Bune de vizionat: http://filmedocumentare.com/filme-a-z/

• Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
  

• Ovidiu Hurduzeu, Mircea-Platon - A treia forță: România profundă
  

• Бутович В.Н. - Материалы для этнографической карты Бессарабии
  

• Iurie Colesnic - Basarabia necunoscută
  

• Zamfir C. Arbure - Basarabia în secolul XIX
  

• Бессарабія. Историческое описаніе
  

• Проект Россия
  

• Corneliu Zelea Codreanu - Pentru Legionari
  

• Corneliu Zelea Codreanu - Cărticica şefului de cuib
  

• Vladimir Volkoff - Defectele democrației
  

• Vladimir Volkoff - Tratat de dezinformare
  

• Horia Sima - Doctrina legionară
  

• Ortodoxia şi evoluţionismul
  

• George Orwell - 1984
  

• Adolf Hitler - Lupta mea / Mein Kampf
  

• Vasile Pîrvan - Getica
  

• Mitologia romană, greacă, indusă şi egipteană (rus)
  

• ПИСЬМА БАЛАМУТА
  

• Ilie Andrieş - Mecanisme ale răului - manipulare, dezinformare si persuasiune
  

• Viaţă după viaţă - Investigarea unui fenomen: supravieţuirea după moartea corpului
  

• Duiliu Sfinţescu - Răspuns la întrebări ale tinerilor despre Mişcarea Legionară
  

• Ханс Гюнтер - РАСОЛОГИЯ
  

• Ion Coja - Holocaust în România?
  

• Mihai Eminescu - Mărturie despre Mine Însumi
  

• MOŢA ŞI MARIN - TESTAMENTELE LOR POLITICE
  

• Paul Goma - Opere
  

• Gramatica uzuală a limbii române
  

• Scott Peck - Psihologia minciunii
  

• Флавиан Бренье - Евреи и Талмуд
  

• Bulat Nicolae - Judeţul Soroca: file de istorie
  

• На последнем берегу
  

• Собачье сердце
  

• Kapitalism - Reţeta noastră secretă
  

• Бойцовский Клуб / Fight Club - un adevărat manifest pentru a fi Om!
  

• Binecuvîntată fii, închisoare
  

• Знахарь / Znahar
  

• Брат
  

• Брат2
  

• Metropia
  

• Бразилия/Brazil
  

• România Ciopîrtită
  

• Războiul din Transnistria
  

• Razboiul moldo-rus - Masacrul de la Tighina
  

• Războiul din Transnistria - varianta lui Smirnov
  

• Война 1992 года в Приднестровье (Молдова 1)
  

• Армии двух - серые области (Приднестровье)/Army Of Two - The Gray Area (Transnistria)
  

• НКВД - Гестапо: Братья по крови
  

• Memorialul Durerii /O Istorie Care Nu Se Învaţă la Şcoală
  

• Общество спектакля/La Société du spectacle
  

• Despre sclavia modernă / De la servitude moderne - doar ca material de analiză, căci concluziile autorilor sînt infantile.
  

• Крысиный король или "Эксперимент над обществом УДАЛСЯ!"
  

• Международная Богословская Православная Конференция, Кишинев, 08 фев 2010
  

• Лекарства. История всероссийского обмана
  

• Ислам: Что должен знать запад
  

• Iarna Demografica / Demographic Winter
  

• Война за Нефть/The War for Oil
  

• Manifestul Homosexualilor. Acum şi în Moldova - Manifestul homosexualilor. Acum şi în Moldova! Despre miturile propagandei pederastice şi promotorii acestui dezmăţ la nivel legal.
  

• Revoluţia sexuală şi copiii - Începuturile "revoluției sexuale", inspirația ideologică a sexual-dezaxaților, puntea de legătură dintre troțkism-comunismul și "valorile euro-americane".
  

• Istoria dezvăluită (continuare) : DUȘMANII PUTERII SOVIETICE - Cine au luptat contra autorităților române și pentru uniunea sovietică în perioada interbelică.
  

• Ten Conservative Principles by Russell Kirk
  

• http://www.eliade.ru/
  

• http://miscarea.md/
  

Formele creditului internaţional
În cadrul internaţionalizării producţiei şi a schimbului, creditele internaţionale utilizate
pentru finanţarea tranzacţiilor economice internaţionale au căpătat diferite forme. Diferiţi autori
propun diferite modalităţi de clasificare. Deaceea, vom încerca să efectuăm o clasificare [1, 3,
30] a formelor creditului internaţional după careva criterii ce caracterizează laturile particulare
ale relaţiilor creditare:
În funcţie de sursa de creditare:
• Creditarea internă;
• Creditarea externă;
• Creditarea mixtă;
• Creditarea comerţului extern;
Este clar că, aceste forme sunt strîns legate între ele şi deservesc toate etapele de circulaţie
a mărfii de la exportator la importator, inclusiv pregătirea sau producerea mărfii, transportarea şi
depozitarea, cît şi utilizarea mărfii de către importator în procesul de producţie şi consum.
În funcţie de natura creditului, creditul internaţional poate fi clasificat:
• Creditul furnizor de export este acordat de către un furnizor (de regulă, un exportator)
cumpărătorului sub forma unor livrări de mărfuri a căror contravaloare este obţinută
de exportator prin scontarea la bănci a creanţelor deţinute de el sub forma efectelor
comerciale: trate, bilete la ordin. Creditul de furnizor se acordă, în general, pe termen
mediu. In cadrul lui, furnizorul rămâne debitor faţă de bănci, care pot reesconta efectele
comerciale la banca centrală sau la un organism specializat. Ţinând seama de riscurile
legate de exportul pe credit, este necesară asigurarea obligatorie a creditului mai ales
pentru livrările de echipamente industriale, utilaje şi instalaţii de valori mari.
Acestui tip de credit îi sunt caracteristice următoarele.
a) este un credit în marfa acordat de exportator
importatorului prin acceptarea
efectuării plăţii amânate.
b) este un credit în bani, a cordat de către bancă exportatorului pentru finanţarea
operaţiunilor de export. Băncile comerciale, de regulă, condiţionează acordarea

acestor credite de asigurarea acestora la o instituţie specializată de asigurare. In
acest caz costul asigurării este întotdeauna suportat de către importator, sau direct prin
evidenţierea lui separată prin contract, sau indirect prin închiderea în preţul mărfii.
• creditul de cumpărător (de import) are aspectul unui credit bancar, deoarece este acordat
de o bancă din ţara exportatorului direct importatorului străin sau băncii acestuia
pentru ca importatorul să poată plăti marfa la livrare, în condiţii de plată cash. Mărimea
creditului trebuie sa acopere atât suma cuvenită exportatorului cât şi sumele necesare
pentru transport, taxe vamale, impozite etc. Prin această operaţiune riscul este preluat
de banca creditoare.
Finanţarea tranzacţiilor internaţionale pe calea creditului cumpărător a luat o deosebită
amploare în ultimii 10 ani. Ea reprezintă o serie de avantaje :
− exportatorul încasează contravaloarea mărfii la livrarea ei, obligaţia
rambursării creditului revine, în exclusivitate, importatorului;
− mărimea creditului fiind cunoscută, furnizorul nu poate include în preţ costuri
suplimentare, ceea ce asigură pentru cumpărător o stabilitate a preşului tranziţiei;
− durata unui credit de cumpărător este, în general, mai mare decât cea a unui credit
furnizor.
În funcţie de destinaţie se evidenţiază:
• Credite comerciale, sunt legate nemijlocit de comerţul extern şi servicii;
• Credite financiare, sunt utilizate în orice alte scopuri, inclusiv investiţii capitale directe,
achiziţionarea hîrtiilor de valoare, stingerea datoriilor externe, intervenţii valutare;
•Credite "intermediare", destinate deservirii formelor mixte de export a capitalului,
mărfurilor şi serviciilor, de exemplu sub forma de engineering.
În funcţie de durata pentru care se acordă:
• Credite pe termen scurt - sunt acordate pe o durată de pînă la 1 an, în unele ţări durata
maximă este de 18-24 luni. Ele se acordă, în special, pentru bunurile de consum şi
de utilaj industrial de mică importanţă (atît ca valoare, căt şi sub raportul duratei de
funcţionare);
• Credite pe termen mijlociu - au o durată de la 1 an pînă la 5 ani. În condiţiile actuale ale
luptei de concurenţă, durata acestor credite ajunge în numeroase cazuri (în unele ţări)
pînă la 7-8 ani, uneori chiar la 10 ani;
•Credite pe termen lung - acordate pentru o perioadă mai lungă de 5 ani. De obicei
astfel de credite sunt destinate efectuării investiţiilor în mijloace fixe de producţie, el
deserveşte 85% din exportul de utilaje.
În funcţie de valuta împrumutului:
• Credite acordate în valuta ţării-debitor;
• Credite acordate în valuta ţării-creditor;
• Credite acordate în valuta unei ţări terţe;
• Credite acordate în unităţi valutare internaţionale bazate pe coşul valutar (de ex. DST).
În funcţie de tehnica (modalitatea) acordării:
•Credite financiare (disponibile), astfel de credite sunt transferate direct în contul
debitorului. Creditul financiar permite debitorului de a procura marfa de pe orice piaţă,
respectiv, în condiţii maximal avantajoase. Deseori creditul financiar nu este legat de
livrarea de mărfuri şi este destinat, de exemplu, stingerii datoriei externe, menţinerii
cursului valutar, completării conturilor în valută străină.
• Credite de scont, au o pondere însemnată în totalul volumului creditelor internaţionale; se
materializează în scontarea efectelor de comerţ obţinute din tranzacţii comerciale dintre
parteneri de pe piaţa lor naţională, cît şi cele care au loc cu participanţii din alte ţări şi
care au la bază schimburile economice internaţionale.
Firmele comerciale, industriale ş.a., care prezintă băncilor spre scontare efecte de comerţ,
sunt creditate de către instituţiile bancare respective. Creditul de scont ce se acordă acestor firme

are o valoare egală cu cea a efectelor de comerţ, din care s-a scăzut taxa scontului (calculată
asupra valorii tratelor în funcţie de perioada aferentă intervalului de timp de la scontare pînă la
scadenţa lor) şi a comisionului băncii.
• Creditele obţinute din lansarea pe piaţa a obligaţiunilor, se particularizează prin aceea
că la acestea participă, de regulă, băncile centrale, care în numele guvernului lor, pun
în circulaţie-vînzare asemenea hîrtii de valoare purtătoare de dobînzi, cu scadenţe
variabile (termen mediu sau lung).
•Creditul în cont curent - este acordat, în general, de băncile comerciale clienţilor pe
termen scurt, pentru achitarea unor importuri, pentru acoperirea unor cecuri etc.
Creditul acordat printr-un cont curent deschis unei firme poate reprezenta avansul
necesar pentru a finanţa, într-o anumită cotă, o tranzacţie de import, îmbrăcînd în acest
fel forma de credit propriu-zis;
•Credite consorţiale, sunt acordate de un consorţiu (sindicat) internaţional bancar, în
care pot participa de la două pînă la 30-40 de instituţii creditare din diferite ţări. Este
vorba de un grup de bănci, asociate temporar în scopul efectuării operaţiunilor bancare
şi repartizării riscurilor între participanţi, conform cotei de participare la tranzacţie.
La momentul actual, cota creditelor acordate de consorţii bancare prezintă o creştere
continuă pe piaţa internaţională.
În funcţie de modul de garantare a creditului:
•Credite în alb (de blanchetă). Astfel de credite sunt acordate clienţilor mari cu o
reputaţie bună şi cu o istorie creditară impecabilă. Creditul negarantat este acordat cu
obligaţiunea simplă a debitorului de al stinge la o dată anumită. De obicei, ca document
pentru astfel de operaţiune serveşte contractul sau o cambie (trată) semnată numai de
debitor. Un astfel de credit poate fi, de exemplu, overdraftul.
•Credite garantate. Drept garanţie sau gaj, de obicei, servesc mărfurile, documente
ordonatoare de mărfuri sau alte documente comerciale, hîrtii de valoare, cambii, imobil,
valori şi depozite.
Garanţiile sunt cerute de creditor (furnizor) sau de banca finanţatoare a cumpărătorului
şi sunt obţinute pe cheltuiala debitorului. În calitate de gaj, creditorii preferă mărfurile ce pot
fi uşor realizate, iar mărimea gajului este stabilită luînd în consideraţie conjunctura pieţei de
mărfuri.
În funcţie de tipul creditorului:
• Credite private acordate de către persoane juridice (de companie), bănci (bancare), uneori
de către intermediari - brokeri;
• Credite mixte, la care participă creditori privaţi şi statul;
• Credite de stat acordate pe bază bilaterală (interstatale) şi pe bază multilaterală (acordate
de către instituţii valutar-creditare internaţionale).
Pentru a analiza formele de credit menţionate, ne vom opri mai detaliat asupra acestei
clasificări.
Creditele internaţionale private şi de companie, sunt o varietate a creditului comercial
în sfera relaţiilor economice internaţionale, reprezintă un împrumut acordat de compania
(exportatorul) unei ţări unei companii (importatorul) altei ţări sub formă de livrări de mărfuri cu
amînarea plăţii. De regulă, ele se efectuează prin trată. Decontările pentru creditele de companie
se pot face şi în cont deschis.
Creditul perfectat prin cambie - credit privat ce reprezintă o obligaţie de plată a
cumpărătorului faţă de furnizor de o formă strict stabilită. Aceasta prevede, ca exportatorul
va emite o cambie (trată) în favoarea importatorului, care la rîndul său primind documentele
comerciale, le acceptă, astfel dîndu-şi consimţămîntul de a achita la data indicată în cambie suma
respectivă.
Dobînda pentru astfel de credite, inclusă în preţul mărfii şi în suma cambiei, este mai mică
decît pentru creditul bancar, care are ca scop obţinerea profitului de la împrumuturi.

Creditele bancare internaţionale sunt o formă de credit în cazul căreia băncile unei ţări
acordă mijloace băneşti în folosinţă temporară debitorilor din altă ţară (statului, persoanelor
juridice şi fizice) pe termen scurt, mediu şi lung. Creditele bancare nu au un caracter "legat",
adică mijloacele împrumutate pot fi folosite în orice scopuri, după cum găseşte de cuviinţă
debitorul. Rolul de frunte în acordarea lor îl joacă SUA, Europa Occidentală, Japonia, care
concurează între ele.
Creditele de stat internaţionale - împrumuturi şi credite bilaterale (interguvernamentale)
care au apărut în anii primului război mondial în legătură cu livrările mijloacelor de către SUA în
Europa sub formă bănească sau de mărfuri acordate de către o ţară altei ţări în baza unor acorduri
interguvernamentale.
Îmrpumuturile interguvernamentale se acordă preponderent de către ţările industrial
dezvoltate ţărilor în curs de dezvoltare. După veniturile ce se obţin de la acestea, ele se împart
în împrumuturi cu dobîndă şi fără dobîndă, iar după termenul acordării - împrumuturi pe termen
scurt, mediu şi lung. Împrumuturile pot fi lansate în valuta ţării creditoare, a ţării împrumutătoare
sau în valuta unei terţe ţări. Stingerea împrumuturilor internaţionale se face în rate egale după
expirarea perioadei de graţie (3-5 ani), în cursul căreia se plăteşte numai dobînda.
Modalităţi speciale de creditare
Forfetarea exportului (engl. forfaiting) pe credit constă în transmiterea creanţelor
provenite din operaţiunile de comerţ exterior efectuate pe credit unei instituţii financiare
specializate care le plăteşte imediat, urmând să se recupereze contravaloarea acestora, la
scadenţă, de la debitorul importator . Spre deosebire de scontare, această modalitate de creditare
nu dă instituţiei financiare drept de recurs asupra vânzătorului creanţei în cazul unei defecţiuni
de plată a debitorului.
Factoringul (engl.factoring) este operaţiunea desfăşurată pe baza contractului încheiat
între factor şi aderent (exportatorul), prin care primul, în schimbul unui comision, preia
în proprietatea sa creanţele aderentului prin plata facturilor acestuia (ce poartă semnătura
cumpărătorului) reprezentînd dovada efectuării tranzacţiei care are ca obiect bunuri sau servicii
livrate pe credit .
În funcţie de momentul în care se face această plată, se distinge:
factoringul clasic (engl. old line factoring), cînd factorul plăteşte facturile în momentul
preluării acestora; practic, factorul acordă un credit aderentului pînă în momentul scadenţei
creditului furnizor acordat de exportator importatorului, fapt pentru care deţine o dobîndă
(taxa de scont);
factoringul la scadenţă (engl. maturity factoring), cînd factorul plăteşte creanţele
aderentului în momentul exigibilităţii acestora, reţinîndu-şi comisionul pentru intermedierea
operaţiunilor de decontare.
În practică, în cazul factoringului de export se utilizează plata imediată a 85% din valoarea
facturilor clientului, iar restul de 15%, din care se scade valoarea corespunzătoare comisionului
şi dobînzii, se plăteşte în momentul în care importatorul achită factura.
Leasingul s-a afirmat în ultimele decenii – îndeosebi în SUA şi ţările Europei Occidentale
– ca metodă de finanţare pe termen mediu şi lung şi prin aceasta ca factor de promovare a
vânzărilor, în particular a exporturilor. În esenţă, leasingul este o formă de închiriere realizată
de societăţi financiare specializate (societăţi de leasing) a unor bunuri de echipament către firme
(beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc să recurgă la credite
bancare pentru cumpărarea acestora de la producători.
Leasingul presupune două contracte: unul de vânzare - cumpărare, încheiat între
producător, ca vânzător, şi societatea de leasing, care creditează operaţiunea de leasing în calitate
de cumpărător şi un contract de locaţiune încheiat între societatea de leasing şi un terţ beneficiar.
Operaţiunea este iniţiată de firma care doreşte închirierea produsului şi care se adresează
în acest sens societăţii de leasing cu o cerere de ofertă. Societatea de leasing, în urma acceptării
cererii, procedează la stabilirea contractului cu producătorul bunului solicitat, în vederea

achiziţionării acestuia; în acest proces este implicat direct şi viitorul beneficiar. Urmează
încheierea contractului de leasing şi cumpărarea bunului de către societatea de leasing în vederea
punerii lui la dispoziţia beneficiarului. Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plăti societăţii
de leasing costul, sub formă de rate eşalonate pe perioada de valabilitate a contractului. De
regulă la sfârşitul perioadei de închiriere, beneficiarul are o triplă opţiune: să prelungească
contractul; să-l abandoneze; să cumpere bunul la valoarea reziduală. Obiectul operaţiunilor de
leasing îl formează, în special, echipamentele electronice de calcul, aparatele şi instrumentele
de măsură, mijloacele de transport, maşinile-unelte, materialele pentru mecanica grea, maşinile
agricole, unele bunuri de folosinţă îndelungată etc. În ultimul timp, leasingul a cuprins şi sectorul
imobiliar, având ca obiect închirierea de clădiri cu destinaţie industrială sau comercială, clădiri
administrative.

7.4 Tehnica acordării, utilizării şi rambursării creditului internaţional

Specificul operaţiunii de creditare este dat de următoarele elemente:
1. Existenţa condiţiilor de natură economică, politică, fiscală, monetară pentru accesul la
fondurile de credit.
2. Existenţa obiectului creditării şi valoarea lui.
3. Rambursarea sumei primite la termenul convenit prin contract, acord etc.
4. Perceperea unei dobânzi, care este rezultatul înţelegerii părţilor, dar se situează în jurul
procentului stabilit pe piaţa de dobânzi (LIBOR).
5. Posibilitatea existenţei perioadei de garanţie a creditului.
Tehnica acordării, primirii şi rambursării creditelor internaţionale are atât elemente de
bază comune pentru majoritatea operaţiunilor, cât şi particularităţi existente de la o ţară la alta.
Aceste particularităţi sunt determinate de reglementările existente în domeniul politicii de credit,
de felul creditului ce se acordă, de durata şi costul creditului (dobânzi plus comisioane bancare),
modalitatea de rambursare şi de asigurare a creditului.
Tehnica acordării, primirii, utilizării şi rambursării creditelor presupune următoarele
elemente:
1. Determinarea mărimii (plafonului);
2. Timpul de acordare;
3. Costul creditului;
4. Rambursarea creditului.
1) La determinarea mărimii plafoanelor creditelor, băncile comerciale folosesc o seamă de
metode şi au în vedere o serie de criterii, în funcţie de care stabilesc fiecare linie de finanţare cu
o bancă corespondentă. În privinţa criteriilor urmărite, acestea pot fi:
- Bonitatea băncii partenere, respectiv capacitatea acesteia de a face faţă obligaţiunilor de
plată la termen a tuturor datoriilor scadente.
- Natura tranzacţiei, care are o importanţă atât pentru stabilirea plafonului creditului, cât şi
a felului acestuia, precum şi a duratei sale.
- entabilitatea operaţiei de credit, aceasta reprezentând elementul principal care
R
stimulează interesul băncii de a lărgi relaţiile de credit cu partenerul respectiv.
2) Durata creditului se determină în funcţie de:
-Obiectul creditat, creditele pentru exporturile de echipamente industriale, instalaţii
complexe au o durată mai mare, încadrându-se fie în categoria creditelor pe termen
mediu, fie pe termen lung;
- Raportul existent între ofertă şi cerere atât de pe piaţa creditului internaţional cât şi de pe
piaţa mărfurilor care fac obiectul tranzacţiilor internaţionale;
-Rolul pe care-l joacă firma importatoare sau exportatoare pe piaţa internaţională. În
această privinţă se are în vedere atît conjunctura economică, cât şi starea balanţei de
plăţi externe a ţării respective.

Prin urmare, durata unui credit internaţional depinde, pe de o parte, de obiectul creditat,
iar pe de altă parte, de situaţia politico-economică a ţării solicitatoare. Această durată are ca
limite intervalul de timp din momentul acordării creditului (sau al primei tranşe de credit) şi până
la data rambursării lui integrale (eventual ultima scadenţă la care se rambursează creditul). În
cadrul ei se disting perioade de folosire a creditului şi perioade de rambursare. Uneori se distinge
şi perioada de graţie, în cadrul căreia nu se fac rambursări (amânări sau reeşalonări de termene
de rambursare).
Orice credit internaţional poate fi folosit de către debitor într-o singură tranşă sau în mai
multe tranşe, în funcţie de obiectul creditat, de natura creditului, precum şi de modalitatea de
acordare şi folosire sub aspectul tehnicii bancare
3) Costul creditului internaţional este determinat de: dobânzi, prime de asigurare a
creditului şi diverse speze bancare (comisioane). În cadrul acestor elemente ponderea principală
o ocupă dobânda percepută de creditor. Pe piaţa creditului internaţional nivelul dobânzii
depinde de o serie de factori şi anume: mărimea taxei scontului existentă pe piaţa creditorului;
obiectul creditat; natura creditului şi durata lui; conjunctura economică de pe piaţa internaţională
a creditului şi de pe pieţele de mărfuri, inclusiv de raporturile politice existente pe plan
internaţional.
Băncile comerciale determină mărimea ratelor dobânzii în funcţie de taxa scontului. În
general, ratele dobânzii sunt mai mari decât taxa scontului, cu procente care variază de la o
ţară la alta şi de la un credit la altul. În ţările unde taxa scontului este folosită ca instrument de
politică valutară şi are o mare influenţă în ansamblul măsurilor respective, acordându-i-se un rol
de prim rang, faţă de celelalte metode de politică monetară, ratele dobânzii se modifică automat,
la orice schimbare a taxei scontului. Relaţia existentă între taxa scontului şi nivelul ratelor
dobânzii este direct proporţională. Mărimea ratelor dobânzii diferă în funcţie de durata pentru
care se acordă creditul.
Primele de asigurare a creditelor contribuie la sporirea costului creditului internaţional.
Nivelul lor depinde de mărimea creditului, de durata acestuia, de natura riscurilor, de
conjunctura economică şi politică în care se află debitorul, precum şi de rangul instituţiei de
asigurare.
Alături de dobândă şi de primele de asigurare, în contul creditelor se mai adaugă
unele comisioane şi cheltuieli bancare, ocazionate de operaţiunile efectuate cu acordarea şi
rambursarea lor.
4) Rambursarea creditului reprezintă operaţiunea prin care debitorul (beneficiarul
creditului) restituie creditul pe care l-a primit. Această operaţiune implică pentru debitor un efort
financiar pe care trebuie să-l realizeze în cadrul perioadei de rambursare convenite de parteneri.
Perioada de rambursare poate cuprinde perioada de graţie şi cea efectivă. Ea se poate
calcula ca o perioadă medie de rambursare prin folosirea formulei:
Pm = G +P/2+ Ir/2
unde:
Pm - perioada medie de rambursare;
G - perioada de graţie (în luni sau ani);
P - perioada dintre prima şi ultima rambursare (în luni sau ani);
Ir - perioada dintre două rate de rambursare (în luni sau ani). [1]
Cu cât perioada de graţie este mai mare cu atât beneficiarul creditului dispune de condiţii
mai bune de rambursare, crescând şi perioada medie de rambursare.
Un credit poate fi rambursat în rate egale, crescânde sau descrescânde. Modalitatea de
rambursare se stabileşte între creditor şi debitor pe bază de înţelegere şi deci se negociază.