Iată câteva întrebări la care evoluţioniştii nu ne pot oferii răspunsuri ştiinţifice satisfăcătoare. Menţionez că teoriile construite pe baza ipotezelor, a presupunerilor şi imaginaţiei unor oameni de ştiinţă NU înseamnă ştiinţă chiar dacă se operează cu concepte din domeniile ştiinţei:
- cum se poate dovedi ştiinţific că în urma unei explozii (fie ea şi Big-bang) a rezultat atâta ordine, atâtea legi şi principii uluitoare după care funcţionează Universul?
- cum se poate dovedi ştiinţific faptul că materia moartă a dat naştere la viaţă exprimată într- o uimitoare diversitate de forme?
- fiecare celulă oricât de simplă are o structură atât de complexă că niciodată cercetătorii nu au reuşit să creeze vreuna din materia anorganică şi nici nu vor putea vreodată. Cum se poate demonstra ştiinţific (nu ipotetic) că evoluţia este responsabilă de apariţia primei celule capabilă să se reproducă (asta presupune prezenţa moleculelor ADN şi ARN) şi desigur a tuturor tipurilor de celule reprezentând fundamentul materiei vii?
- cum se poate demonstra ştiinţific faptul că evoluţia întâmplătoare a reuşit să depăşească amprenta genetică conţinută de ADN?
- de ce în ultimii 5000 de ani de observaţii empirice şi ulterior ştiinţifice, nu a putut fi identificată nici o mutaţie care să constituie o şansă evoluţionistă pentru depăşirea barierelor speciei? De ce evoluţioniştii nu reuşesc să producă în laborator vreuna?
- După atâtea ”milioane” de ani ar trebui să surprindem evoluţia în diferite faze ale ei. Adică, în ultimii 6000 de ani măcar o specie din câte cunoaştem să fi înregistrat schimbări evolutive notabile ca rezultat al miilor de ani de evoluţie. Schimbările la care mă refer vizează desigur pe cele care depăşesc barierele speciei, nu la variaţiile din interiorul unei specii. Nu este interesant că toate speciile cunoscute au apărut în urmă cu mii de ani? S-au poate s-a oprit evoluţia acum mii de ani?
- cum poate fi dovedit ştiinţific faptul că intelectul uman, conştiinţa, psihicul, afectivitatea pe care o vedem chiar şi la animale, sunt rezultatul evoluţiei oarbe?
- toţi cercetătorii ştiu că prezenţa oxigenului în atmosferă reprezintă o “barieră oxidantă” în calea sintezei organice.

Tocmai de aceea evoluţioniştii s-au văzut nevoiţi să postuleze ipoteza unei atmosfere iniţiale lipsite de oxigen. Însă toate încercările de a găsi o soluţie raţională care să susţină o astfel de ipoteză au fost sortite eşecului până astăzi. Este imposibil cel puţin potrivit datelor de care dispunem până acum, să se demonstreze că oxigenul nu a fost prezent de la început pe planeta noastră acoperită de oceane. În aceste condiţii, sinteza biochimică nu a putut avea loc şi nici naşterea vieţii prin întâmplarea oarbă. Cei care cred în apariţia vieţii prin sinteaza biochimică ar trebui să ofere un răspuns ştiinţific la această dilemă! Deocamdată răspunsurile sunt ipotetice, ancorate într-un mod de gândire prestabilită. Asta înseamnă acceptare prin credinţă a scenariului oferit de evoluţionişti!

Întrebările noastre (am putea continua) sunt legitime, considerăm că avem dreptul la răspunsurile pe care le cerem. Şi nu dorim scenarii ipotetice, ci concluzii demonstrabile şi susţinute de rezultatele cercetării ştiinţifice.

Nimeni nu ar trebui să pretindă sau să încerce prin manipulare să inducă în conştiinţa altora credinţa în fenomene construite ipotetic, fără o bază ştiinţifică adecvată sau chiar mai grav, adeseori împotriva ştiinţei autentice. Orice teorie de felul acesta trebuie să-şi asume caracterul religios şi mai puţin pe cel ştiinţific. În mod evident evoluţionismul este religios din moment ce multe dintre ideile susţinute sunt acceptate (prin credinţă) ca fiind adevărate şi impuse ca atare, în lipsa unor dovezi ştiinţifice sau în ciuda celor de care dispunem. Acesta este motivul pentru care considerăm că impunerea şi promovarea evoluţionismului în şcolile publice  fără un echilibru asigurat de creaţionism este prozelitism şi ţinteşte spălarea creierelor elevilor. Aceşti copii inocenţi sunt programaţi să-şi construiască filosofia vieţii pe fundamentul oferit de un fals ştiinţific, de acum foarte bine demonstrat. Cei responsabili de asemenea distrugeri vor răspunde o dată în faţa Creatorului împotriva Căruia se ridică. De aceea, până încă se mai poate invit pe toţi să evalueze cu responsabilitate rezultatele cercetării ştiinţifice moderne. Există încă şansa reabilitării redescoperind Creatorul.

Desigur, există mai multe teorii despre apariţia vieţii pe Terra. Ele sunt propuneri avansate de cei care respingând o cauză inteligentă, Dumnezeu, şi considerând evoluţionismul depăşit, caută alte variante posibile. Ideea este că toate teoriile despre originea Universului şi apariţia vieţii, deocamdată îmbină mai mult sau mai puţin ştiinţa şi credinţa în ideiile respective. Ceea ce poate fi însă verificat, aşa cum rezultă şi din documentarele de mai sus, este adevărul că rezultatele cercetării ştiinţifice, mai ales din ultimii 50 de ani, tind să se armonizeze cel mai bine cu modelul creaţionist care presupune o cauză inteligentă, Dumnezeu.