Nirvana a fost una dintre cele mai populare trupe de rock din America, formată în 1987 în Aberdeen, Washington. Muzica lor a fost un amestec de punk și alternative rock și a fost etichetată drept grunge rock de grupurile media de atunci. Nirvana a fost una dintre cele mai cunoscute patru trupe de grunge, alături de Alice in Chains, Pearl Jam și Soundgarden. Trupa s-a destrămat în 1994, dupa moartea lui Kurt Cobain. Multi critici și istorici descriu Nirvana ca “nava mamă” a “Generației X” și au vândut peste 50 milioane albume în toata lumea.
Cobain și Krist Novoselic s-au întâlnit în 1985. Amândoi erau fani The Melvins, și erau interesați să înființeze o formație. Au lucrat cu bateriștii Aaron Burckhard, Dan Peters și Dale Crover (The Melvins, care a realizat cu ei primele demo-uri), înainte să se fie cooptat Chad Channing. Channing a cântat pe primul lor album, Bleach, lansat de Sub Pop Rec.
Multe piese din sesiunile precedente cu Dale Crover au fost incluse pe album, iar albumul a fost influențat de formația preferată a lui Cobain, The Melvins, stilul dirge-rock al celor de la Mudhoney și chiar de formația de black-metal Celtic Frost. Deși nu a cântat pe album, Jason Everman a fost creditat ca chitarist deoarece a pus banii pentru sesiunile de înregistrări. După ce albumul a fost terminat, Everman a avut un rol scurt și controversat ca al doilea chitarist, dar a fost dat afară după terminarea turneului american. La începutul anului 1990, trupa a început munca la următoarele înregistrări alături de Butch Vig. În timpul înregistrărilor, Kurt și Krist au realizat că Chad nu era bateristul pe care îl căutau, și a fost înlocuit câteva săptămâni cu Dale Crover, iar acestuia i-a luat locul Dan Peters (Mudhoney) cu care au înregistrat “Sliver”. În 1990, Buzz Osbourne le-a făcut cunoștință cu Dave Grohl (D.C. Hardcore punks Scream). Nirvana și-au continuat turneele după, incluzând și o apariție scurtă cu Sonic Youth în documentarul 1991: The Year Punk Broke.

Kurt Cobain - voce, chitară
Krist Novoselic - bass
Aaron Burckhard - tobe (1987)
Dale Crover - tobe (1987-1988, 1990)
Jason Everman - chitară (1989)
Chad Channing - tobe (1988-1990)
Dan Peters - tobe (1990)
Dave Grohl - tobe (1990-1994)
Pat Smear - chitară (1993-1994)

După numeroase recomandări din partea lui Kim Gordon (Sonic Youth), David Geffen a încheiat un contract pentru Nirvana cu DGC Records în ‘90, și trupa a început înregistrările pentru primul lor album la o casă mare de discuri. Rezultatul, albumul Nevermind, este acum văzut ca un album clasic. Pentru acest album, trupa s-a decis să continue munca alături de Vig. În loc să înregistreze albumul la studioul lui Vig, trupa s-a mutat la Sound City Studios în Los Angeles. Timp de două luni, au trecut printr-o varietate de piese. Unele piese, inclusiv “In Bloom” și “Breed”, erau în repertoriul trupei de mult timp, în timp ce altele, ca “On A Plain” și “Stay Away”, nu au fost complete până aproape de finalul înregistrărilor. După terminarea înregistrărilor, Vig și trupa s-au apucat de mixarea pieselor. Dar, după câteva zile, au ajuns la concluzia că nu le placeau felul cum iese mixajul. Drept urmare, au decis să cheme pe altcineva, DGC oferind o listă cu posibilii înlocuitori pentru Vig. Cobain nu a dorit să folosească oameni care au lucrat cu formații care îi plăceau, deoarece nu dorea ca Nirvana să semene cu ele. A decis să-l cheme pe cel de la capătul listei – Slayer: Andy Wallace (Wallace a fost co-producător la albumul “Seasons In The Abyss” al celor de la Slayer). La câteva luni după lansarea albumului, Kurt Cobain s-a plâns că mixajul pentru Nevermind, realizat de Wallace, nu a fost chiar ce și-a dorit, deși acesta, Andy Wallace, fusese opțiunea sa; mai mult, membrii trupei se implicaseră ei înșiși în procesul de mixare. Chiar dacă trupa era dezamăgită de sound-ul lustruit al albumului, Wallace a reușit cu succes să tempereze inclinațiile formației spre indie rock și a creat, în schimb, un sound rock pregătit să fie aruncat în mainstream. Inițial, se așteptau ca vânzările pentru Nevermind să fie în jur de 500.000 de copii, dar albumul s-a vândut în peste 10 milioane exemplare numai în SUA. Single-ul “Smells Like Teen Spirit” a fost difuzat foarte mult pe MTV, aducând grunge-ul și așa zisă alternative culture în prim plan. Popularitatea rockului alternativ este de multe ori creditat albumului Nevermind, iar în ianuarie 1992 albumul a ajuns pe locul întâi în topurile Billboard înlocuind albumul Dangerous al lui Michael Jackson, eveniment ce este văzut ca un simbol al victoriei alternative rock-ului asupra pop-ului.
În februarie 1992, după un turneu în Australia, Cobain s-a căsătorit cu Courtney Love în Hawaii. Courtney a nscut o fetiță, Frances Bean, în august. La 12 zile după nașterea fetiței, Nirvana a cântat în unul dintre cele mai bune concerte ale lor, la Reading Festival. Cobain a intrat pe scenă într-un scaun cu rotile în glumă, și apoi s-a alăturat celorlalți membri, trecând prin melodii vechi și noi. La un moment dat în timpul spectacolului, Cobain a făcut cunoscut publicului nașterea fetiței sale, și a reușit să convingă publicul să strige în cor “We love you Courtney!”. Dave Grohl a povestit într-o emisiune la radio că trupa a fost foarte îngrijorată înaintea spectacolului. Credeau că acesta va fi un dezastru total, ținând cont de evenimentele din acel an și a faptului că nu mai repetaseră nici o piesă în 6 luni, în schimb, acesta s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bune spectacole din cariera lor.

LascoD