Sa incercam sa reflectam asupra felului in care sunt formate sentimentele noastre. Sa luam mai intai ca analogie, cazul corpului fizic. Tot ce avem in natura sunt protonii, neutronii si electronii. (Fireste ca lucrurile sunt un pic mai complexe de atat, dar pentru explicatiile de fata, o sa ne limitam la aceste caramizi ale naturii). Putem privi aceste particule ca simple sfere. Daca nu le-ai cunoaste si celelalte proprietati, te-ai putea gandi: "Ce pot eu sa fac cu niste sfere ? Nimic." Dar aceste sfere avand si alte proprietati, ajung sa se combine in moduri din ce in ce mai complexe. Mai intai creeaza atomi. Apoi atomii se combina intre ei si formeaza molecule, si tot asa, pana cand pe neasteptate te trezesti cu o faptura care seamana a om. Vezi atatea mecanisme intr-un om, incat pare greu de crezut ca totul e format din 3 sfere.

Acelasi proces se intampla si in cazul sufletului. Aceste particule elementare, pe langa proprietatile fizice, au si proprietati spirituale. Ele nu au doar sarcina electrica pentru a se atrage una pe alta si a forma atomi, molecule, etc., ci au si suflet elementar. Un atom singur simte ceva foarte primitiv. O molecula simte ceva mai mult. Cand lucrurile ajung la nivelul creierului, deja apar sentimentele pe care cu totii le recunoastem, cum ar fi iubirea, ura, fericirea, tristetea, etc., cat si celelalte senzatii: vazul, auzul, gustul, etc. Un alt sentiment ce apare e ratiunea. Absolut tot ceea ce simtim, este format din sufletele elementare ce le au particulele, suflete elementare ce in creier sunt organizate in moduri complexe. La fel cum si toata diversitatea fizica din jurul nostru e formata din doar 3 particule elementare, la fel si diversitatea spirituala din sufletul nostru e formata din sufletele elementare ale particulelor.