Încă de mic copil am observat că imi doream mult o jucărie după care mă plictiseam de ea.Acum observ că mi-e dor să joc fifa, joc vreo 5 meciuri, fac vreo 2 transferuri și apoi mă plictisesc.Și interesant e faptul că peste un timp iarăși îmi surîde gîndul de a juca o partidă de fifa, la fel cu o intensitate teribilă.Observ că se formează un ciclu oarecum bine structurat.Asta s-a referit la plictiseală...dar și la fericire într-un mod anumit. (pînă aici e bullshit)
  Totuși de ce tindem noi spre schimbare(fericire)?Iarăși am să folosesc propriul meu model.Eu tind spre schimbare deoarece doresc să-mi schimb condiția mea socială.Provin din mediul rural și deja e clar ce posibilități materiale pot exista acolo.Dacă mama și tata pleacă la muncă peste hotare poate fi mai ușor de a avea o viață decentă.Dar dacă mama îți moare cînd tu ai 9 ani și tata te părăsește rămînînd numai cu bunica plus făcînd față la 4 procese de judecată legate de tutelă?
Daaaa...viața ia în acest moment o turnură chiar spectaculoasă aș spune.Deja comfortul, siguranța în ziua de mîine devin niște iluzii.Iată că o persoană aflată în situația asta trebuie să ia măsuri drastice și urgente deoarecel în mînile sale se află propriul destin.
Ce măsuri să ia dacă pensia bunicii este una mizerabilă?Abia de haine ajunge.Vecinii și lumea ce-l înconjoară pe acest om deja au prejudecăți referitor la el și îi spun în față ca va fi un nimeni deoarece nu are bani de studii și alte perspective de viitor.
  Dar culmea este că această persoană nu dorește să se împace cu soarta sa de David Coperfield, începe a citi deoarece televizor nu avea.Cărți...sute de cărți se scurg printre degetele sale.În mod evident acestă persoană vede lumea cu alți ochi.Altă opțiune nu mai are decît să se concentreze pe învățătură ca colac de salvare din viața mizerabilă pe care o duce.
  Ulterior acest om crește.Ajunge la vîrsta de vreo 15 ani.Dorește să schimbe totul din jurul său, să-și croiască un alt destin?O daaaaa...încă și cum.Mai ales că începe să rîvnească mai mult de la viață.Se îndrăgostește lulea de o fată extrem de frumoasă (concurenta sa principală la învățătură) și mai apar și alte dorințe ca bogăția sau influiența...da, da...e om și el.Cum să-i mărturisească sentimentele dacă ea este cu mult mai bogată ca el, pe cînd el este doar un biet visător care nu-i poate oferi decît niște iluzii.
Se termină clasa 9.Se află rezultatele de la examene.Chiar dacă acest om de care vorbim este favorit la cele mai bune note...la mult-rîvnitele note care pentru el sunt ca o punte, ca o trambulină spre visele sale mărețe.Acest om a avut prostul noroc să nu plătit ceva și cuiva...fiindcă nu avea de unde...și a dat examenele cam prost, scriind testele pe cont propriu..pe un 9 și doi de 8.Majoritatea colegilor ce pricepeau ceva merg la colegiu.El merge la liceu.Se simte condamnat și uitat de lume.
În fiecare dimineață este nevoit să se urce într-o rutieră și să aibă parte de niște condiții insuportabile de transport din cauza supraincărcării regulate a acestui vehicul...nu mai zic că riscul de accident era foarte mare.Liceul se afla în satul vecin.Acest licean reușește să se impună rapid datorită cunoștințelor sale acumulate mai ales în urma acestui vis nebunesc de a deveni cineva în viața asta care l-a costat nopți nedormite și sănătate foarte șubredă.
Notele sunt destul de mari, doar 9 și 10.Parcă totul e după plan.Acest licean se apucă să studieze și niște limbi străine pe care le vorbește la un nivel așa...average.
Se aude de reforma în educație.Toți tremură în fața camerelor de supraveghere de la BAC.Liceanul nostru este însă extrem de fericit deoarece în sfîrșit  avea să nu aibă de suportat nedreptatea cînd colegii săi vor aduna bani, mii de lei, pentru copiat iar el va fi nevoit să spună..-dragilor, voi copiați sănătoși, iar eu..eu voi da examenele cinstit.Se termină BAC-u..vara trecută.Acest licean ia cel mai mari note din raion.Este foarte fericit.În timp ce colegii săi se bucurau cu achiziția vreunui BMW, acest licean demn de milă se bucura de niște note mizerabile.Pentru mulți ar fi straniu acest scenariu grotesc.
Mai dorea acest om să urce pe treapta socială?Nu numai că dorea ci și era obligat s-o facă.O mai iubea pe fata ceea ce i-a furat inima și l-a făcut să sufere tăcut atît de mult?Mai mult ca orice în lumea asta. (sună nebunește nu?).
Unde să meargă la facultate o așa persoană, fără sprijin financiar, fără nici o susținere?Trebuie să aleagă o facultate din țară deoarece nu avea destul suport pentru a studia peste hotare.Dar mai trebuie și o facultate care să-i satisfacă scopul său principal---să urce pe scara socială.Să mai evidențiez că dragul nostru licean era și este un mare moralist, deci avea nevoie și de ceva  care să-l facă să creadă că face ceva bine pe lumea asta.Persoana în cauză este admis la facultatea de drept.Dar vrea să se oprească aici?Nu.Vrea să-și realizeze un vis-să devină scriitor.Vrea renume, vrea apreciere.Are foarte multe calități bune și nu ar face rău nici unei biete insecte.Însă uneori e arogant.Asta îl va distruge într-o zi.
  Referitor la fata visurilor sale-un catalizator foarte mare în viața lui.A văzut-o azi la cimitir pentru prima oară din 2011.Deja nu se mai poate liniști.Însă se teme să-i recunoască ceva deoarece el se socoate un specimen slab, fără resurse și fără influiență.La facultate se bucură de o apreciere deosebită și totul merge ca pe roate pînă acum.Probabil dacă a reușit să lupte pînă acum, să treacă peste tot, să aibă grijă de sănătatea sa (nu consumă deloc alcool și nu e fumător), este religios în convingeri...probabil va reuși să facă o schimbare.O, multdorita schimbare....te aștept atît de mult!!!!
Iată ce poate face o persoană să rîvnească la schimbare (fericire).