Este genialitate pura! Am vazut sute de filme pana acum de toate tipurile si genurile, dar asta m-a lasat cu gura cascata. Tocmai pentru ca e asa de diferit si de greu de inteles, iar coloana sonora e si mai geniala. Filmul lui Darren Aronofsky, asociază în mod fericit metafora vieţii de cea a copacului ca punte dintre existenţe, dintre sentimente, dar şi legătură între viaţă şi moarte. Cele trei poveşti creionate în cadre diferite se intersectează acut pe traiectoria unei idei evidente de la sine: viaţa nu se materializează cel mai bine în ceva, ci în cineva. Povestea doctorului, a conchistadorului, dar şi a celui care va deveni mai târziu Primul Tată este de fapt aceeaşi: oricine va căuta sursa vieţii într-un obiect, fie el şi unul extraordinar, va eşua într-un final. Simplificînd povestea aş putea spune că viaţa adevărată se trăieşte şi nu se construieşte. În timp ce doctorul căuta soluţii miraculoase şi-şi consuma toată energia pentru aceasta, ignora viaţa ce-i rămăsese de trăit soţiei lângă el. Nu este uşor să accepţi ceva ce trebuie să se întâmple, nu este uşor nici să vezi cum cea mai dragă persoană se stinge ca ultima picătură de viaţă din tine însuţi. Sunt câteva secvenţe în film pentru care acesta merită revăzut cu atenţie: inelele de pe trup ca simbol al aşteptării şi maturizării incomplete acolo unde nu există dragoste, faptul că un om poate trăi prin creaţia lui, când te hrăneşti cu viaţă se poate întâmpla să fii nevoit să devii viaţă şi să te sacrifici, etc.

by jonebeuy27