Eu cu un grup de moldoveni ne-am îndreptat cu trenul din Chișinău în Iași. Tren comod, am mers bine, deși încet. Ajunși în Iași, ne-am debarcat și am așteptat în gară cca. 5 ore să vină trenul Iași-București. Gara a fost urâtă. Dar mărog, a mers. Trenul în care am mers era cu scaune simple, fără paturi. A mers mai repede, însă drumul era mai greu căci eram înghesuiți pe scaune incomode pe termen foarte lung. Am ajuns în București. Am ieșit din gara feroviară și ne-am dus să mâncăm cu toții câte un kebab, apoi într-un microbuz spre Slatina. Jumate de drum era suportabil, iar restul - mai rău ca Orhei-Soroca. În Slatina ne-au dus pe teritoriul unei școli-internat. Era vacanța de paști, și elevii erau plecați acasă. Eu am primit o cameră împreună cu alți 9 băieți. Ușa nu avea partea de sus, iar dulapul meu se deschidea scoțând o tablă de placaj putred din fața lui. Patul meu era cu plasă din metal, dar plasa avea o gaură drept pe mijloc. Gaura mare, vreo 30cm diametru - suficient ca să cadă fundul în ea noaptea. Mai mult ca atât, sârmele pătrundeau prin matras și zgârâiau. Nu eu singurul eram cu un pat cu defecte similare. Ei fie, 4 zile am dormit la marginea patului.
Călătoriile prin oraș erau stranii. Graffiti pe la stațiile goale, magazine cu ferestre sparte. Dar majoritatea timpului o petreceam în școala internat, căci era departe de oraș și ne duceau cu transport special.
Pe drum înapoi ne-am reținut mai mult timp prin București. Am umblat pe la plimbări în regiunile din jurul gării. Am trecut pe lângă magazine scumpușoare, am văzut o grădiniță stranie care avea în jurul ei mai puțin teritoriu decât magazinul Bomba de lângă Ștefan cel Mare 64. Am cumpărat o carte cu bancuri prostești, ne-am întors la terminal prin niște stradele care iarăși provocau frica. La gara feroviară am aflat că întrarea pe terminal era contra plată. Nu era suficient să achiți biletul de tren, ci trebuia să achiți și intrarea la terminal. Dar bani deja nu mai aveam. Prostie, nu? Cumperi bilet, știi că e asigurată calătoria dus-întors, și când colo - la terminal trebuie să mai achiți. Dar am trecut printre oameni fără a plăti, am ajuns în tren, cu chin am mers drumul înapoi ca apoi în Chișinău să mă simt din nou în lumea cât de cât civilizată.
Un an în urmă călătoria în Sibiu a fost mult mai plăcută, deși pe drum înapoi fumul de țigară m-a făcut să leșin. Am vrut să vomit, dar nu-mi permiteau să deschid fereastra, veceul era blocat de un invalid pe scaun cu rotile. Stăteam leșinat într-o ceață de fum de țigară, căci românașilor le era tot una că în tren pot fi nefumători, copii, etc. iar fereastra nu deschideau căci se temeau să răcească.

În 2004 în București am stat câteva zile. Cazat în hotel cu 4*. Nu era de ce să am pretenții, nu? Intrarea în oraș arăta oribil. Sărăcia de pe tot traseul se simțea bine și în apropierea Bucureștiului. Case din nuiele, gospodării părăsite. În centrul Bucureștiului nu vedeam lumina soarelui de la cabluri ridicate. Magazine mititele unde nu găsești nimic, internet cafe-uri cu compuri mai vechi decât vechitura mea de acasă. Dar ce cu hotelul? La recepție eram priviți cu ochi suspecți. Eram moldoveni.