Cand pisicile nu pot auzi. Pisicile albe cu ochii albastrii sunt animalute splendide, dar care pot suferi de un defect genetic care le condamna sa-si petreaca intreaga viata in tacere. Majoritatea pisicilor albe cu ochii albastrii se nasc surde. Asta nu inseamna ca toate pisicile albe cu ochii albastrii sufera de aceasta afectiune si ca aceasta afectiune nu ar afecta si rasele birmaneza si siameza care sunt deschise la culoare si au ochii albastrii.
Asta nu inseamna ca toate pisicile albe cu ochii albastrii sufera de aceasta afectiune si ca aceasta afectiune nu ar afecta si rasele birmaneza si siameza care sunt deschise la culoare si au ochii albastrii. Multe dintre pisicile cu un ochi albastru si cu unul galben (pisicile ceacare) sunt de asemenea predispuse surditatii.

Cauza surditatii congenitale (prezente inca de la nastere) este reprezentata de un defect genetic dominant. Fiecare animalut are doua gene primite de la fiecare progenitor, respectiv una de la mama si alta de la tata. In acest tip de surditate, in cazul in care mama transmite puiului o gena pentru surditate si tatal transmite o gena pentru perceperea auzului, gena pentru surditate este dominanta, astfel ca pisoiasul nu va putea sa auda.

In interiorul urechii pisicii exista un organ care transforma undele sonore in impulsuri electrice care se propaga spre creier si sunt prelucrate ca sunete. In acest tip de defect genetic, organul responsabil de conversie (de transformare) incepe sa se degenereze in jurul varstei de 5 zile. Din moment ce canalul auditiv extern al unui pisoi normal nu se deschide pana cand acesta nu implineste varsta de aproximativ 6-14 zile, pisoii afectati nu vor auzi niciodata.

Aceeasi gena afecteaza, de asemenea, si ochii pisicii impiedicand formarea normala a retinei. Acest lucru inseamna ca aceste pisici au o capacitate redusa de a vedea pe timpul noptii, iar calitatile lor de vanatori sunt drastic estompate.

Ca si in cazul altor animale surde, pisicile surde au tendinta de a fi mult mai alerte si pot fi mult mai agresive si mult mai vocale (galagioase) decat alte surate ale lor.
Din aceste considerente, o atentie si o ingrijire deosebite trebuie acordate acestor pisici surde. Ele vor trebui tinute numai in interiorul caminului si nu li se va permite sa hoinareasca.
De asemenea, in scopul de a preveni ca aceasta gena sa fie transmisa generatiilor viitoare, este puternic recomandat ca pisicile afectate sa nu fie imperechiate.