Desi lui Mourinho ii place sa se laude cu debuturile dificile pe care le-a intampinat la echipele antrenate de el, aproape pana la punctul de a le transforma in superstitie, echipele sale obisnuiesc sa isi intre repede in forma, si sa o mentina fara eforturi extraordinare pe parcursul intregului sezon. Indiferent daca este vorba despre Porto, Chelsea sau Inter, nu e o intamplare ca jucatorii sai nu prea au de-a face cu fluctuatii de forma. Iar la Real aceste puncte comune se vor confirma sau se vor infirma. Desi la Valdebebas portile sunt inchise la cele mai multe antrenamente, se cunosc destule lucruri despre doctrina lui Mourinho pentru a putea face legatura cu o metoda folosita de el: La Periodización Táctica.

Dincolo de personajul pe care il cunoastem toti, se ascunde un antrenor cu o metoda de lucru revolutionara. Cum este posibil ca un anternor sa obtina astfel de performante cu toate echipele pe care le antreneaza? Raspunsul se regaseste in formula lui speciala de antrenament. Aceasta metodologie a fost initiata de Vitor Frade, profesor la Institutul de Educatie fizica si sport din Porto, acum mai bine de 25 de ani. Iar metoda sa a fost facuta celebra de un fost elev, pe numele lui Jose Mourinho. La Periodización Táctica consta in subordonarea tuturor aspectelor care tin de pregatirea echipei in slujba stilului ales de antrenor. Asta inseamna ca trei dintre cele patru laturi ale pregatirii (fizica, tehnica si psihologica) se subordoneaza celei tactice. Cand se vorbeste despre tactica, este important sa nu se confunde aceasta notiune cu strategia de joc (care tine de felul in care se executa, spre exemplu, loviturile libere sau cornerele) si nici cu asezarea in teren a jucatorilor (1-4-3-3, 1-4-4-2…). Prin acesta metoda se doreste sa creasca rata de succes a deciziilor luate pe teren si a felului in care fotbalistii inteleg jocul. De partea antrenorului, reusita depinde de enuntarea clara si concreta a principiilor dupa care se construieste un stil de joc. Chiar antrenorul Realului afirma in cartea “Por qué tantas victorias?”, de Bruno Oliveira, Nuno Aimeiro, Nuno Resende si Ricardo Barreto: „ Cel mai important intr-o echipa este sa existe un model predefinit, cu principii clare, pe care sa le stie toata lumea, sa le interpreteze bine, indiferent de formula de jucatori utilizata la un meci sau la altul. In final, este ceea ce numesc eu organizarea jocului.” De unde provine modelul? Mourinho asigura ca felul lui special de a antrena a presupus o ruptura fata de metodele clasice: „ Echipele mele au rupt orice legatura cu antrenamentele clasice, analitice, pe faze. Ma folosesc de un sistem pe care il consider o interrelationare a tuturor factorilor, astfel incat antrenam toate aspectele simultan, inclusiv pe cel motivational.” Sunt specialisti care sustin ca portughezul a invatat bazele acestui model de la Van Gaal, in perioada cat i-a fost aproape acestuia la Barcelona. Desi profesorul Vitor Frade a fost cel care a teoretizat conceptul, Rui Faria este cel care l-a pus in parctica in cei peste 10 ani de cand lucreaza cu Mourinho, care explica faptul ca „Rui este complementul meu. Pentru mine, el nu este un preparator fizic, e mult mai mult decat atat. De altfel, acest post nici nu exista in conceptia noastra de lucru, astfel incat el executa si coordoneaza o mare parte a proiectului. Metoda este foarte simpla, nu exista secrete. In fotbalul de azi se valorifica prea mult factorul fizic, cand, de fapt, cel esential tine de organizarea jocului.” Rui Faria continua explicatia: „ Lucram deja de 10 ani impreuna dupa o metoda unica, pentru ca a fost gandita special pentru genul nostru de colaborare. Avem idei comune si aceleasi fundamente. Singurele discutii pe care le avem sunt pentru a corecta detalii. Dincolo de asta, intre mine si Jose exista o unitate de idei totala. Munca mea este legata inevitabil de ceea ce face el.”

Desi Mourinho apara antrenamentele integrate (in care fiecare jucator isi exerseaza partitura proprie), este, de asemenea, si adeptul ideii de joc total. A abandonat complet conceptia clasica a fotbalului alcatuit din doua faze de joc (ofensiva si defensiva) si cauta unitatea echipei in ceea ce inseamna cele patru faze de joc: momentul defensiv, tranzitia aparare-atac, momentul ofensiv si asigurarea tranzitiei dinspre atac spre aparare. In acest model trebuie cautate obiectivele specifice echipei, atat la nivel individual, cat si la nivel colectiv, care vor reprezenta modelul de joc. Iata cateva astfel de principii, aplicate la Real Madrid:

Momentul defensiv – Aparare cu pressing pe trei sferturi din teren; Sergio Ramos ca prim fundas central si Pepe ca al doilea, responsabil cu corectarea eventualelor greseli;Sprijinul mijlocasilor laterali pentru fundasii de pe aceeasi parte cand balonul se joaca in banda; In faza de pressing, acoperirea lui Ozil cu ajutorul lui Xabi Alonso si a lui Khedira.

Tranzitia aparare-atac Progresia spre poarta adversa cu viteza maxima; Iesirea in atac cu cat mai multi jucatori posibil; Crearea spatiilor pentru Benzema care poate veni din oricare dintre cele doua benzi; Ocuparea pozitiilor centrale de catre jucatorii care vin din a doua linie.

Momentul ofensiv- Finalizarea tuturor ocaziilor minime, caz in care se profita de calitatile lui Cristiano Ronaldo; Jocul pe extreme bine deschis; Pozitionarea lui Mesut Ozil intre linia defensiva si cea centrala a adversarului; Suportul ofensiv al al lateralilor, care vin din linia a treia.

Tranzitia de la atac la aparare-Schimbarea rapida a comportamentului, prin presiune cat mai sus, spre poarta rivala;
Acoperirea, prin Khedira, a partilor laterale, daca unul dintre fundasii de banda este prost plasat; Daca echipa adversa trece de linia de pressing, intoarcerea la dispozitivul de aparare, cu maxima viteza;

Acestea sunt cateva dintre principiile aplicate de Jose Mourinho de la venirea sa in capitala Spaniei. Unul dintre obiectivele acestei metode este acela de a gasi exercitii pentru repetarea acestor concepte, in acelasi timp in care se lucreaza si la celelalte aspecte. Altfel spus, se renunta la ideea ca sesiunile de forta, fitness si suturile se exerseaza in afara antrenamentului propriu-zis. Aceste exercitii, preferate de muti antrenori importanti, sunt inlocuite de activitati prin care acestea se integreaza celor patru momente ale jocului. Mourinho insusi explica astfel: „ Ati vazut vreodata un pianist alergand in jurul pianului inainte de a incepe sa interpreteze? In opinia mea, nici in antrenamente nu e nevoie sa alergi in jurul terenului inainte de a juca.”

Pentru un antrenamnet in acest stil, este nevoie de concentrare si forta la fel de intense ca in cazul meciului propriu-zis. Din acest motiv, Mourinho planifica cel mult o sesiune de antrenament de 90 de minute zilnic in timpul sezonului. De ce? In primul rand, daca se depaseste acest interval, scad concentrarea si intensitatea. In aceste cazuri, mai mult inseamna mai putin. Cum concentrarea si intensitatea sunt cei doi factori care duc la oboseala jucatorilor de fotbal, portughezul planifica si perioadele de odihna ca si cum ar fi antrenamente. Perioadele de odihna nu sunt necesare doar din punct de vedere fizic, ci si mental, pentru ca fotbalistul ideal „trebuie sa fie in joc 90 de minute. Ritmul competitiv este o chestiune globala, nu tine doar de factorul fizic. Sala de fitness si de gimnastica este pentru departamentul medical, care o foloseste in recuperarea dupa accidentari. La Inter am fost criticati pentru metodele pe care le foloseam, ei spuneau ca nu punem accent pe partea fizica. Si aveau dreptate. Noi credem insa ca nu trebuie sa ne antrenam jucatorii pentru atletism, asa cum un atlet nu joaca fotbal pentru a se antrena in proba sa.” Pentru tehnicianul portughez, concentrarea este o arma fundamentala: „ Concentrarea jucatorilor poate si trebuie sa fie antrenata. Cum? Creand exercitii care necesita acest tip de concentrare, astfel incat jucatorii sa fie obligati sa gandeasca, sa comunice intre ei, exercitii de complexitate sporita, care sa aiba nevoie de o concentrare sporita.”Se abandoneaza, astfel ideea ciclurilor de forma si a momentelor de varf. Obiectivul nu este gasirea punctului maxim de forma al jucatorilor, ci randamnetul maxim al fiecaruia in a pune in practica ideea si a se adapta la acest model. Apoi, acest maxim de forma colectiva trebuie mentinut de-a lungul intregului sezon. Morinho spune, de altfel: „ Nu cred ca in fotbalul de astazi e important sa vorbim despre echipe pregatite bine sau nu din punct de vedere fizic. Echipele sunt adaptate sau nu la formula pe care o cere antrenorul. Ceea ce ne intereseaza este ca echipa sa poata face fata si sa se conformeze stilului gandit de antrenor.”

Atacul perfect (fulgerul) sau cum se antreneaza un gol ca acesta?
Pentru a „antrena” un gol ca acela al lui Cristiano Ronaldo impotriva lui Ajax, Mourinho ar fi putut utiliza urmatorul proiect didactic: Tipul exercitiului: joc 5 contra 5, cu un „joker”, de exemplu, Ozil;

Reguli : Teren redus, de 60 x 40 (similar celui de fotbal in 7); Joker cu atributii ofensive; Cand se pierde mingea sau se rateaza finalizarea, ultimii doi jucatori care au atins mingea trebuie sa alerge pana la poarta adversa.
Principii de lucru: Aparare in pressing pe trei sferturi + acoperirea si sprijinul in pressing; Tranzitii rapide + cautarea superioritatii numerice in progresie + crearea spatiilor pentru atacantul central + profitarea de spatiile libere; Finalizare rapida + jucatori care deschid in banda (foarte necesari in jocul pe spatii reduse) ; Schimbarea rapida a tacticii de la atac la aparare daca se pierde balonul + marcarea jucatorilor care se indrepta spre poarta + luarea hotararii corecte in situatia data: pressing sau repliere in aparare.

Metoda de lucru revolutionara a portughezului a dat roade, indiferent de echipa la care a aplicat-o, de la locul al cincilea obtinut in campionatul Portugaliei cu modesta echipa Uniăo de Leiria, pana la UCL castigata cu Porto sau cu Inter. Fanii echipelor unde a antrenat l-au privit mereu cu simpatie. Acesta este Jose Mourinho, Antrenorul.

Pentru a rezuma filosofia de joc a lui Mourinho, iata cateva citate ale portughezului:

„ Cand mi se prezinta imagini cu jucatori de fotbal care se antreneaza in pretemporada pe altfel de teren decat cel de fotbal, alergand sau facand tot felul de exercitii, ma gandesc ca aceste metode sunt cel putin depasite, daca nu chiar arhaice.”

„ Forma nu are nicio legatura cu partea fizica, ci inseamna mult mai mult decat atat. Forma fizica este, poate, cel mai putin important aspect in imaginea globala asupra fotbalului.”

„Nu stiu unde se termina antrenamentul fizic si unde incep cele psihologice si tactice, nu exista o limita intre ele. Pentru mine, fotbalul este un fenomen unitar, jucatorul este si el o persoana complexa, astfel incat nu trag o linie de demarcatie intre toate aceste aspecte. Eu nu fac munca fizica.”

Articol de Carles Huguet, Marti Perarnau si prezentat de Costel Strainu si Daniela Pitigoi

История «Реал Мадрида» была бы не столь прекрасна, если бы в ней не было противостояния с каталонской «Барселоной». И наоборот. «Мадрид» и «Барселона» - две величайшие команды в истории испанского футбола, а возможно, и мирового. 13 мая 1902 года. После двух месяцев и восьми дней со дня основания «королевского клуба», «Мадрид» и «Барселона» схлестнулись в своём первом Класико в истории.

Величие «Мадрида» и «Барселоны» было ощутимо ещё со дня их рождения, но вряд ли кто-либо мог предполагать, что спустя столько лет это противостояние будет таким страстным и невероятно захватывающим дух. Хуан Падрос, первый президент в истории «Мадрида», в то время был основателем этого турнира, проведённого в рамках торжеств в честь коронации Альфонсо XIII, когда королю исполнилось 16 лет.

Падрос отправил «Мадрид» на Кубок Коронации, который стал зародышем будущего Кубка Испании. Помимо «Мадрида», в нем принимало участие ещё четыре клуба, приглашённые Падросом - «Барселона», «Бискайя», «Эспаньол» и «Нью». «Атлетик» и «Катала» также были приглашены на турнир, но отказались от участия в нем из-за неспособности оплатить расходы на поездку в Мадрид.

Следовательно, в турнире оказалось пять команд и это не позволяло начать турнир с четвертьфинальных матчей. Слепой жребий определил, что в матче на вылет между собой должны сыграть «Бискайя» и «Эспаньол». «Бискайя» разгромила своего соперника со счетом 5:1 и пробилась в полуфинал.

После ещё одного жребия, судьба свела друг с другом «Барселону и «Мадрид». Впервые в их истории. Матч состоялся 13 мая 1902 года, на стадионе «Иподромо» на Ла Кастельяне. Более двух тысяч зрителей пришли посмотреть на эту битву, в которой победила «блауграна», со счетом 3:1. Матч был упорным, но у номинальных хозяев поля было гораздо больше возможностей забить, и игру вели именно они, доведя до логической победы. В составе каталонцев было шесть иностранцев, а в составе «Мадрида» лишь один - Артур Джонсон, который и был капитаном клуба, а также забил первый гол в истории «Реал Мадрида». Состав «Мадрида» на ту игру был следующим: Севилья, Молера, Хиральт, Гонгора, Спотторно, Паласиос, Джонсон, Хосе Хиральт, Нейра, Армандо Хиральт и Селада.

На фото выше мы видим первый состав «Мадрида» в его истории. Первый состав, который вышел на извечное поле битвы против «Барселоны». Уже в то время, у клуба появилась официальная униформа, на которой был изображён герб клуба, действующий в то время. Большие буквы - M, C и F, скрещённые вместе. После поражения в Класико, «Мадрид» одержал утешительную победу в матче за третье место против «Эспаньола», одержав победу со счётом 3:2.

Первый официальный трофей, который выиграл «Мадрид» -  Copa de la Gran Peña, клуб присудил себе после этой победы над «Эспаньолом». Сейчас, спустя 111 лет со дня своего основания, «Реал Мадрид» является самым титулованным клубом в мире и за этот клуб бьётся очень много сердец.