(1) Omorul unei persoane
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    (2) Omorul săvîrşit:
    a) cu premeditare;
    b) din interes material;
    d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
    e) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
    f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic;
    g) asupra a două sau mai multor persoane;
    h) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui militar, ori a rudelor apropiate ale acestora, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către reprezentantul autorităţii publice sau militar a obligaţiilor de serviciu;
    i) de două sau mai multe persoane;
    j) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
    k) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei;
    l) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
    m) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
    n) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
    o) de către o persoană care anterior a săvîrşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1);
    p) la comandă
    se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

(1) Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare, clevetire, jignire sau înjosire sistematică a demnităţii victimei de către cel vinovat
    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 4 ani.
    (2) Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere:
    b) a unui minor;
    c) a unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de cel vinovat;
    d) prin comportare plină de cruzime;
    se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.