..... Când moare omul cel păcătos şi plin de răutăţi, atunci trimite Dumnezeu doi îngeri din ceata cea nemilostivă (dracii) de iau sufletul, celui îngreunat de păcate multe, fără de nici o milă şi îl muncesc cu toate armele cele cumplite,câte sunt gătite pentru aceasta. Şi în acel ceas vede ticălosul om, pe acei

îngeri înfricoşaţi şi groaznici, venind către el îndată începe a-şi pierde mintea

şi a-şi întoarce ochii şi a scrâşni cu dinţii, şi a se suci din toate încheieturile

şi a se întoarce într-o parte şi într-alta, unii sar din pat jos, alţii umblă să

fugă, ca doar ar putea să scape de acea groază şi amară moarte şi să numai vadă acele grozăvii. Unii se uită îa oameni cu milă şi cer ajutor de la

ei, şi alte lucruri grozave fac o seamă de oameni la vremea morţii lor.

Atunci, oamenii aceştia vii ce sunt acolo, pot a cunoaşte că mari grozăvii

vede sufletul acela în acea vreme, şi-l caută şi plâng de mila lui. Iar să-i ajute nimeni nu poate, nici el încă nu poate să-şi dezlege limba să le spună ce vede sau ce pătimeşte, nici el nu poate să se apere, sau să fugă dinaintea acelor groaznici şi întru totul înfricoşaţi şi nu are nici o putere să scape din

muncile lor. Cu cât se apropie, îndată îl şi smulg fără de nici o milă, şi începa-1 bate cumplit şi zic îngerii către suflet: Ia să-vedem, suflete blestemat,unde sunt visteriile faptelor tale, Care le-ai făcut în viaţa ta, până ai fost viu

cu trupul în lume? Iar sufletul, neavând fapte bune, nu are ce să răspundă,ci numai începe a plânge şi a tremura şi cu mare jale caută spre îngeri, că doar se vor milostivi spre el să-l ierte, iar acei înfricoşaţi şi nemilostivi, încă

mai tare încep a-l munci şi a-l mustra; şi iarăşi zic îngerii: Caută-ţi osândite

suflete lădiţa cu visteriile faptelor bune, să vedem cât ai trăit în lume ce

negustorii ai făcut. Atuncea, îndată sosesc şi diavolii fără seamăn de mulţi,

cu.mare veselie şi toţi mulţime de zapise ţinând în mâini şi fac multă strigare

şi freamăt mare, şi încep a-I arăta toate păcatele înaintea îngerilor, şi a le citi, zicând acestea: Sufletul acesta nouă ne-a slujit din pruncia lui şi voia Făcătorului său niciodată n-a facut-o!

Diavolii se pornesc asupra lui, cu mare grozăvie, ca nişte lei cumpliţi şi

încep a-l trage toţi în toate părţile şi cu mare glas a striga asupra sufletului:

Al nostru eşti şi Dumnezeu nouă te-a dat!
Şi încep a-l trage spre muncile iadului. Iar sufletul caută în toate părţile,

ca o fiară speriată şi aşteaptă doar ar vedea pe cineva venind către dânsul ca să-l ajute şi să-l scoată de la acei diavoli urâţi şi întunecaţi, dar nimeni

nu vine spre ajutorul lui, ci numai de diavoli se vede înconjurat, care-l muncesc,fără de nici o milă. Atunci vine îngerul cel de la botez şi-l apucă din mâinile diavolilor şi zice către dânşii: Lăsaţi-l ca să meargă înaintea lui Hristos Făcătorul

său să-l întrebe unde sunt vistieriile faptelor celor bune şi apoi iar îl va lăsa

în mâinile voastre, şi voi îl veţi duce unde va porunci Făcătorul său lisus

Hristos. Iar diavolii, cu mare gâlceava strigă asupra bietului suflet şi zic: Noi

pe acesta din mâinile noastre nu-l vom lăsa, că ni-i dat nouă cu zapisul păcatelor lui, pentru că în toată viaţa lui, a noastră învăţătură a făcut, şi n-a

ascultat învăţătura lui Hristos, care I-a poruncit preotul duhovnicescul lui

părinte, ci s-a lipit de dezmierdările lumii, care l-am învăţat noi.


Atunci merge îngerul cel de la botez îl ia de la diavoli fără voia lor şi-l duce înaintea lui Hristos Făcătorul sau. Iar diavolii se ţin după suflet până

la straşnicul Judecător, apoi puţină vreme se dau în lături şi se fac nevăzuţi

până-l întreabă Hristos pe acel osândit şi ticălos suflet.

"Osândite şi ticăloase suflete, unde ţi-I chipul pe care ţi L-am dat Eu şi

haina cu care te-am îmbrăcat?"

Şi el n-are nici un răspuns!

Atunci începe Domnul Hristos a-l blestema pe acel suflet păcătos şi a-Izice: "Fugi dinaintea mea osânditule şi blestemate suflete, du-te în focul nestins,du-te în văpaia gheenii, du-te în muncile de veci, care sunt gătite diavolilor

şi îngerilor lui şi celor ce-l iubesc poftele trupului şi înşelăciunile lumii". Şi iar zice Hristos: "Duceţi-1 la Rai ea să vadă de ce bine s-a lipsit ticălosul!"


Atunci îl iau îngerii şi îl pornesc în clipa ochiului de îi arată toate lucrurile pe unde, ce păcate a făcut, în toată viaţa lui. Iar sufletul merge tot plângând

şi blestemându-se pentru ziua în care a ieşit din pântecele mamei lui. Apoi îl iau îngerii şi-l duc în Rai să vadă de ce bine s-a lipsit. Iar bietul suflet

văzând atâta desfătare a Raiului, uită muncile care-l aşteaptă, îngerii îl bagă înlăuntru şi când îl bagă rămâne chipul acela diavolesc afară şi el se face strălucit ca şi toţi sfinţii. Şi pretinzându-se el în danturile sfinţilor, începe a

se veseli de dulceaţa acelei desfătări dumnezeieşti, împreună cu toţi sfinţii,

6 zile stă în Rai.

Atunci îl iau îngerii şi-i şoptesc încet, zicându-i: ce te veseleşti, ticăloase suflete, că nu te-am adus ca să locuieşti întru acest bine pe care de acum nu-l vei mai vedea în veac, ci numai te-am adus aici ca să vezi de ce te-ai lipsit, că de ai făcut fapte bune ca să întreacă mulţimea păcatelor tale, după

cum te-a învăţat preotul duhovnic, aici te-ai fi veselit şi te-ai fi desfătat în

veci. Atunci, îl scot îngerii afară din Rai şi-l lasă singur şi se fac nevăzuţi,

îndată se arată diavolii, ca nisipul mării de mulţi şi din toate părţile vin asupra

lui, de se întunecă soarele de negreaţă lor şi cu mari urlete se reped asupra

ticălosului suflet, unii îl împing dinapoi de cade jos, alţii îl ridică în sus şi-l

sugrumă de grumaz,,unii îl leagă de mâini şi de picioare şi-l îmbrâncesc jos, şi-l trag pe pământ, alţii îi dau palme şi-I rup carnea, alţii îi smulg părul şi

îl stropesc pe obraz, îi scot limba şi o sfredelesc şi i-o împung şi-i toarnă borâturi împuţite în gură, alţii îl mustră cumplit cu mare urgie. Iar, care nu

încap a-l munci joacă grozav împrejurul lui şi urlă cu nişte glasuri sălbatice: unii urlă ca lupii, alţii latră ca şi câinii, alţii cântă ca şi cocoşii, alţii nechează

ca şi caii, alţii bat dobele şi joacă ca urşii, şi

aşa cu tot felul de munci şi de batjocuri ca acestea bătându-l îl duc ocărându-l şi zicându-i: Al nostru eşti de acum, suflete, că a noastră voie şi învăţătură

ai făcut ....

Sper sa cititi tot din cele de mai sus.

Extras din cartea „Pelerinul român” (Diacon Gheorghe Băbuț)