Juventus Football Club, cunoscut şi sub numele de Juventus Torino, Juventus, sau mai simplu Juve, e un club de fotbal din Torino, Italia, poreclit şi Bătrâna Doamnă. Cu excepţia unui singur sezon, clubul şi-a petrecut întreaga istorie în Serie A. Singurul sezon în care a lipsit din prima ligă italiană a fost sezonul 2006-2007, în care a obţinut promovarea înapoi în Serie A, după ce a fost retrogadat ca sancţiune pentru mituirea unor arbitri şi aranjarea unor meciuri de către înalţi oficiali ai clubului în scandalul denumit de presa italiană Calciopoli. [1]

Juventus este una din cele mai puternice echipe din Italia de-a lungul timpului. A câştigat 51 de trofee oficiale, mai multe decât orice altă echipă din Italia, din care 40 în propria ţară, şi 11 trofee internaţionale.[necesită citare] Juventus este al treilea club din Europa şi al cincilea din lume cu cele mai multe titluri recunoscute de UEFA si FIFA.[necesită citare]

În 1985, Juventus a devenit primul club din istoria fotbalului european care a câştigat toate cele trei trofee continentale şi, de asemenea, singura echipa din lume care a câştigat toate cupele (incluzand toate competiţiile oficiale ale UEFA şi Cupa Intercontinentală).[necesită citare] Juventus este şi membru-fondator al grupului G-14, un grup compus din 18 din cele mai mari şi prestigioase cluburi din Europa.[necesită citare]

În prezent, Juventus îşi dispută meciurile acasă pe Stadio Olimpico di Torino în timp ce Stadio delle Alpi, stadionul tradiţional al clubului este în reconstrucţie

Istorie
[modifică] Fondarea

Juventus a fost fondată sub numele Sport Club Juventus în 1897 de către elevii liceului Massimo D'Azeglio din Torino, însă a fost redenumit Football Club Juventus doi ani mai târziu. Bianconeri au luat naştere de la o idee a unor tineri de 14-17 ani. Cei 12 copii care au format Juventus sunt: Gioacchino Armano, Alfredo Armano, Enrico Canfari, Eugenio Canfari, Francesco Daprà, Domenico Donna, Carlo Ferrero, Luigi Forlano, Luigi Gibezzi, Umberto Malvano, Enrico Piero Molinatti, Umberto Savoia şi Vittorio Varetti.[necesită citare]

Clubul s-a alăturat Campionatului Italian în 1900 purtând tricouri roz şi şorturi negre[necesită citare], echipamentul iniţial al echipei. Juventus a câştigat primul campionat în 1905, perioadă în care jucau pe stadionul Velodromo Umberto purtând un echipament cu dungi albe şi negre, echipament pe care clubul îl foloseşte şi în prezent.

În urma unor neînţelegeri s-a produs o ruptură în clubul Juventus, o parte din staff dorea mutarea echipei în afara oraşului Torino. Preşedintele Alfredo Dick a fost nemulţumit şi astfel a luat decizia de a pleca şi astfel a fondat un nou club, intitulat A.C Torino.[necesită citare]
[modifică] Dominaţia din campionat

Edoardo Agnelli, deţinătorul Fiat, a ajuns conducătorul clubului în 1923. Acesta a contribuit la câştigarea celui de-al doilea campionat în 1925–26, echipa învingând pe Alba Roma cu scorul final 12-1.[necesită citare] Marcatorul principal al sezonului a fost Antonio Vojak. Anii 30 s-au dovedit a fi o perioadă de glorie a clubului Juventus, acesta câştigând 5 titluri consecutive din 1930 până în 1935. Cele mai multe din ele au fost câştigate atunci când era antrenor Carlo Carcano. Tot în această perioadă au activat la club jucători ca: Raimundo Orsi, Luigi Bertolini, Giovanni Ferrari şi Luis Monti.[necesită citare]

Dupa aceasta Juventus a avut un nou stadion, Stadio Comunale, deşi din 1935 până în 1940 nu au reuşit să redevină echipa dominantă din Italia, necâştigând niciun campionat în această perioadă. În 1958, Juve a devenit primul club din Italia care a câştigat 10 titluri şi a început să poarte o stea pe emblemă. În acelasi sezon Omar Sivori a devenit şi primul jucator de la club care a reuşit să castige titlul de Cel mai bun jucator european al anului.[necesită citare] În sezonul următor Juventus a înfrânt pe Fiorentina şi astfel a reuşit prima dublă din istoria clubului câştigând atât campionatul cât şi cupa. Boniperti s-a retras in 1961, devenind cel mai bun marcator al clubului cu 182 de goluri în toate competiţiile, record care a rămas nedoborât timp de 45 de ani.[necesită citare] În deceniul următor, Juventus a câştigat titlul doar o singură dată în 1966-1967. Însă în anii 70 clubul torinez şi-a consolidat statutul de mare putere a fotbalului italian câştigând campionatul în sezoanele 1971–72 şi 1972–73 cu jucători ca Roberto Bettega, Franco Causio, José Altafini. De-a lungul deceniului au mai câştigat campionatul de 2 ori.
[modifică] Stagiul european

Perioada antrenoratului lui Giovanni Trapattoni a fost o perioadă de succes, Bătrâna Doamnă câştigând titlul de 3 ori până în 1984. Aceasta a adus numărul de titluri naţionale din palmaresul clubului la 20, clubul adăugându-şi încă o stea pe emblemă, fiind singura echipă italiană care a realizat acest lucru.

În această perioadă jucatorii clubului au atras atenţia pe scară internaţională. Paolo Rossi a câştigat titlul de Cel mai bun jucator european al anului şi a devenit cunoscut ca principal artizan al titlului mondial obţinut de Italia în 1982. Francezul Michel Platini a câştigat şi el titlul de Cel mai bun jucator european al anului de 3 ori consecutiv între 1983 şi 1985. Juventus este singurul club ai cărui jucători au obţinut acest titlu 4 ani la rând. Platini a înscris golul victoriei în Finala Cupei UEFA din 1985 împotriva celor de la Liverpool F.C, însă victoria lui Juventus a fost umbrita de tragedia de pe stadionul Heysel, dezastru în care au murit 39 de persoane.

Cu exceptia câştigării campionatului din sezonul 1985–86, restul anilor 80 nu au fost cu succes pentru clubul din Torino. În anul 1990 Juventus s-a mutat pe noul stadion, denumit Stadio delle Alpi. Acest stadion, cu aproape 68.000 de locuri a fost construit din cauza micşorarii capacităţii fostului stadion al echipei, dar şi pentru Campionatul Mondial din 1990 organizat de Italia. Deşi Juventus este una din cele mai populare echipe de club din Italia, ea deţine totuşi nişte recorduri negative la capitolul audienţă, înregistrând în câteva rânduri nişte numere de spectatori prezenţi extrem de reduse (237, 399, 561).[necesită citare]
[modifică] Stadion

Înainte de retrogradare, Juve îşi propusese să construiască în interiorul stadionului un muzeu, un magazin şi alte facilităţi, toate fiind însă abandonate. Noul plan este reducerea numărului de locuri la 50.000 şi îndepărtarea pistei de atletism. În sezonul 2006-2007 torinezii vor impărţi Stadio Grande Torino pentru meciurile la care sunt asteptati spectatori puţini, iar în cazul in care se asteapta un public numeros, ambele echipe vor juca pe Delle Alpi.