inseamna ca omul are in cap numai ganduri ascunse. Deci "Inauntru" e periculos, nu se poate. Bun, zic, dar cum ar fi fost daca ii ziceam "In afara", era mai bine? Nu, mi-a spus redactorul de carte, ar fi fost la fel de rau, pentru ca in afara inseamna ca treci granita, fugi in Occident, evadezi din Romania. Pai, domnule redactor, am zis eu, daca nu este voie nici inauntru, nici in afara, atunci unde este voie? Microromanul meu se petrecea intr-un abator, unde existau tot felul de inspectori, un personaj martirizat, ingeri, draci s.a.m.d. Ma intreaba redactorul meu de carte: inspectorii sunt securistii? Eu nu ma gandisem la securisti, ci chiar la niste inspectori care, adevarat, reprezentau autoritatea si pedepseau in numele autoritatii ... I-am raspuns redactorului meu ca este vorba de un roman de tip fantastic, drept care nu exista o logica realista. Da, spune el, sunt o gramada de animale care vorbesc in romanul acesta, or, animalele nu vorbesc. Aveam intr-adevar cateva personaje hibride: omul-insecta, omul-soarece... De ce vorbesc toate animalele acestea, oare respectivele animale nu vorbesc pentru ca oamenii nu pot vorbi, m-a chestionat redactorul? Zic eu: nu m-am gandit la asa ceva, dar daca dumneavoastra interpretati astfel ... Zice el: nu, nu se poate, nu se poate... Dupa aceasta discutie, redactorul meu de carte s-a dus la directorul editurii si i-a declarat ca romanul meu este prea periculos. Amabil, directorul editurii mi-a schimbat atunci redactorul de carte. Am nimerit la un redactor de carte mai deschis, mai intelept care mi-a spus cam asa: uite ce este, te pot ajuta sa publici romanul acesta dar trebuie sa lasi si tu putin de la tine. Ce ar trebui sa fac, am intrebat eu? Pai, mai intai titlul, totusi nu este potrivit cu vremurile noastre. Bun, si atunci am schimbat titlul, nu imi pare rau, caci am gasit un titlu mai bun si mai frumos, "Calatorie prin oglinzi". Al doilea redactor de carte a adaugat apoi: tot romanul tau este un cosmar, nu putem sa publicam un cosmar, este prea riscant. Actiunea este atemporala, trebuie sa dam o explicatie de ce se petrece acest cosmar, de ce apar draci, ingeri, de ce animalele vorbesc, de ce se revolta, cine sunt inspectorii, cine sunt hingherii, ce sunt toate acestea ... Si continua el: singura logica posibila este aceea ca toate lucrurile acestea se intampla in timpul razboiului. Da, zice, sa se intample in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Atunci pot sa aiba loc cosmaruri de toate felurile. Pune o zona contaminata unde se petrece totul ... O zona otravita aveam eu intr-adevar in roman. Dar, zic, domnule cum sa fac? Uite, daca accepti pe ici pe colo iti introduc eu niste fraze si niste cuvinte-cheie, daca tu nu poti. Ei, bine, aici a fost greseala mea, pentru ca voiam sa debutez cu orice pret, voiam sa exist intr-un volum individual, eram ca o mireasa in capul mesei care vrea sa se marite si nu mai are rabdare sa astepte. Drept care i-am spus celui de-al doilea redactor de carte sa introduca, acolo unde este cazul cuvenitele cuvinte-cheie. Asa se face ca in romanul meu au inceput sa apara cuvinte precum : Gestapo (care interoga o dracoaica!), bombe, explozii, tancuri, haine de camuflaj, axa Tokyo-Roma-Berlin (pe aceasta axa a fost pus sa zboare ingerul meu …bolnav) … Efectul a fost hilar. Candva va trebui sa public acest microroman in forma sa initiala. Din momentul in care am acceptat aceste sfaturi, cenzura s-a transformat de fapt in autocenzura. Dan Danila Deoarece nu-mi place sa-mi aduc aminte acea perioada, voi fi foarte scurt. Nu am cunoscut cenzura clasica, in sensul ca nu mi s-au ciuntit textele, sau respins un volum, dar am fost amanat mereu si dus cu zaharelul de mai multe reviste literare care nu-mi publicau poeziile pentru ca nu erau destul de "patriotice" - mi se sugera ca am talent, ca sunt pe calea cea buna dar... ar trebui sa modific pe ici pe colo, prin partile esentiale, ceea ce am refuzat tacit... Poetul Ion Mircea, redactor la revista Transilvania din Sibiu, dar si Geo Dumitrescu, la Luceafarul, precum si Constanta Buzea, pe atunci la Amfiteatru, m-au publicat totusi, sporadic, prin anii 1973-74-75, dupa care a fost tot mai greu si m-am cam descurajat... M-am hotarat sa scot un volum de poezii la editura Litera, pe costul meu, sperand sa pacalesc astfel cenzura... dar tocmai cand am reusit sa economisesc ceva bani, au aparut in comertul socialist masini de scris redegiste (Erika), astfel ca... volumul nu a mai aparut. Am scris o vreme doar pentru sertar, de cateva ori am distrus aproape tot, nemaiavand speranta ca vom iesi vreodata din comunism, aproape am renuntat la ideea scrisului... dar am debutat totusi la 39 de ani, cu volumul "Dintr-un sertar". Chiar daca nu am avut problemele multor colegi de scris si generatie, am resimtit acele situatii de ingradire a libertatii de exprimare la fel de acut, m-am simtit groaznic de umilit si am fost mereu la un pas de a rabufni, dar am realizat in ultima clipa ca acei lectori-cerberi-cenzori erau doar niste automate fara raspundere... ar fi fost pacat de cerneala si hartie. Germania Laszlo Alexandru Cum a fost prima data? Eram un minz inocent, zburdam pe pasune. Era 1992, abia se terminase revolutia prin care cucerisem… libertatea cuvintului. M-am dus la revista Steaua din Cluj, cu o recenzie la volumul de articole politice ale lui Nicolae Manolescu, Dreptul la normalitate. La a doua infatisare, delicatul poet Aurel Rau m-a luat la o parte si a inceput sa-mi explice pe coltul unei mese din redactie ca, hmm, politica revistei, mmde, este, himm, sa nu se puna… rau cu nimeni din viata literara. Am fost de acord, Doamne fereste sa se puna… rau Steaua cu cineva. Poetul s-a inseninat pe data, vazind ca nu dau cu pumnul, si a atacat problema. Revista e onorata sa publice un tinar talentat ca mine, dar trebuie sa-l inteleg si eu pe el, exista unele pasaje care "nu merg". Am inteles, cum nu, ce era sa zic: eu, literat naiv, fara sperante de acces la tipar, pentru care un articol publicat era o victorie personala, o carte tradusa era escaladarea Everestului, un volum propriu era o expeditie pe Marte. Am zis O.K. si am cerut sa vad despre ce era vorba. Seful revistei a scos atunci din desaga articolul meu mototolit, avind citeva cuvinte subliniate cu creionul. Spre uluirea mea, absolut toate reprezentau citate din autorul comentat! Nicolae Manolescu isi publicase prima data frazele in Romania literara, le reluase pe urma in volum, acum eu le reproduceam ca ilustrare, iar Steaua mi le respingea ca sint incomode! Cum sunau ele? "E totusi imoral ca lingusitorul de ieri al lui Ceausescu [e vorba de Dan Zamfirescu - n.n.] sa ne dea azi lectii de iubire de neam"; "Domnul Corneliu Vadim Tudor nu merita mai mult de o secunda de dispret" etc. In zadar am pornit explicatia ca nu e vorba de cuvintele mele, ci ale lui N. Manolescu, oricum tiparite cel putin de doua ori in prealabil; in zadar mirarea ca pina si C.V. Tudor se bucura de imunitate in paginile Stelei. Aurel Rau strajuia implacabil, intransigent, inflexibil. Am driblat pe o tangenta ironica, spunind ca as intelege sa fiu corectat stilistic eu, un debutant, dar nicicum nu pot accepta sa fie cenzurat… Nicolae Manolescu. Insa colocutorul nu parea sa-mi priceapa ironia. Ba chiar lasa impresia ca s-a suparat. El pe mine! Povestea s-a incheiat cu decizia mea de a retrage intregul text (solutie deplorata ipocrit de redactorul sef). Ajuns acasa, am sters furios cu guma sublinierile cenzoriale si am trimis prin posta acelasi manuscris la glorioasa - pe atunci - revista Contrapunct din Bucuresti. Ion Bogdan Lefter m-a publicat instantaneu, fara a ma fi vazut sau cunoscut vreodata. Numele meu a aparut, in cadrul unui grupaj critic, pe aceeasi pagina cu cel al Monicai Lovinescu. M-am considerat razbunat. Amintirea acestor paisprezece ani de prezenta in publicistica literara e impregnata de luptele de uzura spre a-mi vedea textele tiparite integral. Nu totdeauna am reusit. Dar mereu m-am straduit sa-mi iau revansa, m-am ambitionat sa transform infringerea in victorie. De n-as fi reactionat astfel, m-as fi scirbit de mine insumi. Daca stau sa ma gindesc, faptul ca un Aurel Rau (de la Steaua) ori un Petre Got (de la Viata Romaneasca) ori atitia altii m-au cenzurat a fost chiar un fleac pe linga alte dragalasenii pe care mi le-a rezervat viata. Un criminal feroce ca locotenent-colonelul Ioan Laurentiu Cocan era cit pe ce sa-mi zboare creierii cu pistolul mitraliera, in seara de 21 decembrie 1989, pe strazile Clujului. Un intelectual sarmant ca Marian Papahagi m-a respins abuziv de la catedra universitara si s-a straduit cu eficienta sa nimiceasca munca mea de citiva ani: traducerea a doua carti. Un academician firoscos de talia lui Eugen Simion a blocat timp de un an si o luna, printr-un act abuziv unilateral, confirmarea titlului meu stiintific de doctor in filologie, in ciuda referatelor elogioase din comisie. Asta da generozitate a contemporanilor! In clipele de depresie (galopanta), imi vine sa redactez anunturi la mica publicitate a destinului. Schimb cu placere tentativa de asasinat in cadrul presupusei revolutii anticomuniste, pentru doua cenzuri obraznice in presa centrala. Cedez cu bucurie cariera universitara ratata, in schimbul unei carti cenzurate la o prestigioasa editura din Capitala. Voi gasi oare asociati pentru asemenea afaceri infloritoare? Stefan Coroian Se implinesc noua ani de cind trebaluiesc si eu prin radio. Sapte ani la CD Radio si de doi ani vrem sa implinim capitalismul... radiofonic la Mix Fm,in Cluj. Incredibil, dar de crezut. Nu mi-a impus nimeni ce trebuie sa spun despre oameni politici, despre oameni de afaceri, despre lume si viata, despre cite in luna si mai ales in stele. Si am fost destul de slobod la gura sau sincer. Daca eu am fost ocolit de cenzura, asta nu inseamna ca uneori n-am descoperit-o, mirsava, incercind sa se strecoare in unele departamente radio. Pina acum am scapat. Scuip in sin si zic, ca toth romanul: Doamne ajuta !!! Stefan Coroian, Radio Mix Fm, Cluj, 92.2 Pavel Paduraru E firesc sa fii cenzurat. Nu doar in RM si Romania, ci in toata lumea. Pentru ca presa libera si democratica e ca un prezervativ imbracat pe pula unor sifilitici, dar care se poate sparge oricind. In tara mea cenzura capata proportii tiranice. Ziaristii sunt supusi terorii de a linge ramasitele cadavrului comunist. E haioasa treaba. Am fost cenzurat de nenumarate ori. Si sunt. Dar sa tipi ca ti se incalca dreptul la libertate e ca si cum te-ai pisa pe pantaloni, ca si cum un ciine calic si micut ar latra minios la un dulau. Totul e zadarnic. Sa te sustina Europa? Europa e tot atit de saraca in valori estetice si morale ca si Moldova lui Voronin. Mai trist e faptul ca cretinii care cenzureaza se pling altora ca sunt cenzurati. La fel cum fostii comunisti au astazi deplina putere pe ambele maluri ale Prutului. La fel cum Bush se declara cu obraznicie un om al pacii. Alexandru Buruiana N-am fost, dar muie la cenzura! A fi cenzurat inseamna a fi futut in cur. Bogdan Suceava O discutie despre cenzura din presa romaneasca de azi e mai mult decat binevenita. In ceea ce ma priveste, fac parte dintr-o generatie care nu a fost cenzurata de Eugen Florescu, Dulea sau Suzana Gidea, ci de cu totul altii, ale caror aparente pozitii politice ar fi, insista dansii, opuse. Desigur, terminologia aceasta e relativa. Daca omitem acest detaliu si pastram discutia doar la nivelul faptelor, descoperim ca respectiva generatie a pastrat intacte reflexele de marcare a teritoriului, instinctele de aneantizare a punctelor de vedere opuse, si ca a trecut aceste habitudini unora dintre puii lor (pui in sens spiritual, desigur). Cea mai directa forma de cenzura e cea pe baza de dosar. Nu se admite un text al autorului cutare pentru ca noi stim cine a fost tac-su. (Chiar stiu ei oare?) Mi s-a intamplat cam de opt ori in ultimii patru ani. Am fost cenzurat inainte de a fi citit, am fost cenzurat pentru ceea ce isi imagineaza unii ca as fi, nu pentru ceea ce sunt. Nu a fost vorba doar de oprirea unor texte ale mele (care pana la urma tot au aparut, in alte locuri din presa culturala), ci si de blocarea unor cronici la cartile mele. Unii au cheltuit ceva energie pentru a bloca materiale despre. Intrucat suntem in anul 2004, n-a prea mai mers. O alta forma de cenzura e "taierea din prostie". Aici merita spusa o poveste. In urma cu patru luni sunt invitat sa scriu un text de catre o publicatie respectabila. Produc textul, numai ca am facut greseala sa nu spun ceea ce redactricea respectiva a vrut sa auda. In loc sa vorbesc despre o anumita chestiune in context romanesc, am aratat ca respectivul fenomen isi are locul intr-o analiza mai ampla, de factura globala (ah, cum mai detesta unii acest cuvant…) si ca nu se poate discuta doar despre componenta romaneasca intr-un cadru izolat. Si descriu in respectivul text mecanismele fenomenului la nivel international. Articolul imi este refuzat, fara explicatiuni. Doamna in cauza suferea de o vedere foarte foarte scurta, atat de scurta incat credea si crede ca nasul dansei ii este coada. Netulburat de aceasta deciziune, propun articolul altei reviste, unde textul e publicat imediat. Un cititor imi scrie ca este cel mai bun articol pe care l-as fi scris vreodata. Nu stiu cum stau lucrurile, dar exemplul de fa?a mi se pare relevant pentru ceea ce as numi "taierea din prostie". Oamenii taie din coltul de pagina peste care sunt si ei sefuleti textele care le spun lucruri de care ei nu au mai auzit sau pe care ei nu erau pregatiti sa le auda. La o analiza atenta, asa ceva tot cenzura e. Bogdan Suceava, Irvine, California, 30 martie 2004 Vasile Baghiu Am fost si eu cenzurat, fireste, ca toti cei care se iau in serios cu scrisul. Uneori cred ca ma iau prea in serios intr-o lume in care numai de astia, seriosii, nu-i pasa. Daca ma uit la mine din afara, ma apuca jalea si ma pufneste risul. Eu, scriind poezii si tinind cu dreptatea, ca sa spun asa, intr-o lume plina de insi care isi freaca miinile de satisfactia unor mici victorii asupra altora. Lumea nostra literara nu e scutita de asta. Lumea literara romaneasca seamana cu societatea romaneasca. O societate in care oamenii de valoare si de talent se macina intr-o lupta surda si anonima cu mici lichele, cu profitori, cu impostori, cu situatii orweliene si kafkiene, o lume in care insensibilii, prefacutii, ipocritii si falsele talente de toate generatiile fac jocurile si cartile. As putea sa dau exemple, dar nu o voi face. Nu-mi mai fac iluzii. Nu ma consider nici vreun neinteles si nici nu sunt naiv. Iar motive de a ma simti frustrat nu am nici atit. Am publicat si eu cit s-a putut, am fost comentat destul de bine, ca sa nu mai spun ca in ultimul timp m-am bucurat si de niste confirmari internationale incurajatoare, chiar asa. Imi stiu bine locul si sunt cit se poate de impacat cu aceasta atmosfera care - sunt sigur - nu se va schimba multa vreme de aici inainte. In urma cu vreo trei ani, la treizeci si cinci de ani, am inteles perfect totul. Cred ca e bine chiar si acum, un pic cam tirziu. Macar stiu ca nu voi oferi copiilor mei imaginea unui tata acrit si dezamagit inainte de vreme. Pot oricind sa ma prefac fara eforturi ca am scris vreodata poezie, proza, articole. Pot oricind sa port conversatii indelungi cu prieteni sau cu oameni abia cunoscuti fara sa scot un singur cuvintel despre literatura. Sunt edificat. Sunt lamurit. Sunt clarificat pe deplin. De aceea nu pot decit sa-i pling de mila pe cei care incearca sa-si faca loc in societate aburcindu-se pe bruma lor de imagine auctoriala. Da, am fost si cenzurat, dar ma intreb ce valoare mai are raspunsul acesta acum. Cei mai multi au patit-o. Inainte de Revolutie, in putinele texte publicate, mi se taiau cuvintele "negre", iar singura mea reactie nu s-a concretizat decit in expedierea catre redactori a unor scrisori naiv-revoltate, mihnite, puerile si pina la urma comice in lipsa lor de aderenta la real. Dupa Revolutie, memoriile din prizonieratul sovietic ale tatalui meu, scrise in plina perioada stalinista (nu dupa 1989!) au fost respinse de mari editori si redactori care tocmai se laudau peste tot ca vor sa recupereze, sa redea adevarul la lumina etc. etc. Era si aceea o forma de cenzura, caci nu se cuvenea, desigur, ca literatura de sertar sa vina din partea unui "nescriitor" mai inainte ca scriitorii sa aiba timp sa si-o cosmetizeze pe-a lor. Altii, de buna credinta si onesti, le-au acceptat si le-au publicat, dar a fost o lupta de ani de zile. Pe urma, din cauza opiniilor mele radicale (avind ca substrat naivitatea mea de totdeauna), mi s-a organizat si un fel de embargo la unele publicatii, numele meu a fost si scos afara - ce credeti? - din caseta redactionala a unei reviste pe care ma muncisem sa o fac sa apara, iar la ziarele la care am colaborat, nu putine articole mi-au fost aminate, respinse sau ciuntite. Sau, mai subtil, erau acompaniate de alte articole "polemice", dar nedeclarate astfel. Mai rau, eram terfelit la radiouri si in ziare locale si nu numai pentru opinii, ci si pentru activismul meu civic. Era si aceasta fireste o forma de cenzura, caci se miza pe descurajare. Pe urma, in toti acesti ani am avut de a face cu editori si redactori de tot felul. Mica mea lupta, partea mea de agitatie in lumea noastra mica. Nu e vorba asadar doar de a fi fost cenzurat la propriu. Este vorba si despre a fi fost dus deseori cu vorba, mintit, moralizat de catre editori si redactori. Si nu numai in plan literar. De pilda, prin 1997 am reusit sa realizez prima revista de educatie pentru sanatate de dupa 1989. Nu am facut tam-tam in mediile literare cu nici unul din cele optsprezece numere, caci mi-au fost de ajuns zimbetele si comentariile zeflemitoare ale unor scriitori care strimbau din nas la orice nu era, vezi bine, poezie cu P mare. O lupta surda cu oameni care nu intelegeau importanta a ceea ce faceam, desi se aflau in functiile care le-ar fi impus sa inteleaga si sa sprijine astfel de proiecte. Oameni care pina la urma au reusit sa omoare proiectul meu. Si asta cred ca a fost o forma de cenzura. Dar oare o forma de cenzura nu este si faptul ca televiziunea publica nu pare sa-i pese de scriitori? Sau nu este o forma de cenzura faptul ca atunci cind acestei televiziuni pare sa-i pese o face fericindu-ne cu aceleasi chipuri de pe timpul comunismului? Nenumarate si poate uitate momente neplacute, toate amintindu-mi ca nu traiam intr-o societate complet libera, asa cum nici astazi nu traim intr-o societate libera. Cum sa fie libera o societate guvernata de oameni atit de hrapareti si atit de evident lipsiti de merite personale? Si asta la toate nivelele. Nu pretind sa fie toti cultivati si educati pentru ca nu sunt snob, vad si eu cam cum e viata si pentru ca inteleg ca nu putem schimba totul peste noapte dupa 50 de ani de comunism, dar cred ca nu le-ar strica mai multa cinste la nivelul vietii de fiecare zi, mai multa buna credinta. Ce spun eu ca nu le-ar strica? Ar fi de fapt o urgenta a acestor timpuri confuze. In final, dupa aceasta poate prea lunga marturisire (completamente inutila, sunt convins), intrebarea este ce relevanta ar mai putea avea daca vorbim noi intre noi scriitorii ca am fost sau nu cenzurati. Pentru ca eu cred ca nu mai sunt multi care sa-si faca iluzii ca am mai avea cititori. Daca sunt, acestia ar trebui sa vada ca Scoala nu mai cultiva lectura, iar televiziunea nici atit. Aproape ca ar fi cazul sa ne facem bagajul si sa trecem in alta limba. Eu incerc asta de o vreme. In parte din disperare, in parte pentru ca nu-mi este in fire sa abandonez. O generatie de cititori e deja ratata. E oare limpede aceasta? Oamenii care ar trebui sa vada vad oare aceasta trista realitate? Din pacate, cred ca nu. De aceea gasesc agitatia noastra un pic cam penibila in patetismul ei. Si va rog sa ma credeti ca ma refer numai la mine, pentru ca penibil sunt eu, inca nelecuit pe deplin, inca bun de prostit si de dus cu zaharelul mai departe. 15 aprilie 2004 Ovidiu Tichindeleanu hehe, intii de toate yahoo ti-a bagat mesajul direct la bulk mail, tiuk! as vrea sa fi fost cenzurat de omu' rau, insa pina acum mi s-a intimplat sa fiu cenzurat mai ales de prieteni. intelegi, e toata povestea aia cu facerea de bine... si probabil ca asa se intimpla cel mai des. de aia nu ma impacientez prea tare, si negociez: mai astept, mai dau un ciocan, mai astept, mai dau o secure. Radu Andriescu A trebuie sa cuget putin, sa-mi dau seama cum a functionat cenzura in cazul meu. Prima reactie a fost sa spun ca practic nu am fost cenzurat, adica nu la modul ca ar fi schimbat cineva vreun cuvint sau vreun vers. Mi-am dat seama apoi ca cenzura a fost mult mai radicala cu valul "intermediar" de scriitori - cei care au cazut in falia dintre anii '80 si anii '90. E vorba de scriitori (poeti, ca despre prozatori nici nu se putea vorbi!) care nu aveau cum sa publice volume individuala, inainte de '89. Singura chestie posibila era volumul colectiv, si am avut parte de un asemenea surogat. Dar nu sint nici pe departe singurul in situatia asta. Liviu Antonesei a reusit sa publice un volum individual de poezie foarte tirziu, in 1989. Cenzura a taiat rau de tot cartea (Pharmakon, Cartea Romaneasca), astfel incit Antonesei a fost nevoit sa reia proiectul dupa 89, sub un alt titlu. In varianta intreaga, volumul (Cautarea cautarii, Junimea) era de doua ori mai gros. Cartea lui Liviu a trecut cu greu prin masinaria de concasat a cenzurii cu toate ca autorul sau era cu vreo citiva ani buni mai mare decit mine sau decit Nimigean - ca sa ma refer la iesenii din "falia generationista". Antonesei era optzecist get-beget. Tin minte ca m-a revoltat si soarta poeziei lui Ioan T. Morar, cum semna pe atunci. Cu toate ca era congener nu numai cu Liviu, ci si cu alti optzecisti mult mai norocosi, care reusisera sa treaca de bariera cenzurii cu mai multe volume de poezie (uneori, mai mult accidental, chiar si cu proza), poezia sa a aparut intr-o brosurica invelita in coperti hidoase. Valul urmator de poeti a fost insa cu desavirsire blocat. Cred ca "baietii" s-au prins ca se coace in poezie ceva si au devenit mai circumspecti. Erau si toate restrictiile acelea bizare, chestia cu fotografiile, spre exemplu - nu era voie sa-ti apara fotografia pe carte, ceea ce era total aberant. Unii si-au luat din plin revansa dupa 89. Liviu Ioan Stoiciu isi pune pe coperti fotografii uriase, color. Chiar si Cartarescu - cel din Postmodernismul romanesc - o face. Prin urmare, am prins vremuri cit se poate de tulburi. Cenzura nu a mai fost operata la nivel de cuvint sau vers. Pur si simplu nu mai erau debutati poetii tineri! Dupa cum spuneam, O. Nimigean a trecut si el prin povestea asta, si nici macar volum colectiv n-a prins, dintr-un motiv sau altul. Cred ca nici nu s-ar fi dat in vint dupa o asemenea solutie. Partea a doua a intrebarii e legata de efecte. Pai, e simplu: atit eu cit si Ovidiu am cazut in fisura dintre cei cu aproximativ cinci pina la zece ani mai virstinci decit noi, care s-au identificat in permanenta cu valul poetic al anilor optzeci, si cei care s-au lansat ca scriitori dupa 89, dar mai tineri cu cinci pina la zece ani, prin urmare asimilabili "generatiei 90" pe care incerca Boerescu sa o contureze la un moment dat, sau cea a fracturilor existentiale, unde ai figura si tu, de altfel. Prin urmare, e vorba de un efect pervers: a cadea in acea fisura inseamna a deveni partial invizibili, ceea ce la Ovidiu, poate mai mult decit la mine, a fost total nedrept, pentru ca el avea, in prima parte a anilor nouazeci, o fervoare publicistica mult mai mare decit mine, scria eseu si cronica la Timpul, si o facea foarte bine. Michael Astner Draga Mihai, da, am fost cenzurat, imi aduc aminte de o recenzie la cartea "Autoprotret cu palimpsest" a Anei Blandiana, in care am insirat niste citate din tabletele ei astfel incit sa iasa o "insailare" graitoare... Acest pasaj a fost scos de cenzorul (care o fi fost acela) care lua la puricat revista "Dialog" a Universitatii "Al.I.Cuza" din Iasi... Din pacate nu mai am textul original al recenziei, ci doar cel intrat in revista, asa ca nu pot ilustra/proba aceasta cenzurare..." Sursa: www.tiuk.reea.net/7/1.html Mesaj util ?   Da   0 puncte #85 by Lunatic (Kreatiff) (0 mesaje) at 2008-06-13 00:59:44 (896 săptămâni în urmă) - [Link] *update semn - Luaţi mouse-ul de acasă (ca semn distinct al utilizatorului internet) şi veniţi, sâmbătă, 14 iunie, începând cu orele 10.00, în Scuarul Arcului de Triumf din centrul capitalei să ne cerem drepturile! *update avatar Mesaj util ?   Da   0 puncte #86 by BlackCross (Raging Lunacy) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:04:43 (896 săptămâni în urmă) - [Link] Mesaj util ?   Da   0 puncte #87 by NoobMasteR (♂ Пашутист нна™ ♂) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:05:37 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #85 Lunatic, eu nil poate 6i o sa vin 6i eu Mesaj util ?   Da   0 puncte #88 by dentist (român) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:07:16 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #85 Lunatic, +1 avatarul asta e mai bun Mesaj util ?   Da   0 puncte #89 by System at 2008-06-13 01:10:00 (896 săptămâni în urmă) - [Link] sa fi avut shi noi un preshedinte cum e Iushenko Mesaj util ?   Da   0 puncte #90 by hmus (User) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:16:35 (896 săptămâni în urmă) - [Link] YoungCooler wrote: sa fi avut shi noi un preshedinte cum e Iushenko la ce te referi? Mesaj util ?   Da   0 puncte #91 by Capilleary (Патлатый) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:19:33 (896 săptămâni în urmă) - [Link] inainte de a va cere respectarea drepturilor, asigurati-va ca prin aceasta nu incalcati drepturile altcuiva. Toti suntem oameni, egali in fata legii (dupa idee). #0 Lunatic, "... libertatea de exprimare ..." - libertatea de exprimare nu inseamna libertatea de a exprima in public ostilitatea, ura, batjocora, ofensele. Daca nu vedeti unde au fost savirsite astfel de actiuni, va arat eu. Statul (sau persoanele in functii de raspundere) acum pot liber sa se foloseasca de drepturile sale garantate de Codul Civil Quote: Articolul 16. Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale     (1) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale.     (2) Orice persoană este în drept să ceară dezminţirea informaţiei ce îi lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională dacă cel care a răspîndit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii.     (3) La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităţii unei persoane fizice şi după moartea acesteia.     (4) Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este răspîndită printr-un mijloc de informare în masă, instanţa de judecată îl obligă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, în acelaşi program sau ciclu de emisiuni în cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti.     (5) În cazul în care un document emis de o organizaţie conţine informaţii care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, instanţa de judecată o obligă să înlocuiască documentul.     (6) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(4) şi (5), modalitatea de dezminţire a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională se stabileşte de către instanţa de judecată.     (7) Persoana lezată în drepturile şi interesele sale, ocrotite de lege, prin publicaţiile unui mijloc de informare în masă, este în drept să publice replica sa în respectivul mijloc de informare în masă pe contul acestuia.     (8) Orice persoană în a cărei privinţă a fost răspîndită o informaţie ce îi lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională este în drept, pe lîngă dezminţire, să ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat astfel.     a) caracterul informaţiilor răspîndite;     b) sfera de răspîndire a informaţiilor;     c) impactul social asupra persoanei;     d) gravitatea şi întinderea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate;     e) proporţionalitatea între acordarea despăgubirilor şi gradul în care reputaţia a fost lezată;     f) gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului;     g) măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate;     h) publicarea rectificării, replicii sau dezminţirii pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti;     i) alte circumstanţe relevante pentru cazul dat.     (9) Dacă identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a unei alte persoane este imposibilă, aceasta din urmă este în drept să adreseze în instanţă de judecată o cerere în vederea declarării informaţiei răspîndite ca fiind neveridică. Dar fie, nu despre aceasta a fost vorba. De ce nimeni nu citeaza acele mesaje scrise de aceste persoane acuzate, care vor fi folosite ca proba? De ce induceti nevinovatia, prin ignorarea probelor, neprezentarea lor la analiza? La urma urmei procuratura multe poate sa faca, asta e functia ei - sa cerceteze si sa invinuiasca. Judecata va stabili cine are dreptate (dupa idee). Ce-i cu bredu ista ca nu stiu care sunt mesajele? Odata ce ele sunt folosite ca proba, inseamna ca merge vorba de ceva concret, dar eu nimic concret nu am vazut. Daca insa nu exista nimic concret, tot asta se va termina, si atunci se va pune sub intrebare lucrul procuraturii. Tot asta deja de citiva ani arata ca o clounada mare. Strigati in gura mare "democratie"! prin aceasta nefiind de acord cu principiul de baza a democratiei: Puterea majoritatii cu asigurarea drepturilor minoritatii. Acum mi-i interesant, oamenii care atit de tare apara libera exprimare a opiniei, cite mesaje ostile imi vor scrie... Mesaj util ?   Da   0 puncte #92 by BlackCross (Raging Lunacy) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:21:10 (896 săptămâni în urmă) - [Link] Deja-mi imaginez 50 de nebuni cu mouseuri în mâină. XD Frijiţ! Mesaj util ?   Da   0 puncte #93 by Pradagirl (You can think I'm wrong, but that's no reason to stop thinking.) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:23:00 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #91 Capilleary, "Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale " .....ce are cu tmd asta?ce au copiii aia? Mesaj util ?   Da   0 puncte #94 by Capilleary (Патлатый) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:23:11 (896 săptămâni în urmă) - [Link] P.S. Da poate ajunge sa flooditi in toate temele cu bredu ista? #93 Pradagirl, "... ce are cu tmd asta? ..." - eu ca atare la general am scris. Prea multe ofense am vazut in adresa statului. Mesaj util ?   Da   0 puncte #95 by Imortal (Power User) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:26:02 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #94 Capilleary, "... Prea multe ofense am vazut in adresa statului. ..." - ăsta e stat?e o parodie ieftină menţinută de grupari mafiote locale în interese personale.. Mesaj util ?   Da   0 puncte #96 by Lunatic (Kreatiff) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:30:14 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #92 BlackCross, "... Deja-mi imaginez 50 de nebuni cu mouseuri în mâină. ..." - esti sigur cum o sa stea şi unde? Dacă eşti aşa de "activ" în societate, mai bine ai trece topicul cu vederea şi nu ai face atîta zvon degeaba. Mesaj util ?   Da   0 puncte #97 by Capilleary (Патлатый) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:30:35 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #95 Imortal, iaka eu despre asta. Te apropii cu incetul de contraventie penala, cuvintul cheie - "calomnie". Nici nu observati cite legi, cite drepturi incalcati in fiecare moment. TU, ai dovezi? Ai demonstratii directe? Ai hotariri ai unei instantze abilitate? CEVA? Sau doar zvonuri si concluzii induse de altii? Caci fara de aceasta tu chiar acum, la moment, incalci legea. Daca si acei 12 oameni au facut la fel, pot liber sa nimereasca la racoare. Mesaj util ?   Da   0 puncte #98 by hmus (User) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:31:37 (896 săptămâni în urmă) - [Link] Ce mi-e interesant mie..UNIMEDIA, sau cine a dat ip-urile militiei, n-are un protocol in care sa se specifice ca toate datele despre ulitizatori sunt confidentiale? Mesaj util ?   Da   0 puncte #99 by Pradagirl (You can think I'm wrong, but that's no reason to stop thinking.) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:32:54 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #94 Capilleary, Nagacevschi a spus ca ofensele de genul asta sint exprimari de opinie...sa nu uitam ca tmd e domeniu international ca si desteptarea.info si n-au nici in clin nici in mineca cu statul nostru.... #98 hmus, unimedia nu a dat ip-urile Mesaj util ?   Da   0 puncte #100 by Lunatic (Kreatiff) (0 mesaje) at 2008-06-13 01:34:26 (896 săptămâni în urmă) - [Link] #97 Capilleary, în privinţa la ceea ce afirmi tu... tinerii au fost acuzaţi nu de CALOMIE ci "chemări publice la răsturnarea prin violenţă a orânduirii constituţionale şi lichidarea statalităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova” pentru anexarea ulterioară la România". Concluzia o faci singur. Mesaj util ?   Da   0 puncte

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
<< Precedenta      Următoarea >>

Forum Index > Chat > MOBILIZARE GENERALĂ! Să ne cerem drepturile!

Această temă este închisă. Nu puteţi posta mesaje noi.