Oamenii de stiinta au banuit ani la randul ca exista "un punct al lui Dumnezeu" pe creier responsabil cu spiritualitatea. Pana acum insa, nimeni nu a reusit sa demonstreze acest lucru.

Acum, cercetatorii de la Universitatea din Missouri au finalizat un studiu care indica ca spiritualitatea este un fenomen complex si ca mai multe zone ale creierului genereaza trairile religioase.
Studiul are la baza o cercetare anterioara potrivit careia lobul parietal drept este sursa spiritualitatii. Oamenii de stiinta din Missouri au descoperit insa ca nu exista numai un singur "punct al lui Dumnezeu", toti lobii creierului lucrand la generarea experientelor spirituale.

"Am gasit o baza neuropsihologica pentru spiritualitate, insa aceasta nu este izolata la o sigura zona din creier. Spiritualitatea este un concept mult mai dinamic, care foloseste multe zone din creier. Anumite zone joaca un rol predominant, insa toate lucreaza impreuna pentru a facilita 'experientele spirituale' ale indivizilor", a explicat profesorul de psihologie Brick Johnstone.
Johnstone a studiat 20 de persoane care au suferit traumatismeale creierului, care le-au afectat in special lobul pariental drept - zona aflata la cativa centimetri deasupra urechii drepte.
Acesta a chestionat participantii la studiu despre aspectele spiritualitatii ca, spre exemplu, cat de aproape se simt de "Dumnezeu" sau orice alta notiune legata de o putere mai mare decat omul.
Profesorul de psihologie a ajuns astfel la concluzia ca, in ciuda traumatismului suferit la lobul parietal drept, pacientii se simteau aproape si in legatura cu "Dumnezeu".
"Neuropsihologii au demonstrat ca deteriorarea partii drepte a creierului scade interesul indivizilor asupra sinelui. Din moment ce studiul nostru arata ca oamenii care au suferit traume ale creierului sunt mai spirituali, acest lucru demonstreaza ca experientele religioase sunt asociate cu un interes scazut asupra sinelui. Acest lucru este in concordanta cu mai multe teste religioase care spun ca oamenii ar trebui sa se concrentreze mai mult pe binele aproapelui, decat pe binele propriu", a explicat Johnstone.

Potrivit lui Johnstone, partea drepata a creierului este asociata cu orientarea de sine, in timp ce partea stanga cu modul in care indivizii se raporteaza la alti indivizi.
Chiar daca profesorul Brick Johnstone a studiat oameni care au suferit traume ale creierului, studiile anterioare asupra meditatorilor budisti si a calugaritelor franciscane, cu functii neurologice normale, au aratat ca indivizii pot sa invete sa minimizeze functiile partii drepte ale creierului, pentru a intensifica experientele spirituale in timpul meditatiei sau rugaciunii.
In plus, Johnstone a studiat si frecventa participarii la ritualuri religioase. A descoperit ca in timpul slujbelor, de exemplu, activitatea in lobul frontal al creierului se intensifica.
Asadar, cercetatorii sustin ca exista o varietate de tipuri de experiente spirituale pe care crestii le interpreteaza ca apropiere de Dumnezeu, pe cand ateii le considera constientizari de sine.
"Aceasta descoperire indica faptul ca experientele religioase sunt cel mai probabil generate de parti diferite ale creierului", a concluzionat Brick Johnstone.