este unica carte religioasa care face profetii , cineva a calculat ca aproape fiecare al 4-lea verset din biblie e o profetie.
Profeţia împlinită este ceva care deosebeşte Biblia de orice altă carte religioasă.

Quote:

acesta chiar e minunat(video) video 1    2    3                  4    5    6 video video

În ultimii 150 de ani, arheologii au verificat credibilitatea relatărilor detaliate ale Bibliei cu privire la diferite evenimente, obiceiuri, persoane, oraşe, naţiuni şi locaţii geografice. Dr. Nelson Glueck, probabil autoritatea modernă cea mai mare a arheologiei israeliene, a spus: „Nicio descoperire arheologică nu a respins vreo referinţă biblică. Rezultatele descoperirilor arheologice au confirmat în mare sau în detaliu afirmaţiile istorice din Biblie. În aceaşi măsură, evaluarea corectă a descrierilor biblice au condus adesea la descoperiri uimitoare.”

În orice exemplu unde Biblia poate fi or a fost verificată arheologic, a fost găsită 100% exactă. Biblia s-a demonstrat a fi aşa de exactă, încât arheologii se referă la ea ca fiind un ghid de încredere atunci când încep noi zone de cercetare. De fapt, chiar dacă mai puţin de 1% din materialul disponibil de escavat a fost escavat, au fost peste 25 000 de descoperiri în regiunea cunoscută sub numele de „pământurile biblice” care au confirmat credibilitatea Bibliei. Despre acest subiect au fost scrise cărţi întregi. Permiteţi-mi să vă dau trei exemple.

A. Pontius Pilat

Biblia spune că el a fost guvernatorul roman al Iudeii şi omul care a emis ordinul oficial ca Isus să fie condamnat la moarte prin crucificare (Matei 27; Marcu 15; Luca 23; Ioan 18-19). În Iunie 1961, o echipă de arheologi italieni, conduşi de Dr. Antonio Frova, făceau escavări în oraşul port mediteran al Cezareei, care la un moment dat a slujit ca şi capitală romană a Palestinei. Acolo, în ruinele amestecate ale unui vechi teatru roman, au descoperit o piatră de var mare de 70cm x 90cm şi groasă de 13 cm. Inscripţia de pe această piatră a uimit arheologii. Era scris „Pontius Pilat, Prefect al Iudeii, a inaugurat Teberium cetăţenilor Cezareei.” (Cercetătorii cred că Teberium se referă la un templu sau la o clădire publică numită după împăratul roman Tiberiu, care a domnit între anii 14-17 d. Cr.). Această piatră este expusă astăzi în Muzeul din Israel ca o dovadă a credibilităţii Bibliei.

B. Caiafa

Caiafa, Biblia ne spune, că a fost marele preot din timpul crucificării lui Isus. A fost el un personaj inventat? Aşa au crezut unii, asta până în 1990, când mormântul familiei lui Caiafa a fost descoperit accidental de lucrătorii care contruiau un parc acvatic, în sudul Ierusalimului. Arheologii au fost chemaţi în grabă la faţa locului. Când au examinat mormântul au găsit 12 osuare (cutii de var pentru oase) care conţineau rămăşiţele a 63 de persoane. Pe exteriorul celui mai decorat dintre osuare erau inscripţionate cuvintele: „Iosif fiul lui Caiafa”. Ce este incredibil este că Iosifus (acel istoric evreu al primului secol d. Cr.) în scrierile sale (Anticele 18:2, 2; 4, 3) documentează că de fapt acesta a fost numele întreg al marelui preot care L-a arestat pe Isus – „Iosif fiul lui Caiafa”. (a spune „fiul lui” era un mod de referire la numele de familie). În interiorul osuarului, arheologii au găsit rămăşiţele unei persoane de aproximativ 60 de ani la momentul morţii sale... de fapt osemintele lui Caiafa, marele preot menţionat în Biblie. Astăzi osuarul lui Caiafa este de asemenea expus în Muzeul din Israel, ca mărturie a credibilităţii Bibliei.

C. David

David desigur, a fost cel mai iubit dintre împăraţii Israelului. Unii cercetători liberali au negat că Împăratul David a fost o figură istorică pentru că nu exista nicio menţiune a lui înafară de Biblie. Scepticismul lor s-a schimbat în 1993. Atunci a fost excavat la Tel-Dan în nordul Israelului, o piatră, acum faimoasă, cu inscripţia (în aramaică) ce făcea referinţă la Casa lui David. În 1994 au mai foste descoperite încă două fragmente ale aceleiaşi pietre inscripţionate, care menţionau Casa lui David. În 1995, revista Time a prezentat această descoperire şi a făcut următoarea afirmaţie: „Această inscripţie, datată din secolul 9 î.Cr., numai cu un secol după domnia lui David, descria o victorie a unui împărat vecin asupra israeliţilor... Afirmaţia scepticilor că Împăratul David nu a existat niciodată, este greu de apărat acum.” (Revista Time, 18 Decembrie 1995). Datorită acestui fel de descoperiri, oameni car Millar Burrows (fost profesor la Universitatea Yale) au afirmat că „... lucrările arheologice au întărit fără îndoială încrederea în scrierile Bibliei. Mulţi arheologi şi-au crescut respectul pentru Biblie prin experienţele excavărilor din Palestina.” (Burrows, Miller – Ce înseamnă aceste pietre? New Haven: American Schools of Oriental Research. 1941, pag. 1.). Aşa cum am spus, există mii de descoperiri arheologice ca acestea care arată că Biblia este exactă şi credibilă din punct de vedere al documentelor istorice ce le conţine. 

Arheologia nu s-a demonstrat a fi de ajutor pentru alte scrieri religioase. De exemplu Cartea Mormonilor. „Nicio dovadă nu a fost vreodată descoperită care să susţină Cartea Mormonilor – nicio urmă a oraşelor mari pe care le numeşte, nicio ruină, nicio monedă, nicio scrisoare sau documente sau monumente, nimic în scris. Nici măcar unul din râurile sau munţii descrişi sau ceva din topografia menţionată în această carte, nu au fost identificate vreodată.” (Dave Hunt, pag.156, În apărarea credinţei; de asemenea şi pag. 107 in Pledoarie pentru Cristos, de Lee Strobel). Nimic nu a fost descoperit, ceea ce demonstrează că această Carte a Mormonilor nu este altceva decât o ficţiune americană din secolul 19, inventată de Joseph Smith.

Societatea Geografică Naţională a declarat pe 12 August 1998 că „Arheologii şi alţi cercetători au cercetat îndelung emisferele trecutului, şi Societatea nu cunoaşte nicio descoperire până acum care să demonstreze Cartea Mormonilor.” Institutul Smithsonian din Washington DC a confirmat această lipsă totală de dovezi, spunând în 1996 că „Instituţia Smithsoniană nu a folosit niciodată Cartea Mormonilor în niciun fel ca ghid ştiinţific. Arheologii Smithsonieni nu văd nicio legătură între arheologia Noii Lumi şi subiectului principal al Cărţii.

Din prima carte Geneza şi până la ultima carte Apocalipsa, Biblia este absolut consecventă!
Scepticul spune: „De ce este aceasta o dovadă a orginii divine? Există multe cărţi care au o consecvenţă în cuprinsul lor.”

Sunt de acord, dar permiteţi-mi să vă împărtăşesc şapte factori care fac consecvenţa Bibliei să fie o dovadă uimitoare a originii sale divine.

A. Biblia se adresează celor mai controversate întrebări ale vieţii. Cum a apărut universul? Există Dumnezeu? Dacă da, cum este El? De ce există omul? Care este scopul existenţei noastre? De ce există rău şi suferinţă în lume? Ce se întâmplă cum mine după ce mor?

B. Biblia este o colecţie de 66 de documente diferite. Este uşor să ai armonie într-o singură carte, cum este Coranul, care conţine învăţăturile unui singur om. Dar Biblia nu este o singură carte. Ea este o compilaţie de cărţi: 39 de cărţi în Vechiul Testament şi 27 de cărţi în Noul Testament.

C. Biblia a fost scrisă prin aproximativ 40 de autori diferiţi.

D. Mulţi din autorii Bibliei au venit din contexte educaţionale şi culturale diferite. Petru a fost  pescar. Pavel a fost un învăţat. Daniel a fost prim ministru. Asaf a fost muzician. Matei a fost vameş. David a fost cioban şi apoi împărat. Luca a fost istoric şi medic. Consecvenţa Bibliei devine şi mai uimitoare când luăm în considerare că...

E. Biblia a fost scrisă într-o perioadă de aproximativ 1500+ de ani, acoperind vreo 60+ de generaţii. Nu numai că autorii aceştia au fost separaţi unul de celălalt de sute de ani, dar…

F. Mulţi dintre autori au fost la distanţe de sute de kilometri unul de celălalt. Mulţi oameni nu realizează, dar Biblia a fost scrisă într-o varietate de locuri de pe trei continente: a. Africa (Egipt), b. Asia, c. Europa (Roma de exemplu). Pavel a scris patru scrisori fiind întemniţat la Roma, în Italia. Apostolul Ioan a scris în timp ce era prizonier, exilat pe insula Patmos, din Marea Mediterană. Profetul Ezechiel a scris lucrarea sa în timp ce era captiv în Babilon. Ieremia a fost într-o temniţă. Luca a scris în timp ce călătorea. Daniel a scris de pe un deal şi într-un palat.

G. Biblia a fost scrisă în trei limbi diferite (ebraică, aramaică şi greacă).

Acum, în ciuda tuturor acestor factori diferiţi, descoperim că Biblia este consecventă, armonioasă şi perfect unitară ca şi document, al felului cum Dumnezeu caută să împace păcătoşii cu El, prin persoana Fiului Său, Isus Cristos. Aceasta este o dovadă uimitoare a originii sale divine. Dacă nu eşti convins, mergi în vecinătatea ta şi întreabă doar 10 din vecinii tăi, despre care sunt credinţele lor despre natura universului, sensul vieţii, originea răului, calea mântuirii etc şi vei vedea imediat cât de uşor este să obţii o verietate de opinii contradictorii!

Mulţi oameni nu ştiu acest lucru, dar există multe scrieri în afară de Biblie care confirmă exactitatea istorică a multor nume de oameni, locuri şi evenimente menţionate în Biblie. De fapt, surse externe confirmă faptul că cel puţin 80 de persoane au fost figuri istorice, 50 de oameni din Vechiul Testament şi 30 de persoane din Noul Testament (vezi lista de nume şi surse de la pag. 270 din Nu am destulă credinţă să fiu ateu, de Norman Geisler şi Frank Turek). Datorită gravurilor şi statuilor etc, noi chiar ştim cum arătau 18 dintre aceştia (12 din Vechiul Testament şi 6 din Noul Testament).

Confirmarea externă a ceea ce spune Biblia a condus la o schimbare de vedere radicală în rândul cercetătorilor liberali cu privire la persoana lui Isus. Unii, la un moment dat, au venit cu idea falsă că Isus nu a existat niciodată; că El a fost mai degrabă un caracter mitologic. Dar, astăzi existenţa lui Isus nu mai este dezbătută în cercurile cercetătorilor informaţi.  Care este motivul? Există peste 39 de surse înafara Bibliei care atestă despre peste 100 de fapte cu privire la viaţa lui Isus, învăţăturile, crucificarea şi învierea Sa. Una din aceste surse externe este istoricul roman din primul secol, Flavius Iosifus. În scrierile sale, Iosifus confirmă că Irod cel Mare, Irod Antipa, Caiafa, Pontius Pilat, Ioan Botezătorul, Iacov „fratele lui Isus”, Felix, Festus şi chiar Isus, au fost cu toţii figuri istorice. Priviţi la una din afirmaţiile lui Iosifus despre Isus din Nazaret. Am ales în mod intenţionat acest pasaj din textul arabic al scrierilor lui Iosifus numite Antiquities, capitolul 18:63-64, un text care este de neatacat de către majoritatea criticilor Bibliei.

Iosifus a scris: „În acest timp era un înţelept care se numea Isus. Conduita sa era bună şi era cunoscut ca fiind un om virtuos. Şi mulţi oameni dintre evrei şi alte naţiuni au devenit ucenicii lui. Pilat l-a condamnat la moarte prin crucificare. Şi cei care deveniseră ucenicii săi nu au abandonat ucenicia lui. Ei au dat vestea că el li s-a înfăţişat după trei zile după crucificarea sa şi că el era viu.”  Acestea nu sunt cuvintele Bibliei sau ale unui creştin, ci ale unui istoric roman care scria înafara paginilor Scripturii. Iosifus nu a fost singurul glas. Au mai fost şi alţii:

A.    Cornelius Tacitus (ca. A.D. 55 –120) un istoric roman care a scris prin anii 115 d.Cr. Chiar dacă nu era creştin, el a confirmat că Isus a trăit şi că El era din Iudea, că a trăit în timpul domniei lui Tiberiu (14-37 d.Cr.) şi că a fost executat de Pontius Pilat, care a guvernat provincia Iudeii între anii 26-36 d.Cr.)

B. Gaius Suetonius (secretarul şef al Împăratului Adrian (117 –138 d.Cr.)

O carte extraordinară a celor care sunt interesaţi să citească mai mult despre confirmările externe ale vieţii lui Isus, este „Isus cel istoric: Evidenţe vechi ale vieţii lui Cristos”, de Gary R. Habermas.

Chiar dacă Biblia a fost terminată cu 2000 de ani în urmă, cu mult înainte de inventarea microscopului, telescopului, sateliţilor etc, ea nu conţine nicio eroare ştiinţifică. Numai acesta poate fi considerat un miracol în sine. Fără excepţie, fiecare scriere religioasă antică are anumite vederi neştiinţifice de astronomie, medicină, igienă etc. Coranul spune în Sura 18:86 că soarele apune într-un izvor noroios – „şi când a ajuns la locul unde apune soarele , a aflat cã el apune într-un izvor noroios…” Singura excepţie la acest fel de erori, între scrierile vechi, este Biblia.

Nu numai că Biblia nu are erori ştiinţifice, dar într-un mod miraculos, aduce la cunoştinţă numeroase, dar exacte date ştiinţifice despre univers, cu mii de ani înainte ca oamenii de ştiinţă moderni să ajungă să le descopere. Există multe date de acest gen. Datorită spaţiului, o să prezint doar câteva exemple rapide.

A. Soarele

În contrast cu Coranul, Biblia învaţă că soarele are un circuit prin spaţiu. Scriind despre soare în Psalmul 19:6, David spune „răsăritul lui este la un capăt al cerului şi roată-i este drumul (circuitul) până la celălalt capăt al lui.” Timp de mulţi ani criticii au luat în râs acest verset, pretinzând că el învaţă că soarele se învârte în jurul pământului. Pe atunci, oamenii de ştiinţă credeau că soarele este staţionar. Cu toate acestea, s-a descoperit în ultimii ani că soarele face de fapt un circuit prin spaţiu, aşa cum spune Biblia.

B. Forma pământului

Când tot restul lumii credea că pământul este plat, Isaia a declarat că lumea este rotundă... Isaia 40:22 spune „El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului…” Cuvântul evreiesc acolo pentru cerc este “chuwg” şi literalmente înseamnă “sferă”. Când a scris Isaia aceste cuvinte? Între anii 740 şi  680 î.Cr. Aceasta înseamnă că a fost cu cel puţin 300 de ani înainte ca Aristotel să sugereze în cartea sa “În ceruri”, că pământul ar putea fi o sferă. Alte versete care spun acelaşi lucru sunt Proverbe 8:27 şi Iov 26:10. Cu peste 2.000 de ani mai târziu, unii oameni încă credeau că Cristofor Columb (1451-1506) avea să navigheze peste marginea planetei plate, anul 1492!

C. Suspendarea pământului

Înainte ca Isaac Newton să descopere legea gravitaţiei, hinduşii credeau că pământul era aşezat pe spatele unui elefant care stătea pe spatele unei ţestoase care înnota pe marea cea mare şi fără de sfâşit. Grecii credeau că zeul mitic Atlas purta pământul pe umerii săi. Ce a spus Biblia? În cea mai veche carte din Biblie, Iov spune în Iov 26:7 „El [Dumnezeu] întinde nordul asupra golului şi atârnă pământul pe nimic.” Oamenii de ştiinţă nu au descoperit că pământul atârnă de nimic decât în anul 1650.

D. Stelele

Înainte ca telescopul să fie inventat, omul a putut să numere stelele. Astronomul şi matematicianul grec Hiparcus (190-120 î.Cr.) a afirmat că există exact 1.026 de stele. Astronomul şi matematicianul Ptolemeu a spus că există 1.056 de stele. Astronomul german Iohanes Kepler (1571-1630) a numărat 1.006 de stele. Întreaga idee că stelele sunt nenumărate era contrar ştiinţei moderne, până când a fost inventat telescopul. Când Galileo şi-a îndreptat pentru prima dată telescopul spre ceruri, în 1608, am descoperit că există mul mai multe stele decât şi-a imaginat vreodată cineva, aşa cum Ieremia a spus: “Ca oştirea cerului, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura…”(Ieremia 33:22) Astăzi, cu ajutorul telescoapelor puternice şi a sateliţilor modeni de fotografiere, oamenii de ştiinţă estimează că universul are aproximativ 100 de miliarde de galaxii ce conţin 200 de miliarde de stele fiecare. Carl Sagan (1934-1966), renumitul astronom al lumii, a spus „Numărul total al stelelor din univers este mai mare decât toate boabele de nisip de pe toate plajele planetei Pământ.” (Cosmos, pag. 196). Aceasta înseamnă că există îndeajuns de multe stele astfel încât fiecare persoană în viaţă de pe pământ să aibe personal câte 2 triliarde de stele fiecare. Dr. Mark Eastman spune „Dacă am număra stelele cu o rată de 10 stele pe secundă, ne-ar lua peste 100 de trilioane de ani. Cu siguranţă că oştirea stelelor nu poate fi numărată!”

Dacă doriţi să aflaţi mai multe din aceste lucruri ştiinţifice uimitoare, cautaţi la adresele următoare: www.answersingenesis.org sau www.icr.org

Cum au ştiut autorii Bibliei că stelele nu pot fi numărate, că pământul este rotund şi că se ţine de nimic? Au avut noroc la ghicit? Nu cred! Exactitatea lor fără greşeli elimină această posibilitate. Biblia spune în 2 Petru 1:21 că „...oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduşi de Duhul Sfânt.” Dumnezeu care cunoaşte tot ce poate fi cunoscut despre universul pe care El l-a creat, a condus scrierea Bibliei ca să fie sigur că ceea a vrut El să fie scris, să fie scris.

Manuscris? Ce este un manuscris? Un manuscris este o copie scrisă de mână al unui document vechi, care se făcea înaintea inventării maşinii de imprimat,  din anul 1455. Au existat unii oameni (inclusiv mormonii şi musulmanii) care au făcut declaraţii false că Biblia a suferit denaturări dealungul secolelor, fiind copiată şi tradusă. Dar dovezile demonstrează contrariul.

Până în zilele noastre au supravieţuit peste 24.000 de manuscrise, parţiale sau complete, copii scrise de mână ale Noului Testament, ca să nu mai menţionăm sutele de manuscrise ale Vechiului Testament care au supravieţuit până în zilele noastre şi care datează din secolul al treilea î.Cr. Aceste manuscrise scrise de mână au permis cercetătorilor şi criticilor de text ca să meargă în timp şi să confirme că Biblia pe care o avem astăzi este aceiaşi Biblie pe care Biserica Primară a avut-o cu 2.000 de ani în urmă. Puteţi să vedeţi personal aceste manuscrise în locaţii publice ca Muzeul Britanic, Biblioteca Universităţii Cambridge, Institutul Smithsonian, Universitatea Oxford, Biblioteca Naţională din Paris, Muzeul din Israel.

Chiar dacă nu am avea niciun mansucris, tot avem scrierile părinţilor Bisericii. Prin părinţii Bisericii ne referim la acei lideri din Biserica primelor trei secole d.Cr., care au urmat pe primii ucenici ai lui Isus. Oameni ca Iustin Martirul, Eusebie, Tertulian, Policarp, în scrierile lor şi în corespondenţa lor cu alţi credincioşi şi alte biserici, au citat Scripturile din nou şi din nou. De fapt, părinţii Bisericii primare au făcut referinţe la Noul Testament de peste 86.000 de ori. Există îndeajuns de multe citate de la părinţii bisericii, încât chiar dacă nu am avea nici măcar o copie a Bibliei, certătorii ar putea reconstitui 99,86% din Noul Testament pe care-l avem astăzi.

Deci, ce fel de dovezi pot mormonii sau musulmanii oferi ca să demonstreze că Biblia a fost schimbată sau denaturată dealungul secolelor? Niciuna! Pentru a demonstra sau dovedi că Biblia este coruptă, musulmanii sau mormonii ar trebui să aibe copii antice ale Bibliei şi să spună „Iată ce spunea Biblia odată, şi iată ce spune Biblia acum. A fost schimbată!” Dar acesta este lucrul pe care mormonii sau musulmanii nu pot să-l facă. DE CE? Atunci când iei copiile antice ale Bibliei care încă mai există şi astăzi în muzeele şi bibliotecile de peste tot în lume, ajungi repede la concluzia, la fel ca mulţi cercetători, că textul Bibliei moderne nu a suferit denaturări. Isaia 40:8 spune „Iarba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.” Isus a spus în Matei 24:35 “Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece nicidecum!”

Francheţea Bibliei cu privire la păcatele şi eşecurile autorilor ei, este al şaptelea motiv pentru care eu cred că Biblia este o lucrare sinceră. Corectitudinea ei la acest capitol este absolut unică între toate cărţile religioase. Spre deosebire de autorii altor scrieri religioase, autorii Bibliei nu au căutat să se pună într-o lumină favorabilă sau să se înalţe pe ei înşişi deloc! De fapt, ei au mărturisit de bună voie că au fost pur şi simplu nişte oameni păcătoşi şi obişnuiţi. Să luăm în considerare unele din eşecurile şi căderile pe care scriitorii Bibliei ni le spun. Citim despre Noe care s-a îmbătat la scurt timp după ce a ieşit din corabie (Gen. 9:21); Avraam care a minţit (mai mult decât odată) despre Sara care era soţia sa (Gen. 12:13; 20:2); izbucnirea mâniei lui Moise, a felului cum el nu L-a cinstit pe Dumnezeu înaintea oamenilor şi astfel nu i s-a permis să intre în Ţara Promisă (Num. 20:10-11); respingerea Israelului faţă de Dumnezeu în numeroase ocazii (de văzut exemplele din cartea Judecători); adulterul lui David şi uciderea ulterioară a lui Urie (2 Samuel 11); cearta ucenicilor despre cine să fie cel mai mare dintre ei (Luca 22:24); lepădarea de Domnul a lui Petru (Matei 26:72) şi teama sa de a fi văzut că stă la masă cu cei dintre Neamuri (Galateni 2:11-12); adormirea ucenicilor când Isus le-a cerut să se roage cu El (Marcu 14:32-41); Pavel care mărturiseşte că era un „nenorocit” (Romani 7:24) şi cel mai mare dintre păcătoşi (1 Timotei 1:15); cearta lui Pavel cu Barnaba pentru ca Marcu să i se permită să meargă cu ei mai departe în misiune (Fapte 15:38-39). Vi se par aceste lucruri ca fiind inventate de autorii Bibliei ca să se înalţe pe ei înşişi? În niciun caz! Francheţea autorilor cu privire la aceste detalii mă ajută să cred că aceşti oameni erau sinceri cu privire la lucrurile despre care au scris. Mai adăugăm la această a şaptea dovadă şi faptul că aceşti oameni au dăruit lumii cel mai înalt standard de conduită pe care lumea l-a văzut vreodată, şi prin asta nu facem decât să întărim pledoaria noastră.

Ucenicii au murit unul câte unul, suferind şi murind ca martiri pentru credinţa lor fermă şi pentru predicarea învierii lui Isus ca fiind un fapt istoric abslolut! Istorici ca Flavius Iosifus, Eusebiu şi alţii ne spun că Matei a murit junghiat cu sabia într-un oraş din Etiopia. Marcu a murit în Alexandria, în nordul Egiptului, după ce a fost târât cu cruzime pe străzile oraşului. Luca a fost spânzurat de un măslin undeva pe tărâmul Greciei. Iacov a fost decapitat în Ierusalim. Iacov cel Mic (aşa cum este numic în Marcu 15:40) a fost aruncat de pe un loc înalt al Templului. Filip a fost spânzurat de un stâlp la Hieropolis, în provincia Frigia. Bartolomeu a fost jupuit de viu. Andrei a fost legat de o cruce şi lăsat să moară. Iuda a fost omorât cu săgeţi. Matia (apostolul ales în locul lui Iuda) a fost mai întâi bătut cu pietre şi apoi decapitat. Barnaba a fost omorât cu pietre de evreii de la Salonic. Pavel, care a fost la început un duşman al lui Cristos (Fapte 9) după o mulţime de torturi şi persecuţii, a fost în final decapitat în Roma. Petru a fost crucficat (aşa cum Isus i-a spus în Ioan 21) în Roma. Toma, fostul sceptic al învierii lui Isus (Ioan 20:28) a fost înjunghiat cu o lance, la Coromandel, în estul Indiei (Indonezia) datorită predicării evangheliei. Ucenicii au pecetluit mărturia lor că Cristos este viu cu însăşi sângele lor. Ei au coborât în mormintele lor afirmând că evenimentele care la care ei au fost martori, s-au întâmplat de fapt. Îmi este greu să cred că aceşti oameni au minţit. Oamenii poate că sunt gata să moară pentru ceva care ei cred că este adevărat, dar nimeni nu este gata să moară pentru ceva care ştiu că este o minciună! Dacă a ştiut cineva că Isus a fost viu după învierea Sa, aceştia au fost ucenicii Lui. Ei au fost într-o poziţie istorică unică care le-a permis să ştie dacă ce spuneau ei era adevărat sau nu. Ei de fapt au trăit în Israel, în timpul în care Isus a trăit şi a înviat din morţi. Ei au fost acolo!

Biblia afirmă că este vie şi plină de putere (Evrei 4:12; Psalmii 19:7-10) şi s-a demonstrat a fi aşa. Nicio altă carte din lume nu a avut un efect aşa de transformare în bine asupra vieţilor şi societăţilor, aşa cum a avut Biblia. Oriunde evanghelia a mers, Biblia a avut un efect transformator asupra fiecărei culturi şi ţări înspre bine. Dealungul secolelor, cuvintele ei au convertit milioane de necredincioşi la credinţa în Isus Cristos ca Domn. Milioane de oameni, care mărturiseau că ei erau imorali, păcătoşi josnici, care se scufundau în patimile drogurilor, acoolului, pornografiei, jocurilor de noroc şi alte lucruri de acest gen, au fost transformaţi în bărbaţi şi femei evlavioase, atunci când au studiat şi urmat învăţăturile Bibliei. Ce cuvinte de înţelepciune conţine Biblia!! Oameni de pe orice continent, în peste 2.000 de limbi, privesc la Biblie ca să-i conducă prin circumstanţele complicate şi confuze ale vieţii. Biblia a inspirat pe oameni să construiască spitale, să înceapă universităţi (cele mai de seamă universităţi ca Harvard, Yale, Princeton care au fost începute de creştini şi pentru scopuri creştine), să lanseze eforturi umanitare pentru cei săraci, să desfinţeze sclavia (William Wilberforce, un creştin evanghelic şi membru al Parlamentului Britanic la începutul secolului 19, a fost în mare parte responsabil cu abolirea comerţului de sclavi), să lupte pentru egalitatea între oameni de diferite rase şi faţă de femei, să investigheze ştiinţific universul şi să avanseze dezvoltarea artei şi muzicii. 

Philip Schaff, vorbind despre influenţa lui Isus, a scris cu iscusinţă: „Isus din Nazaret, fără bani şi arme, a cucerit mai multe milioane de oameni decât Alexandru, Cezar, Mohamed şi Napoleon; fără ştiinţă şi învăţământ, a adus mai multă lumină asupra lucrurilor umane şi divine decât toţi filozofii şi învăţaţii la un loc; fără elocvenţa şcolilor, El a vorbit asemenea cuvinte de viaţă care n-au mai fost rostite nici înainte, nici după aceea şi a produs efecte care nu le pot atinge niciun orator sau poet; fără să scrie un singur rând, El a pus în mişcare cele mai multe peneluri şi a fost sursa de inspiraţie pentru cele mai multe predici, oratorii, discuţii, volume, lucrări de artă şi cântece de laudă decât toată armata de oameni mari ai vremurilor străvechi şi moderne la un loc!”

Capacitatea Bibliei de a transforma cu putere vieţile şi culturile în bine, este doar o altă dovadă că această Carte este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Două dintre cărţile bune despre acest subiect sunt „Ce s-ar fi întâmplat dacă Biblia nu ar fi fost scrisă?” şi „Ce s-ar fi întâmplat dacă Isus nu s-ar fi născut?”, de D. James Kennedy şi Jerry Newcombe.

Va voi prezenta exemple si dovezi ca religiile nu se conduc dupa biblie, asa ca argumentele voastre ca "uitate cum fac crestinii acestia" nu sunt valabile!
mesajul celui de al treilea inger(apocalipsa)
un preot ortodox nu poate raspunde la o intrebare simpla| RealitateaTV
biserica catolica recunoaste ca au schimbat legea lui dumnezeu
catolicii accepta evolutia , este o biserica care a facut compromisuri , face si va face
Iacov 2:10 "Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile."
poate va ve-ti inreba , daca toate religiile astea sunt gresite , dar care e cea adevarata?
Apocalipsa 14:12 "Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus."
sfintii-reprezinta crestinii de pe urma
poruncile lui dumnezeu- toate poruncile, nu doar acelea 10
credinta lui isus - nu e "eu cred in isus" , ca asa zic aproape toti ; credinta lui isus -luca 4:16 "S-a dus și la Nazaret (unde crescuse) și, ca de obicei, în ziua de Sabat a intrat în sinagogă și S-a ridicat să citească din Scripturi"