Folclorul muzical reprezintă totalitatea creațiilor muzicale produse de o cultură spirituală populară și aparținând fie unei etnii unice, fie unui grup de etnii. El constituie una dintre cele însemnate delimitări ale folclorului în ansamblu.

Disciplina care se ocupă cu localizarea și studierea lui se numește folcloristică muzicală, însă adeseori termenul „folclor” desemnează atât știința, cât și obiectul ei de studiu. Pe lângă muzică, folcloristica se mai interesează de alte trei tipuri de creație, numite ramuri ale ei: folclorul literar, folclorul coregrafic și teatrul popular.[/color][/b][/center]

Jazzul (cuvânt de origină engleză, scris uneori jaz, pronunțat în română [gez] sau [ğaz] [1]) este un stil de muzică apărut la începutul secolului al XX-lea în statele sudice ale Statelor Unite, având proveniența în melodiile populației de culoare, urmașă a sclavilor de origine africană. În muzica de jazz se recunosc în special influențe și tonalități de blues și ragtime, la care se adaugă și elemente ale muzicii europene. Mai târziu au fost preluate în jazz și ritmuri ale muzicii latino-americane.

Deși de dată relativ recentă, originea și semnificația inițială a cuvântului "jazz" (la început pronunțat în engleză la fel ca și jass) este controversată. O ipoteză ar fi înrudirea fonetică cu expresia "chasse-beau", o figură de dans din statul american Louisiana, cândva colonie franceză. Alții cred că ar deriva din cuvântul Jézabel, numele unei prostituate din New Orleans, în ortografie americană simplificată "Jazz-Bel". În jargonul populației locale cuvintele jasm sau gism înseamnă rapiditate și energie, au însă și o semnificație erotică. În 1917 formația Original Dixieland Jazz Band a avut mult succes la sala "New York Columbus Circle", și cuvântul "jazz" a intrat în vocabularul curent, deși apăruse deja cu referire la muzică în 1913 într-un ziar din San Francisco, fără să fi avut un ecou deosebit.[/color][/b][/center]