Catedrala Naşterea Domnului a fost proiectată între 1826 şi 1830 şi construită între 1830 şi 1836 ca urmare a acordării oraşului Chişinău a statutului de capitală gubernială.

Arhitectul A.Bernardazzi a proiectat în Municipiul Chişinău şi în alte localităţi ale Basarabiei peste 30 de edificii arhitecturale. Cele mai reprezentative sunt: Biserica grecească din Chişinău (în imagine), Duma orăşenească, Judecata de circumscripţie, Şcoala populară, Casa M. M. Catacazi(Chişinău), conacul Manuc-Bey din Hâncesti, biserica „Al. Nevski” din Ungheni ş.a.

Edificiul Primăriei reprezintă un complex de clădiri construite în 1901, devenite simbol al oraşului Chişinău. Deasupra intrării, amplasată în turnul de la colţul clădirii, a fost montat orologiul, vechi simbol al administraţiilor locale. Clădirea a fost reconstruită după deteriorarea dezastruoasă din primele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial. Din 1951, şi-a reluat vechea destinaţie.

Grădina Publică „Ştefan cel Mare” din Chişinău este unul dintre cele mai vechi modele de arhitectură peisajeră din Basarabia. A fost creată la 1818, la iniţiativa soţiei guvernatorului A. Behmetiev.

Muzeul Naţional de Etnografie și istorie Naturală, este cel mai vechi stabiliment muzeal din Republica Moldova, fondat pe baza exponatelor expoziţiei agricole din 1889. La început se numea Muzeul zoologic, agricol şi al meşteşugurilor al Zemstvei din Basarabia. A fost creat la propunerea lui A.F. Stuart, magistru în zoologie, care a găzduit exponatele într-o sală a Upravei Zemstvei Guberniale, al cărei preşedinte era (str. Sciusev, nr. 103). Sediul Muzeului a fost plasat în partea de sud a cartierului ocupat de Uprava, între ele fiind plantată prima grădină botanică din Chişinău, cu vegetaţie caracteristică florei din zonă. Clădirea Muzeului este o prezenţă exotică pe meleagurile noastre, drept sursă de inspiraţie servind arhitectura arabomauritană, care a oferit interioare ample, oportune pentru desfăşurarea expoziţiilor într-un spaţiu închis.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, fondat în 1983, este amplasat într-un edificiu remarcabil prin arhitectura şi istoria sa. Este una din puţinele imobile din sec. XIX ce s-au păstrat până azi. Construită în 1837, clădirea a aparţinut iniţial negustorului Bogaciov, iar ulterior a fost sediul Dumei orăşeneşti; în 1842 a fost dată în chirie Gimnaziului regional pentru băieţi Nr.1.