Fara dovezi, dezbaterea creatie vs. evolutie nu s-ar rezuma la mai mult decat un meci filozofic dusmanos. Fiecare are propria lui opinie. Intrebarea este: care e baza pentru acea opinie? Vedeti, oamenii pot crede orice vor ei dar aceea nu le da neaparat dreptate. Dovada clara e cea care deosebeste proverbialul grau de pleava. Trebuie pastrat in minte faptul ca "evidenta" nu este acelasi lucru cu "dovada". Evidenta este de ajutor in formarea concluziilor in timp ce dovada concluzioneaza subiectul. Daca am avea dovada, teoria evolutiei nu ar fi numita o teorie. Deci ce constituie o evidenta? Dupa ce ne uitam?

Creatia denota existenta unui Creator divin care Si-a folosit abilitatile Sale creative, facand aceasta lume si formele de viata pe care le vedem. Viata este un produs nascocit de inteligenta. Astfel, design-ul clar in biologie ar constitui evidenta clara pentru un Designer. Este de necontestat si un adevar recunoscut universal: conceptul si design-ul au nevoie de un designer inteligent. Deci in timp ce vedem design in biologie, nu se bazeaza pe o premiza religioasa (ci pe o observatie pragmatica si logica), dar are cu siguranta implicatii religioase. Vedem un design clar in biologie? Da. De fapt, design-ul evident patrunde pe taramul biologic. Cand aplicam principiile generale de detectare a creaturilor vii, gasim de cuviinta sa deducem existenta unui Creator.

Evolutia pune accent pe descendenta naturala (aleatorie, ne-directionata) a tututor creaturilor de la un stramos comun care initial a evoluat din materie anorganica. Viata este produsul intamplarilor aleatorii. Ceea ce avem nevoie aici este un mecanism plauzibil, fezabilitate, si o istorie de functionalitate. Cercetatorul Britanic Charles Darwin (1809-1882) a dat credibilitate stiintifica punctului de vedere evolutionar prin producerea mult doritului mecanism - "selectia naturala". Aceasta a fost acum 150 ani. Astazi, stim ca mecanismul este deficitar, chiar si in lumina mutatiilor genetice. Cu progresele uimitoare care s-au facut in biologia moleculara, chimio-biologie si in genetica, in ultimii 50 de ani am fost expusi la o intreaga si noua dimensiune a organismelor vii care a fost anterior necunoscuta. Biologistii evolutionari cauta acum un nou mecanism, unul care poate depasi limitarile genetice si alte bariere de natura chimica care au fost identificate in anii recenti. Pana acest mecanism este gasit, teoriei evolutiei (o teorie care s-a bucurat de notorietate in cercurile biologice pentru mai bine de 100 de ani) pur si simplu ii lipseste fezabilitatea, deci credibilitatea.

Creatie vs. Evolutie - Argumentare vs. Religie
Mass-media din ziua de azi prezinta de obicei dezbaterea creatie vs. evolutie ca fiind stiinta vs religie, creatia fiind religioasa si evolutia fiind stiintifica. Ca si o ironie, creationistii sunt cei care au o baza pragmatica si solida pentru teoria lor, in timp ce evolutionistii raman atarnati de convingerile lor prin credinta.

Este normal sa tinem cont de un Creator? Atunci cand a fost provocat de sceptici sa dovedeasca existenta stiintifica a unui Creator, Dr. Wernher von Braun, "tatal programului spatial si al rachetelor" a raspuns "Chiar trebuie sa aprindem o lumanare pentru a vedea Soarele? ... Electronul este material de neconceput si totusi este asa de bine cunoscut prin efectele sale prin faptul ca il folosim sa ne luminam orasele, sa ghidam avoioanele prin cerul innoptat si sa luam masuratorile cele mai precise. Ce rationament straniu ii face pe unii fizicieni sa accepte electronul de neconceput ca fiind real in timp ce refuza sa accepte realitatea unui Deisgner doar pe temeiul ca ei nu si-L pot imagina? ... Neconceperea unei ultime probleme (care intotdeauna va fi in afara rezolvarii stiintifice) nu ar trebui sa fie lasata sa elimine orice alta teorie care explica inter-relatia datelor observate si care este folositoare pentru predictie. Eliminarea conceptului unui Creator ca fiind nestiintific inseamna "violarea obiectivitatii stiintei insasi". In timp ce noi nu putem intelege acest concept al Creatorului, cu siguranta ne putem da seama de el.

Dovezi ale evolutiei – Experimentul lui Stanley Miller
(ex) Experimentul “scanteia si supa” al lui Stanley Miller a produs aminoacizi legati in lanturi. Este o dovada a generarii spontane a vietii in laborator din materia anorganica “intr-un mod natural prin voia intamplarii”? (crit) Nu! Exista trei probleme cu experimentul lui Miller. El a inceput cu materiale gresite, a folosit conditii gresite si a obtinut rezultate gresite! (Mark Eastman, M.D., “Creation by Design” [“Creatie prin design”, n.tr.], 1996, p. 15-19). Adevarul este ca molecula ADN este atat de complexa incat folosirea know-how-ului biochimic de astazi de catre biochimistii moderni (in conditiile care se presupune ca au fost pe pamant la inceput) nu pot sa produca lanturile de proteine. Mai mult, codul genetic al moleculei ADN este un stoc de informatie digitala, corectoare de erori, suplimentara si supra-invelita si un sistem de refacere cu cod de limbaj propriu! Informatia stiintifica a demonstrat ca atat codurile de limbaj, cat si stocul de informatie digital si sistemele de refacere atat de incredibile pot fi produsele unui design inteligent (Mark Eastman, M.D., Chuck Missler, “The Creator beyond time and space” [Creatorul dincolo de timp si spatiu], 1996, pp. 83-102). A crede ca viata poate fi produsul intamplarii (asa cum presupune evolutia darwiniana) inseamna a innota impotriva curentului stiintei empirice moderne.

Dovezi ale evolutiei – Experimentul moliei Biston Betularia
(ex) Fotografiile moliilor Biston Betularia camuflate natural in timp ce se odihnesc pe trunchiurile de copac pentru a reprezenta dovada selectiei naturale. (crit) Biologii au stiut din anii 1980 ca moliile Biston Betularia in mod normal nu se odihnesc pe trunchiurile de copaci. Imaginile din manuale au fost inscenate folosind molii moarte si lipite pe trunchiurile de copaci (Jonathan Wells, Ph.D., "Second Thoughts about Peppered Moths" [“Ganduri suplimentare despre moliile Biston Betularia”], 1999: http://www.arn.org/docs/wells/jw_pepmoth.htm.)

Dovezi ale evolutiei – Mutatiile genetice:
(ex) S-a demonstrat ca mutatiile genetice cauzeaza variatii din specii. (crit) Mutatiile genetice duc la o pierdere neta de informatie genetica. Nu exista nici o sursa naturala a informatiei genetice (cum nici nu exista explicatie naturala pentru existenta informatiei). Mutatia genetica pur si simplu face ca informatia genetica existenta sa se strice – mutatiile genetice urmeaza o tendinta descendenta. De exemplu, este recunoscut de toata lumea ca lupii, coiotii, cainii dingo, sacalii, vulpile si sutele de specii diferite de caini domestici au aparut probabil dintr-o pereche originala de “caini”. Aceasta este “variatia intr-o categorie”, dar NU o evolutie ascendenta din simplitate la complexitate asa cum se presupune in teoria evolutiei a lui Darwin. Variatiile intotdeauna au o tendinta descendenta si sunt limitate de codul genetic (cainilor nu le cresc aripi si nu invata sa zboare). Nu este adaugata nicio informatie genetica noua, ci informatia genetica este intotdeauna pierduta: perechea originala de “caini” a avut toate caracteristicile potentiale ale tuturor descendentilor ei diferiti, in timp ce descendentii insisi au pierdut acelasi potential.

Dovezi ale evolutiei – Organele rudimentare
(ex) Parti ale corpului care sunt considerate ramasite nefolositoare ale dezvoltarii evolutive din trecut. (crit) In 1895 Robert Wiedersheim a enumerat 180 de organe pretinse a fi rudimentare. Lista a inclus: amigdale, coccis (osul de la extremitatea de jos a coloanei vertebrale), timus, degetul mic de la picior, sfarcurile barbatilor, nodul dupa ureche, glanda pineala, adenoidele, apendicele, maseaua de minte, paratifoida, muchii de la urechi, parul pe corp si membrana de clipire a ochilor. De la compilatia listei lui Wiedersheim la sfarsitul secolului XIX, am descoperit functii biologice importante ale fiecarui asa numit organ rudimentar. Roy Hartenstein comenteaza asupra apendelui uman: “Considerat mult timp drept un organ rudimentar fara nicio functie in organismul uman, apendicele este considerat acum unul din locurile unde sunt initiate raspunsurile imune” (Grolier Encyclopedia, 1988). Pot aparea imprejurari cand este mai bine sa risti consecintele indepartarii apendicelui decat sa risti pastrarea lui. Cu toate acestea, el nu este o urma din trecutul nostru evolutiv. Dr. Walt Brown scrie referitor la organele rudimentare in mod general: “Existenta unor organe umane ale caror functie este necunoscuta nu implica faptul ca ele sunt urme de organe mostenite din stramosii nostri evolutivi. Cu cat au crescut cunostintele in medicina, au fost descoperite cel putin cateva functii ale tuturor organelor” (Walt Brown, “In the Beginning” [“La inceput”], 2001, p. 9).

Pe langa aceste organe rudimentare, exemplele de organe rudimentare neumane date in manuale sunt foarte derutante. Observati de exemplu “pelvisul balenei”. Nu se spune copiilor ca pelvisul balenei este necesar pentru atasamentele musculare fara de care balena nu s-ar putea reproduce.

Dovezi ale evolutiei – Unde sunt ele?
Deci unde sunt asa numitele dovezi ale evolutiei? Nu si in manualele de biologie folosite astazi in scolile publice! Oare exista anumite dovezi legitime ale teoriei? De ce trebuie sa ne imaginam o macroevolutie care a avut loc “cu mult timp in urma si departe...”? Pot procesele naturale nedirijate sa adune singure structurile complicate din celulele vii? Poate chimia sa explice singura originea vietii pe pamant? Care este originea informatiei genetice codificate in organismele vii? Pana nu vin evolutionistii cu raspunsuri reale la aceste intrebari fundamentale, evolutia darwiniana ar trebui sa fie pastrata in manualele de filozofie carora apartine si sa fie scoasa din manualele de biologie unde a fost fortificata in mod tragic.